Am fost intr-o scurta vizita la Onesti lunea trecuta,pe 17 august,dar motivul pentru care scriu despre acest lucru abia acum,la 8 zile distanta,este pentru ca programul incarcat nu mi-a permis sa postez un articol atat de lung si sincer sa fiu nici nu prea am avut chef sa scriu un articol in care sunt vreo 30 de poze de incarcat pe blog si asezate in articol dintr-un foc.Dar iata ca azi mi-am facut timp si garantez ca cei ce vor alege sa parcurga cu privirea randurile urmatoare nu vor regreta si vor descoperi mai multe lucruri inedite despre ce a insemnat si inseamna in continuare Onestiul pentru mine si cum mi-a marcat acest oras viata de-a lungul timpului.
Asadar,pentru cine nu e familiarizat cu harta judetului Bacau,aflati ca acest municipiu se afla la o distanta de 60 de kilometri sud de Bacau.Aici tatal meu si-a deschis in urma cu 15 ani un magazin de incaltaminte din piele si facea zilnic naveta.Inca de cand eram mic stiam ca,intr-un moment sau altul,voi ajunge si eu sa lucrez aici.
Si am muncit,intre 9 septembrie 2005-21 februarie 2007,asta ca sa fiu cat se poate de precis.Tatal meu se imblonavise de plamani in septembrie 2005 si in acea seara de 8 septembrie,constient ca a doua zi trebuie sa se interneze in spital,mi-a incredintat cheile magazinului.Fara prea multe cuvinte,doar cateva sfaturi de baza:cum se deschide magazinul,care sunt preturile,cum se numesc modele de pantofi etc,etc,etc.
Munceam cu adevarat pentru prima data in viata mea si o luam de la un zero absolut.Tata ma mai luase in Onesti cand eram mai mic si aici tata mi-a facut cunostinta cu parintii celei mai mari gimnaste din istoria Romaniei,Nadia Comaneci (pentru cine nu stie,Nadia Comaneci s-a nascut in Onesti iar parintii ei inca locuiesc acolo).Doi oameni simpli,modesti,dar foarte inimosi,asa i-as putea caracteriza pe parintii acestui geniu al gimnasticii.
Revenind,in acea zi de septembrie nu prea imi suradea sa incep sa muncesc,priveam aceasta noua schimbare din viata mea cu ochi nu prea buni,consideram ca e o rupere prea fortata de copilarie.Pentru ca da,la 19 ani eram inca un copil!Nu stiam ce e aia munca,nu infruntasem inca greutatile vietii.Cand imi amintesc ce diferenta URIASA este intre felul meu de a fi de acum si felul cum eram atunci...O,tempora!...
A doua zi tatal meu s-a internat in spital iar eu,inca de la ora 6:00 dimineata,il asteptam in fata blocului pe soferul Danut,care il ducea si il aducea pe tata de la Onesti in fiecare zi de vreo 3 ani,fiind el insusi foarte tanar,n-avea decat 21 de ani atunci.Imi aduc aminte de prima zi ca si cum ar fi fost ieri.Danut facea curse Bacau-Onesti zilnic si lua auto-stopisti,dar asta numai la intors,caci la dus masina era plina de clientii fideli:tanti Mariana (o femeie tare dusa cu sorcova-in sensul bun al cuvantului,cu care mai tin legatura si azi si care imi este practic a doua mama,tanti Doina si nenea Radu,pe care noi in secret il numeam "Nazistul".Era un om foarte amabil,sociabil si glumet,poate nu merita sa ii spunem asa,dar avea privirea de asa natura si se tanguia mereu ca nu e multumit de felul lui de viata,asa cum se plangea Hitler de tigani si de evrei:)).
La Onesti,trecand timpul,m-am maturizat ENORM!Bine,nu mergeam chiar zi de zi,tatal meu isi revenise dupa o luna si,cum nu putea sa stea acasa,faceam cu schimbul,juma de saptamana eu,cealalta jumatate el.Aici la Onesti,in bazar,am cunoscut multi oameni de treaba dar si multe zdrente de persoane.Bine,asa e in comert,cei de langa tine se vor uita mereu urat la tine daca tie iti merge vanzarea iar ei stau si o sug la rece,neavand bani nici de cafeaua de dimineata.
Mi-a placut si imi place Onestiul pentru ca este un oras mic (sa tot aiba vreo 50.000 de locuitori),dar destul de ingrijit.Partea proasta e ca oamenii de aici o duc foarte rau cu traiul,mai ales dupa ce s-a inchis rafinaria de petrol RAFO Onesti,care tinea practic orasul pe linia de plutire,multi oameni de rand pierzandu-si slujbele de acolo atunci cand rafinaria a intrat in faliment.
Bazarul era un loc foarte interesant,pestrit,cu tot felul de oameni,cu tot felul de ocupatii.Eram o comnitate aparte,tineam cu toti intre noi cand venea cineva din exterior,cum ar fi cei de la primarie sau de la garda financiara in control,dar intre noi mai existau si dusmanii.Deh,vechile metehne ale omului:invidia,lacomia si prostia. 
Deci,sa recapitulam:ultima data cand mai fusesem in Onesti se intampla pe 21 februarie 2007.A doua zi plecasem la Bucuresti la meciul cu Benfica si ii "predasem stafeta" lui bunica-mea.Eu ma saturasem de rutina,de acelasi program:trezirea la 4 dimineata,plecarea la 6,deschiderea la 8,stat si asteptat clientii pana pe la vreo 17-18 dupa-amiaza (vara chiar si pana la ora 20:00),intoarcerea din nou acasa pe la vreo 20:00,pana faceam un dus,pana mancam,pana mai stateam si eu ca omul la TV (inca nu aveam net atunci),mai ca se facea ora 0:00 iar peste 4 ore o luam de la capat.
Tatal meu murise in decembrie 2006,iar eu pentru 2 luni fusesem un robot,practic.Nu stiam decat Bacau-Onesti,munca-somn.Asta nu era viata.Desi faceam bani foarte frumosi si imi permiteam orice,am preferat sa o las mai moale.Sanatatea dadea semne de inrautatire mai ales ca in acele zile fumam,de plictiseala si in asteptarea clientilor chiar si 2 pachete de tigari pe zi.Ca sa nu mai spun de oboseala acumulata,ca sa nu mai spun de gerurile cumplite indurate acolo pentru ca taica-meu luase decizia sa se debranseze de la reteaua electrica pentru ca iarna magazinul meu devenea un fel de discoteca pentru cei care aveau in loc de magazine tarabe si cautau un loc sa se adaposteasca.Taica-meu nu putea sa ii alunge ca ii stia pe toti de atat timp,era o persoana foarte generoasa si prietenoasa,dar pana si el se saturase de atatea persoane care incurcau mersul treburilor.
Tatal meu a fost un zeu in bazarul din Onesti!Asta e adevarul.Dupa ce se aflase vestea ca a murit,eu fiind la Onesti in chiar a doua zi de la eveniment,intreg bazarul se adunase la magazinul meu.Eu eram umflat de plans si nu-mi venea sa cred ca traiesc astfel de momente.Atunci am inteles ca cel mai urat cuvant pe care il poti auzi vreodata cu privire la un parinte,la un frate,la o ruda,nu e vreo injuratura de morti sau mai stiu eu ce,ci "Condoleante!"Cu fiecare condoleanta pe care o auzeam,simteam inca un pumnal in inima,care nu facea decat sa ma trezeasca la crunta realitate ca evenimentul se produsese si ca nu mai e nimic de facut.
Veneau oameni din toate zonele Onestiului,clienti fideli de atatia ani sa-i aduca un ultim omagiu lui "nea Doru".Isi faceau cruce in fata magazinului,am vazut oameni in toata firea plangand la auzul vesti si abia atunci am inteles ce om mare a fost tatal meu.La cateva ore,in cursul aceleasi zile,s-au adunat multe coroane de flori si candele la usa magazinului iar eu eram innebunit ca nu stiam cu sa reactionez in acele momente,la acea situatie.A fost o zi trista,de doliu,pentru bazar.In acea zi,toti cei de-acolo,indiferent ca il simpatizau sau il antipatizau pe tata,au uitat de tot si de toate si au stat la povesti in care se pomeneau toate momentele frumoase care l-au avut in centrul actiunii pe tata.
Lui tata ii placea sa glumeasca de felul lui,dar cand era vorba de business devenea foarte serios si sustinea in fata oricui se indoia ca marfa din magazinul lui nu e de piele ca el a incaltat de doua ori Onestiul si ca o poate dovedi.Asa si era,scotea clientul pana la usa si il indemna pe om sa se uite la pantofii oamenilor care treceau prin jur:majoritatea erau incaltati cu pantofi de la magazin de la tata,modele unice in tot Onestiul,mai ales ca ele erau facute la Bacau,de fostii muncitori ai celebrei fabrici "Partizanul".Ce vremuri!...
In 2007 o buna parte din bazar s-a modernizat.Primaria a decis sa dispara magazinele care erau construite care cum se apucase acum 15 ani si sa ridice,in loc,module,in asa fel incat toate magazinele din partea aia a bazarului sa arate la fel si sa fie lipite intre ele.S-a facut,dar cu foarte mari cheltuieli,motiv pentru care a si trebuit sa ma imprumut de la banca,bine,nu eu,mama.Dar e o investite foarte buna pentru ca daca vreau sa-l vand,scot pe el in jur de 2 miliarde (si am si primit astfel de oferte) in conditiile in care am bagat in el cam o treime din suma de mai sus.
Acum am fost cu mama,bunica si o ruda apropiata la Onesti pentru a da magazinul in chirie.Bunica a zis ca nu mai poate sa vina la Onesti (cred si eu,la 78 de ani era decana de varsta a bazarului),mama pleaca saptamana asta inapoi in Italia iar eu nici nu ma gandesc sa o iau de la capat.Sa angajez o persoana straina sa se ocupe de treburile familiei nici nu se pune problema.Asa ca,dupa cum spuneam,l-am dat in chirie.
Eram nerabdator sa revad Onestiul dupa 2 ani jumate de absenta.Mi-era dor,poate nu atat de oameni,cat de locurile respective.De raul Casin din spate,de delusorul pe care te urcai si vedeai de deasupra tarabelor intreg bazarul,un furnicar in forma cifrei 9.
Am plecat din Bacau dimineata la ora 10:00 iar o ora mai tarziu ajunsesem in bazar.Ma gandeam:"Am venit prima oara aici un copil,acum ma intorc ca un barbat in toata firea",si nu greseam,repet,in 4 ani de zile m-am schimbat foarte mult,mai ales in felul de a gandi si privi lucrurile.Nici nu ma dadusem bine jos din masina,ca deja era principala atractie a bazarului.
De obicei o astfel de audienta indreptata asupra mea ma cam stanjeneste,dar de data asta nu am lasat-o sa ma deranjeze.Prima persoana care mi-a iesit in ochi a fost Magda,focoasa bruneta mentionata mai sus.Pacat ca nu am facut o poza cu ea sa o vedeti in toata splendoarea,dar cred ca ma mai duc si luna viitoare si nu am sa mai ratez ocazia.Era imbracata toata in roz si avea pantaloni stramti pe ea de i se vedeau formele pizdii iesind (imi pare rau pentru pudibonzi,dar prefer sa fiu direct).Am avut erectie instantaneu,desi pe vremea cand lucram aici nu ma atragea cu nimic.Abia acum imi dau seama ce bucatica buna am pierdut.
Prostul sunt eu pentru ca ea,mai in gluma,mai in serios,cauta motive sa se apropie de mine in urma cu 3 ani,dar eu,inca necopt,ma feream de fetele mai indraznete si tupeiste mai ceva ca stelistii de dinamovisti:)).Adevarul e ca daca o fata face ea primul pas cu mine deja m-a timorat total,toata treaba isi pierde farmecul iar masculinitatea mea e pe undeva aruncata la gunoi.Cel putin asa simt in acele momente... 
Le-am lasat pe mama si bunica sa palavrageasca cu doritoarea care vroia sa stea in chirie si am stat la un suc cu Magda.Bine,aceleasi intrebari tipice in astfel de imprejurari:cum mai e treaba pe aici,ce s-a mai schimbat,ce mai face cutare su cutare...Sesizase si ea ca vorbeam altfel si ca eram schimbat cu mult fata de ultima data cand ne vazusem.Am fost si la bar,tanti Lili m-a recunoscut imediat.
Pentru cele circa 2 ore pe care le-am petrecut in bazar am fost vedeta principala.Se stia de la un capat la celalalt al bazarului ca "baiatu' lu' nea Doru e in Onesti".Am intrebat-o pe Magda de Cristina,blonda ticnita de vreo 28 de ani care aia chiar ca era perversa si dornica de pula.Chiar si de fata cu tata in magazin se punea peste mine pe scaun si se tot infingea cu curul mai adanc inspre "jucaria" mea.Saraca,o fi crezut ca-s impotent sau ca nu ma intereseaza de ea,pentru ca niciodata n-a simtit ceva tare la fundul ei cand recurgea la astfel de tertipuri.
Cristina era stelista si,desi se spune ca pula nu stie fotbal,la mine chestia asta nu prea era valabila.Ce sa-i fac daca era spurcata,nu ma combinam cu ea nici mort,desi recunosc ca am simpatizat-o ceva mai mult pe sora-sa,Stefana,care era cu un an mai mica decat mine si avea niste ochi,mama,mama,chiar daca si era era stelista.
Am salutat-o pe Magda si am lasat-o in treburile ei.Eu am facut o plimbare prin jur facand poze.La intoarcere,am trecut si pe la "Mos Pantalon".Era cam abatut,nici lui nu-i mai merg treburile ca inainte.Nea Gica asta e o adevarata enciclopedie umana.E din Adjud,navetist si el,mare amator de table pe bani si la fel de mare consumator de alcool.Nu-mi dau seama inca cum,in ciuda faptului ca s-a si rasturnat cu masina de cateva ori de-a lungul timpului si a si fost pus sa sufle in fiola,niciodata nu a iesit testul alcolemiei pozitiv.Chiar nu pot sa-mi explic.Altminteri,simpatic mosnegut.L-am lasat cu o oarecare parere de rau dar nici nu vroiam sa ma intind la vorba prea mult,cunoscand logoreea de care sufera nea Gica,atunci cand se apuca de povestit nu mai termina cu orele.
A venit timpul plecarii inapoi spre Bacau.Regret ca nu i-am vazut pe Vasile,Florin si "Balan" (ultimul mare fan al Universitatii Craiova,cu care ma contram adesea,bineinteles amical).Ca impresie generala,Onestiul a ramas acelasi oras static,fara un viitor prea luminos,dar care incearca sa supravietuiasca asa cum poate.Eu ma felicit pentru ca am stiut cand sa zic "STOP!".Aici nu e loc de stat mai mult de cativa ani,maxim 5.
Foarte multa lume are bazarul in sange.In sensul ca multi n-ar mai pleca de aici.S-au obisnuit cu acest fel de viata,s-au obisnuit sa faca zilnic acelasi lucru,sa repete zi de zi aceleasi chestii.Eu sunt insa tanar si nu as fi vrut sa imi pierd tineretea aici,chiar daca,de la varsta de 7 ani,traiesc practic din banii pe care i-a produs familia mea aici.Onestiul este pentru mine in fond si la urma urmei o sursa de venit.Imi pare rau de oamenii care mai devreme sau mai tarziu,rapusi de oboseala,invidie sau pur si simplu un nivel prea scazut de curaj si inteligenta care i-a oprit sa isi doreasca mai mult decat o meserie de comerciant in bazar isi vor gasi sfarsitul aici.Am vazut si destui oameni care s-au cam damblagit aici.Cand ajungi sa traiesti numai pentru bani,cand comertul a devenit un drog puternic care iti controleaza programul zilnic e rau.
Multi din astia care stau in bazar nu stiu ce e aia concediu,un film,o vacanta la mare sau la munte,pentru ca 359 de zile pe an din 365 sunt in bazar.Nu stau acasa decat 2 zile de Pasti,2 zile de Craciun si 2 de Revelion.Pai habar n-aveti ca pana si pe data de 31 decembrie lumea sta pana se insereaza,ce conteaza daca mai sunt cateva ore si se schimba anul iar tu n-ai pregatit masa festiva,nu te-ai odihnit,nu esti in oras cu prietenul/prietena sau sotul/sotia?
Onestiul va ramane mereu in inima mea ca orasul care a dat startul maturizarii mele.E un capitol important din viata mea si oricat m-as distanta de el in viitor,el nu va putea fi sters.Aici,chiar daca nu mi-am petrecut decat un an jumate,am trait si invatat cat altii in multi ani.Probabil,cum spuneam,luna viitoare voi reveni aici.Sper,nu stiu,mai vedem...
In 2007 o buna parte din bazar s-a modernizat.Primaria a decis sa dispara magazinele care erau construite care cum se apucase acum 15 ani si sa ridice,in loc,module,in asa fel incat toate magazinele din partea aia a bazarului sa arate la fel si sa fie lipite intre ele.S-a facut,dar cu foarte mari cheltuieli,motiv pentru care a si trebuit sa ma imprumut de la banca,bine,nu eu,mama.Dar e o investite foarte buna pentru ca daca vreau sa-l vand,scot pe el in jur de 2 miliarde (si am si primit astfel de oferte) in conditiile in care am bagat in el cam o treime din suma de mai sus.Acum am fost cu mama,bunica si o ruda apropiata la Onesti pentru a da magazinul in chirie.Bunica a zis ca nu mai poate sa vina la Onesti (cred si eu,la 78 de ani era decana de varsta a bazarului),mama pleaca saptamana asta inapoi in Italia iar eu nici nu ma gandesc sa o iau de la capat.Sa angajez o persoana straina sa se ocupe de treburile familiei nici nu se pune problema.Asa ca,dupa cum spuneam,l-am dat in chirie.Eram nerabdator sa revad Onestiul dupa 2 ani jumate de absenta.Mi-era dor,poate nu atat de oameni,cat de locurile respective.De raul Casin din spate,de delusorul pe care te urcai si vedeai de deasupra tarabelor intreg bazarul,un furnicar in forma cifrei 9.Am plecat din Bacau dimineata la ora 10:00 iar o ora mai tarziu ajunsesem in bazar.Ma gandeam:"Am venit prima oara aici un copil,acum ma intorc ca un barbat in toata firea",si nu greseam,repet,in 4 ani de zile m-am schimbat foarte mult,mai ales in felul de a gandi si privi lucrurile.Nici nu ma dadusem bine jos din masina,ca deja era principala atractie a bazarului.De obicei o astfel de audienta indreptata asupra mea ma cam stanjeneste,dar de data asta nu am lasat-o sa ma deranjeze.Prima persoana care mi-a iesit in ochi a fost Magda,focoasa bruneta mentionata mai sus.Pacat ca nu am facut o poza cu ea sa o vedeti in toata splendoarea,dar cred ca ma mai duc si luna viitoare si nu am sa mai ratez ocazia.Era imbracata toata in roz si avea pantaloni stramti pe ea de i se vedeau formele pizdii iesind (imi pare rau pentru pudibonzi,dar prefer sa fiu direct).Am avut erectie instantaneu,desi pe vremea cand lucram aici nu ma atragea cu nimic.Abia acum imi dau seama ce bucatica buna am pierdut.Prostul sunt eu pentru ca ea,mai in gluma,mai in serios,cauta motive sa se apropie de mine in urma cu 3 ani,dar eu,inca necopt,ma feream de fetele mai indraznete si tupeiste mai ceva ca stelistii de dinamovisti:)).Adevarul e ca daca o fata face ea primul pas cu mine deja m-a timorat total,toata treaba isi pierde farmecul iar masculinitatea mea e pe undeva aruncata la gunoi.Cel putin asa simt in acele momente... Le-am lasat pe mama si bunica sa palavrageasca cu doritoarea care vroia sa stea in chirie si am stat la un suc cu Magda.Bine,aceleasi intrebari tipice in astfel de imprejurari:cum mai e treaba pe aici,ce s-a mai schimbat,ce mai face cutare su cutare...Sesizase si ea ca vorbeam altfel si ca eram schimbat cu mult fata de ultima data cand ne vazusem.Am fost si la bar,tanti Lili m-a recunoscut imediat.Pentru cele circa 2 ore pe care le-am petrecut in bazar am fost vedeta principala.Se stia de la un capat la celalalt al bazarului ca "baiatu' lu' nea Doru e in Onesti".Am intrebat-o pe Magda de Cristina,blonda ticnita de vreo 28 de ani care aia chiar ca era perversa si dornica de pula.Chiar si de fata cu tata in magazin se punea peste mine pe scaun si se tot infingea cu curul mai adanc inspre "jucaria" mea.Saraca,o fi crezut ca-s impotent sau ca nu ma intereseaza de ea,pentru ca niciodata n-a simtit ceva tare la fundul ei cand recurgea la astfel de tertipuri.Cristina era stelista si,desi se spune ca pula nu stie fotbal,la mine chestia asta nu prea era valabila.Ce sa-i fac daca era spurcata,nu ma combinam cu ea nici mort,desi recunosc ca am simpatizat-o ceva mai mult pe sora-sa,Stefana,care era cu un an mai mica decat mine si avea niste ochi,mama,mama,chiar daca si era era stelista.Am salutat-o pe Magda si am lasat-o in treburile ei.Eu am facut o plimbare prin jur facand poze.La intoarcere,am trecut si pe la "Mos Pantalon".Era cam abatut,nici lui nu-i mai merg treburile ca inainte.Nea Gica asta e o adevarata enciclopedie umana.E din Adjud,navetist si el,mare amator de table pe bani si la fel de mare consumator de alcool.Nu-mi dau seama inca cum,in ciuda faptului ca s-a si rasturnat cu masina de cateva ori de-a lungul timpului si a si fost pus sa sufle in fiola,niciodata nu a iesit testul alcolemiei pozitiv.Chiar nu pot sa-mi explic.Altminteri,simpatic mosnegut.L-am lasat cu o oarecare parere de rau dar nici nu vroiam sa ma intind la vorba prea mult,cunoscand logoreea de care sufera nea Gica,atunci cand se apuca de povestit nu mai termina cu orele.A venit timpul plecarii inapoi spre Bacau.Regret ca nu i-am vazut pe Vasile,Florin si "Balan" (ultimul mare fan al Universitatii Craiova,cu care ma contram adesea,bineinteles amical).Ca impresie generala,Onestiul a ramas acelasi oras static,fara un viitor prea luminos,dar care incearca sa supravietuiasca asa cum poate.Eu ma felicit pentru ca am stiut cand sa zic "STOP!".Aici nu e loc de stat mai mult de cativa ani,maxim 5.Foarte multa lume are bazarul in sange.In sensul ca multi n-ar mai pleca de aici.S-au obisnuit cu acest fel de viata,s-au obisnuit sa faca zilnic acelasi lucru,sa repete zi de zi aceleasi chestii.Eu sunt insa tanar si nu as fi vrut sa imi pierd tineretea aici,chiar daca,de la varsta de 7 ani,traiesc practic din banii pe care i-a produs familia mea aici.Onestiul este pentru mine in fond si la urma urmei o sursa de venit.Imi pare rau de oamenii care mai devreme sau mai tarziu,rapusi de oboseala,invidie sau pur si simplu un nivel prea scazut de curaj si inteligenta care i-a oprit sa isi doreasca mai mult decat o meserie de comerciant in bazar isi vor gasi sfarsitul aici.Am vazut si destui oameni care s-au cam damblagit aici.Cand ajungi sa traiesti numai pentru bani,cand comertul a devenit un drog puternic care iti controleaza programul zilnic e rau.Multi din astia care stau in bazar nu stiu ce e aia concediu,un film,o vacanta la mare sau la munte,pentru ca 359 de zile pe an din 365 sunt in bazar.Nu stau acasa decat 2 zile de Pasti,2 zile de Craciun si 2 de Revelion.Pai habar n-aveti ca pana si pe data de 31 decembrie lumea sta pana se insereaza,ce conteaza daca mai sunt cateva ore si se schimba anul iar tu n-ai pregatit masa festiva,nu te-ai odihnit,nu esti in oras cu prietenul/prietena sau sotul/sotia?Onestiul va ramane mereu in inima mea ca orasul care a dat startul maturizarii mele.E un capitol important din viata mea si oricat m-as distanta de el in viitor,el nu va putea fi sters.Aici,chiar daca nu mi-am petrecut decat un an jumate,am trait si invatat cat altii in multi ani.Probabil,cum spuneam,luna viitoare voi reveni aici.Sper,nu stiu,mai vedem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu