O zi de neuitat...pacat de rezultat! (prima parte)

In sfarsit,pentru cei care au asteptat cu atata nerabdare sa scriu despre cum m-am simtit la meci si prin ce peripetii si intamplari am trecut,este timpul sa le rasplatesc rabdarea si sa scriu acest articol,nu inainte de a-mi cere si sincere scuze pentru aceasta intarziere.

Intarziere pe undeva motivata,intrucat duminica nu cred ca se mai putea pune problema sa trec la scrierea acestui articol,fiind mult prea obosit,luni nu am avut chef de nimic,incercand inca sa ma trezesc din visarea care m-a cuprins dupa meci,marti si miercuri m-a lovit din plin o gripa teribila,ale carei efecte le resimt si acum,dar,referindu-ma strict la acele 2 zile,am avut o febra naucitoare si o stare nasoala care m-a tinut tintuit in pat vreo 48 de ore,iar ieri,desi aveam in plan sa scriu aceste randuri inca de ieri noapte,nu am avut net,iar in timpul zilei de ieri,mi-a lipsit timpul necesar pentru acest lucru.Dar iata ca a venit marele moment,acela in care dezvalui cum a simtit un suporter ca mine o zi de derby.

Desi au trecut 5 zile de cand am revenit de la meci,poate mai mult ca niciodata,o stare de nedumerire si de confuzie imi bantuie mintea,inca incercand sa gasesc anumite raspunsuri la niste ganduri care ma framanta intens.Nu am sa inteleg niciodata sau cel putin deocamdata insemnatatea unor momente si clipe care s-au petrecut in acea zi de 1 noiembrie.Cert e ca am ramas cu o stare greu descifrabila dupa acest meci,si privind in urma,nu vad decat o ceata densa care a acoperit in istorie si in propria memorie ziua de sambata,cu bune,cu rele,cu misterele ei...

Povestea incepe de vineri seara,31 octombrie,ora 21:45...M-am trezit la acea ora si,desi credeam la acel moment ca a fost o greseala,pentru ca imi stabilisem alarma la ora 23:00,pana la urma aceasta mutare s-a dovedit extrem de inspirata.Chiar si trezindu-ma la ora mai sus amintita,tot am intrat putin in criza de timp,inainte de a pleca spre gara.Pe la vreo 23:00 am inceput sa scriu pe blog ultimele 2 articole ,apoi,pe la miezul noptii,am schimbat 2-3 vorbe pe messenger cu Mihnea de la NUOVA GUARDIA si cu Codrin din Piatra-Neamt.Am mai ascultat putina muzica pentru a ma destinde si uite-asa s-a facut ora 1:00.Aici am inceput sa intru in panica.M-am grabit sa fac baie,apoi mi-am facut de mancare si gata,ora 2:00,ora plecarii.

Probabil va veti intreba de ce am ales sa plec ca nebunul tocmai la ora 2:00,cand meciul incepea abia la ora 21:00...Pai,e simplu,pentru ca in acea zi juca si DINAMO 2 cu CSM Ploiesti,si as fi vrut sa imi indeplinesc aceasta dorinta:sa vad si pe DINAMO cel mare,si pe DINAMO cel mic,jucand in aceeasi zi.Altminteri as fi plecat cu acelasi Intercity 552 cu care plec mereu la ora 7:00.

De data asta am luat acceleratul 1654,cu plecare la 2:50 si sosire in Gara de Nord la 7:30.Dar pana sa plec cu acceleratul,mai e de povestit.Chem un taxi in fata blocului.Fac asta desi gara Bacau e la 5 minute de mers pe jos de blocul unde stau,dar pentru ca stradutele prin care ar fi trebuit sa merg pana sa ajung la gara sunt cam intunecoase si intesate de caini vagabonzi nu am dorit sa risc nimic.Intotdeauna,pentru cei care ma cunosc,siguranta personala a contat inainte de toate.Deci,vine taxiul.Ma urc in el,soferul vorbea la telefon.Cand a auzit pana unde vreau sa merg,parca l-am injurat de morti.El se astepta la cine stie ce cursa lunga,dar sa ma pis pe voi de bulangii,ca nu mi-e mila atunci cand luati tepe de la clienti,fraierilor!Taximetristul a batut un apropo cu privire la cursa mica pe care o comandasem,spunandu-i persoanei cu care vorbea la telefon ca nu merge decat "aicisea",vreo 200 de metri.Ma rog,era aproape un kilometru dar pe mine ma durea in pula,fraierul ma ducea la gara si cu asta-basta,n-aveam chef de nervi intr-o astfel de zi,asa ca taranul vrand-nevrand,tot a facut cum am spus eu.

Ma rog,ajung la gara si incep sa ma plimb pe peron.Ma uitam la un mosneag cum manca lacom din niste chipsuri in timp ce o catea,care d-abia fatase,se uita cu jiind la el.Daca ar fi putut patrupedul sa il roage pe acel boschetar sa ii arunce si lui niste resturi,sigur ar fi facut-o.Animalul canin avea niste priviri sfasietoare si mai mult ca sigur,era hamesit de foame,in timp ce animalul uman biped,crapa in el ca un cretin care nu stie decat sa bage in el,mai mult din instinct si inertie decat de nevoie.Inima de piatra sa fi avut si tot nu ai fi avut cum sa nu ti se faca mila,privind un astfel de peisaj.Din mila,si mai ales datorita faptului ca iubesc cainii (si nu neaparat pentru ca sunt dinamovist,de fapt,n-are nici o relevanta),m-am dus la un magazin si am luat un pachet de biscuiti,pe care l-am deschis,rasturnat continutul si pus la dispozitia catelei pe ciment,sub privirile mirate ale curiosilor.Plm,oricat de saraci am fi atat cu duhul,cat si cu buzunarul,nu cred ca am ajuns sa ne dezumanizam intr-atat de mult incat sa nu ne mai gandim si la alte vietuitoare atunci cand vine vorba de mancare.Ma pis pe criza economica la nivel mondial,prefer sa mor de foame decat sa ma feresc sa fac un gest altruist sau sa imi fie rusine sa hranesc un biet catel,in loc sa ofer aceeasi cantitate de mancare unui cersetor.Iubesc mai mult animalele decat oamenii,asa ca drama altora ca mine ma lasa rece,pe undeva,cu mici exceptii,toti ne meritam soarta si destinul,bune sau rele,asa cum or fi ele...Mai stau eu si ma plimb pe peron si ma uitam cand in departare,cand spre cerul instelat.Nu stiu,atunci cand simt o usoara greutate emotionala,ma uit in sus.Cerul,mai ales cel al noptii,ma linisteste,la fel de mult cum ma linisteste si albul zapezii,o ninsoare lina,sau o ploaie marunta.Am mai spus-o in dese randuri,e greu sa inteleaga cineva care citeste aceste randuri sa isi dea seama cum se vede viata si cum se vad lucrurile prin ochii mei.Eu,de bine sau nu,am mai spus-o si in trecut,nu am ce sa-mi reprosez mie insumi,altii nici atat nu au nici o combinatie cu mine,traiesc ca un om simplu si ma bucur de viata,atat cat imi este dat sa ma bucur.Pe undeva,se poate spune ca visez cu ochii deschisi si,desi sunt inconjurat de un gri perpetuu,eu,de cele mai multe ori,vad viata in culori de curcubeu...Vine trenul si ma sui in el,fara sa am vreo emotie.La acel moment,poate ca inca nu imi dadeam seama ca abia peste 31 de ore urma sa pun din nou piciorul pe pamant bacauan...Am nimerit,conform biletului de tren,in vagonul 1,locul 82.Ce naspa!Am stat in compartiment cu 2 babaciuni si un mosneag.Ce pula mea sa vorbesc cu ei?Despre pensii?Adevarul e ca nu in fiecare zi ai norocul sa dai in tren peste 5 suceveni cum am nimerit eu cand am fost de ziua mea la DINAMO.Doamne,cat am mai ras cu aia...Si,plm,sa revenim la fosilele de tura asta,care au dormit aproape tot drumul.Mai mult,una dintre babatii dormea cu gura deschisa si mai si sforaia,si daca adaugam ca nu avea dinti in gura,as fi putut jura ca ea a detinut rolul principal in filmul "Mumia".Pana la Ploiesti m-am topit de cald.Fara exagerare erau pe putin 35 de grade in tren,dar eu eram multumit,mai bine sa mor de cald,decat de frig,mi-am spus eu in gand.Am incercat si eu sa atipesc putin dar nu a fost cu putinta.In primul rand,din cauza zgomotului cauzat de mersul trenului,ori eu,avand somnul foarte fin,am nevoie intotdeauna de o liniste totala ca sa pot adormi.Nu ii inteleg pe aia care adorm cu televizorul deschis sau cu castile la urechi dar fiecare cu ce-l doare.Oricum,cele 5 ore de mers mi s-au parut nesperat de scurte.Pe masura ce se facea zi afara,peisaje de vis se iveau de dupa dealuri,de dupa copaci...Toamna adevarata si culori de o frumusete rara.Si asa cum am mai spus,ador la nebunie sa merg cu trenul,indeosebi noaptea.Ma gandeam la acel moment ca "uite ce fac eu la ora asta!In timp ce milioane de romani dorm,sau,in orice caz,sunt la casele lor,eu,ca un diliu notoriu,ma aflam in drum spre DINAMO,asa cum se duc sufletele spre cer pentru mantuire,asa ma duceam si eu la DINAMO pentru o zi de exceptie...In astfel de momente,Tom Sawyer al lui Mark Twain (pentru cine a citit cartea stie despre ce vorbesc) parea un chisat pe langa mine.In fond si la urma urmei,ce-a facut martalogul ala?S-a inhaitat cu un pierde-vara (Huckleberry Finn),umbla prin cimitire,cauta comori prin nu stiu ce pesteri,a fugit de-acasa si s-a dus pe insula Jackson (hai ca mai stiu cate ceva,desi am citit cartea aia acum mai bine de 5 ani) si cam atat.Da,dar nu era dinamovist si habar nu avea ce inseamna un DINAMO-stiaoa asa ca sa taca din gura,soarec prost!Trenul a ajuns la 7:50 in Gara de Nord,Bucuresti,la exact 5 ore de la plecarea din Bacau.Decis si hotarat,ma indrept spre statia de autobuz ca sa iau 182-ul.Desi nu am asteptat mult sa vina,pana sa soseasca m-a plictisit o baba senila care credea ca intrasem de fapt in luna octombrie,nu noiembrie,si care imi tot repeta ca ea sta in zona Domenii si tocmai fusese in zona Felix,de parca stiam eu Bucurestiul ca sa imi dau seama ce o doare pe ea.In fine...Bucurestiul,desi era o dimineata insorita si frumoasa,avea aceeasi mantie de gri asternuta deasupra orasului.Ramasese asa cum il lasasem in urma cu 78 de zile,la ultima mea vizita.Nimic nou,acelasi trafic haotic,aceiasi oameni grabiti,dar parca altfel fata de bacauanii mei cam fitosi si plini de sine.Am mai spus,nu as lasa Bacaul pentru Bucuresti,dar as schimba oricand bacauanii pe bucuresteni.Puteam sa mai stau prin gara,sa mananc ceva la fast-food-ul d-acolo dar nu si nu...Ca un magnet,eram nerabdator sa ajung cat mai repede la DINAMO si d-acolo nu mai conta.La 8:20 ajunsesem.Cam pustiu,doar cativa oameni de ii numarai pe degete.O.K.,de inteles,avand in vedere ora matinala.Nici bine nu ma pregatesc sa intru pe poarta parculetului ca sa ma duc sa vad stadionul ca deja sunt intampinat cu un "Nu vrei un bilet,baietu'?".Ce si-o fi zis bisnitarul?Asta (adica eu) are ghiozdan in spate,deci e din provincie si nu are bilet,ia sa vad daca scot un profit...Ii zic:"Nu multumesc,biletul meu e rezervat din timp!".Intru in Complexul Sportiv DINAMO si il sun pe Mihnea sa il asigur ca am ajuns cu bine.

"-Mai,moldovene,ce chilu' meu faci la 8 la DINAMO?"

"-Pai,Mihnea,nu ti-am spus ca am venit sa vad si pe DINAMO 2 si ca,de fapt,chiar nu aveam ce face acasa?..."

Am luat un ProSport si am vazut ca meciul dintre DINAMO 2 si CSM Ploiesti incepe la ora 13:00...Si eu care credeam ca incepe la 11:00.A inceput sa se adune si lumea pe masura ce se apropia ora 10:00,ora la care se puneau in vanzare aproximativ ultimele 1.000 de bilete.Eu m-am asezat la una din masutele de la terasa si am inceput sa scriu intr-o agenda tot ce ati citit pana acum pe blog la acest articol.Bonus:am bagat si ceva la stomac ca incepusem sa simt nevoia...Ce dimineata superba.Stateam acolo de parca eram de cand lumea la DINAMO.Nu aveam nici o grija,uitasem complet de casa,de Bacau,de orice,chiar nu cred ca m-am gandit pentru cateva ore la altceva decat la meciul care avea sa urmeze...

Am ramas neplacut surprins sa constat ca foarte multi dintre bucurestenii care mai treceau prin fata pe la DINAMO intrebau nedumeriti la ce ora e meciul,sau,mai rau,unii dintre ei intrebau chiar ce meci e...Poftim?Adica eu ma pregatesc pentru meciul asta din ziua cand s-a aflat calendarul competitional si sunt unii care inca nu aveau habar ce urma sa se petreaca in "Stefan cel Mare" in acea seara?Chiar nemicrobist sa fi fost,tot mai auzi din timp la televizor sau mai citesti intr-un ziar despre meciul asta,trebuie sa ai o problema sa nu stii in ziua respectiva de un meci ca DINAMO-stiaoa...Au si bucurestenii astia bizareriile lor,altminteri sunt oameni de treaba,marea lor majoritate...Pe la vreo 11:00 au inceput sa apara primele semne de oboseala.Dar nu am avut incotro si m-am zbatut sa rezist,mai ales ca urmau inca 24 de ore de stat treaz pe drumuri.Odata trecute aceste momente critice,am inceput sa ma simt iar ca inainte.M-am intalnit cu mai multi suporteri din provincie care nu aveau bilet si,amabil,le-am dat niste numere de telefon prin care puteau sa se intereseze de unde pot face rost.

Pe la vreo 12:00 am luat-o spre stadionul "Florea Dumitrache" din Complexul Sportiv.Habar nu aveam ca lucrurile urmau sa ia o intorsatura destul de neplacuta...Mai intai,am intrat pe la "Barbu Vacarescu",intrucat aia era singura cale de acces catre stadion.Apoi,ajunsesem la intrarea spre stadionul mare,dar am luat-o pe niste scarite pe unde am urcat,ajungand la niste tribune din beton,pe care candva erau niste randuri de scaune si din care,mai ramasesera cateva.In rest,mizerie de nedescris...Coji de seminte,pungi de seminte,cutii de bere,bidoane de plastic,ziare,reviste,toate aruncate pe acolo,vrand parca sa imi demonstreze ca mai presus de orice,suntem in Romania,unde unii nu au fost educati cum trebuie in ceea ce priveste bunele maniere si nu numai.Ma uitam la acele locuri...M-am gandit pentru o clipa ca bucurestenii poate nu merita sa aiba o echipa ca DINAMO in orasul lor...Dar poate nimeni dintre noi nu merita,atata timp cat,cu mici exceptii,taranii sunt peste tot in tara asta,indiferent de oras si provincie.Nu ma asteptam sa vad atata mizerie...Ici-colo,cate un porumbel mai incerca sa gaseasca niste resturi de la seminte...Cat urasc eu semintele si cat detest eu samantarii!

M-am uitat la niste juniori cum se antrenau pe un teren sintetic,nu stiu ce grupa erau.Si incepe a se auzi din zare galeria CSM-ului cum venea.Eu am crezut si sustin in continuare ca ploiestenii sunt cu ai nostri,Prahova fiind un judet de dinamovisti in principal.E arhicunoscut faptul ca in trecut galeria noastra cu cea a petrolistilor a fost infratita si se aveau la fel de bine cum se are acum galeria lui DINAMO cu cea a lui "U" Cluj.Dar ce teapa aveam sa imi iau si prin ce cumpana era sa trec...Ii vad cum vin,vreo 3 autocare si inca un grup pe jos.Eu,sus pe acele tribune,ii urmaream de la vreo 30 de metri si ii filmam,fiind incantat de prezenta lor si considerandu-i ca si frati.Au trecut unul cate unul de filtrul politistilor,care ii controlau corporal cu rigurozitate,apoi lasau sa treaca unul cate unul.Fiecare urca prin dreptul meu si trecea pe langa mine,nebanuind ca,daca nu ar fi fost jandarmi in jur,as fi fost o prada usoara pentru ei.Eu stiam una si buna,la meciul cu Sportul Studentesc de acum vreo 3 saptamani si pe care l-am vazut la Sport.ro,galeria ploiestenilor a strigat impotriva stelei si in favoarea lui DINAMO.Deci,in viziunea mea,nu aveam de ce sa ma tem.Eu,descheiat la geaca,cu tricoul lui DINAMO larg la vedere,ii intampinam asa pe fiecare si cu un zambet de o larghete naucitoare.La un moment dat,unul din ei,care pare sa nu fi avut mai mult de 17-18 ani,imbracat casual (sa ma pis pe moda asta de 2 bani!Cat de rupt trebuie sa fii sa te iei dupa o moda ca sa fii considerat suporter?Ce ma dispera bermudele alea si sepcile mai ales in patratele!),se uita la mine si imi spune pe un ton care atunci,in acea secunda,nu stiam ca ascunde atat de mult venin:"Dinamovistule!".

Ma rog,eu am luat-o,logic,ca pe un compliment si l-am gratulat cu o plecaciune din cap,in semn de omagiu reciproc...Erau insa secunde inselatoare,caci momente de deruta si de frustrare aveau sa urmeze,ca nu pot sa ma uit la meci,din cauza unor asa-zisi ultrasi care s-au trezit ca au ceva de impartit ceva cu galeria,insemnele,culorile si denumirea noastra...(continuarea maine)

------------------------------------------------------------------------

~Sfarsitul primei parti~