Placeri nocturne

Se poate spune,atat de catre cei care ma cunosc,cat si cei care incearca sa ma cunoasca prin intermediul acestui blog sau a messengerului,ca am unele obiceiuri,daca nu neaparat ciudate,atunci cel putin neobisnuite si bizare.Sunt genul de om care prefera sa faca mai mereu ceea ce altii nu neaparat ca n-ar putea,doar ca nu se agita sa le faca prea des,oricat de simpliste ar parea acele lucruri.Cert este ca mie imi plac lucrurile simbolice si mai mult decat atat,imi place sa fiu singur iar in jurul meu sa fie liniste.

Imi place infinit mai mult noaptea decat ziua,si imi plac plimbarile nocturne,mai ales cand nu e tipenie de om pe strada.Imi place ca atunci cand ma plimb la ore la care toata lumea doarme,sa ma plimb pe mijlocul strazii,simtind ca lumea e a mea,avand in vedere ca absolut nimeni nu poate sa imi perturbe linistea acelor momente,nici un zgomot,nici un sunet,nici o alta persoana la vedere pe o raza de sute de metri poate...Ciudat,nu?

Anyway,in noaptea asta,vrand sa imi mai limpezesc gandurile putin,am iesit pe la vreo 3:45 la o plimbare prin jurul cartierului timp de un sfert de ora.A fost o noapte cetoasa in Bacau,asa cum a fost de vreo 2 saptamani incoace aproape noapte de noapte.Dar in seara asta ceata a fost mai umeda ca de obicei,astfel ca din copaci curgeau incontinuu picaturi de apa.Ai fi putut spune ca ei,copacii plang,dar nu e asa...

Mergand pe strazi si fumand o tigara,imi gasisem linistea deplina.Cine s-ar fi uitat pe un geam si m-ar fi vazut la acea ora facand poze la te miri ce,ar fi putut spune ca nu sunt in toate apele.Poate asa si este,uneori nici eu nu simt ca m-am integrat bine alaturi de oamenii pe care sunt nevoit sa ii vad zilnic.Am inceput sa am o repulsie fata de oameni.Nu stiu daca e inceputul unei boli de natura psihica,dar nu mai am nici toleranta si nici rabdare cu cei din jur.Se spune ca suntem egali,cand,de fapt,suntem atat de diferiti.Si totusi,ceva ne uneste:

• decaderea umana in care am ajuns,ca integritate,demnitate si moralitate,
• pacatul,pe care toti il comitem cu atata usurinta,indiferent de motiv,
• mizeria,in ceea ce priveste spiritul si cultura acestui popor,si as putea sa scriu romane intregi la aceasta categorie,dar nu am nici timp,si nici chef...Pot doar sa spun ca sunt scarbit de manelismul care a parazitat intreaga tara,hotia,care e cea mai raspandita si practicata "meserie" in ziua de azi si prostia,sub diverse forme ale ei,de care a inceput sa sufere tot mai multa lume...

Oare oamenii sunt astfel si in alte tari?Ce ne face pe noi atat de distructivi cu noi insine?...Mergeam in sensul contrar directiei in care bateau aburii cetii.Rotocoale de aer se abateau asupra mea,caci,trebuie spus,a fost o ceata nu numai umeda,ci si densa,iar la lumina stalpilor,se vedea cum coboara negura,gata sa inghita si sa faca sa dispara tot...Jur ca nu am vazut nici un om pe strada,doar in departare am auzit cateva masini,dar un om care sa mearga ca si mine nu.Nu mi-e frica de noptile negre,de posibilii imbecili care ar putea sa-mi iasa in cale la o astfel de ora.Pare ca mint,dar ma simt mai in siguranta noaptea decat ziua afara.In timpul zilei,daca e sa ti-o iei,ti-o iei usor,atata lume pe care o vezi pe strada poate ascunde un posibil individ care sa vrea sa iti faca rau,si oricum,nimeni nu s-ar baga sa te salveze.Noaptea insa,pe o liniste mormantala ca si cea din aceasta noapte,auzi orice zgomot,orice pas,si iti poti lua masurile de precautie necesare.De vreo 7 ani,cu foarte mici exceptii,nu mai dorm noptile.Se poate vedea clar asta si daca e sa privim orele la care scriu aceste articole.Nu stiu,ceva s-a dereglat,noaptea mi-e aproape imposibil sa dorm,dar nici nu-mi pare rau.Pe timp nocturn,e liniste,ma pot concentra mai bine,imi vin idei mai clare,pot judeca mai limpede,pot lua unele decizii personale mai rationale.Nu recomand insa oricui sa nu doarma noptile.Eu nu fac asta si pentru ca a doua zi nu am scoala sau munca,astfel ca imi este foarte usor ca dupa amiezile sa le petrec sforaind pana pe la orele 16:00-17:00.Si oricum,pentru mine ziua nu e nimic de facut.Prietenii mei,mai mult sau mai putin adevarati sunt fie la munca,fie la scoala,la tv nu prea e nimic de vizionat asa ca...M-am intors acasa ceva mai binedispus in urma acestei plimbari.Am dus si gunoiul si m-am uitat la blocul meu si la cel de vizavi si la blocurile din departare.Absolut nimeni nu avea vreun bec aprins!Din toata zona,numai eu aveam un bec aprins la bucatarie.Sa nu se inteleaga gresit,nu stau la periferie sau la tara,din contra,stau intr-o zona foarte buna a Bacaului,si foarte populata.Dar,cel putin teoretic,din ce puteam constata si observa,la acea ora chiar nu mai era nimeni treaz.Linistea de care aveam nevoie si intunericul pe care il cautam le gasisem in aceasta noapte,ca si in alte dati,si asta imi era pe plac.Adevarul e ca e greu sa poata fii cineva ca mine,sa simta ce simt eu,sa aiba gandurile mele,si nu e neaparat un motiv de mandrie.Imi place sa fac lucruri,sa am obiceiuri pe care nu le face si pe care nu le are oricine.Sunt un solitar notoriu si imi place sa am mult spatiu la dispozitia mea,pentru a reflecta mai bine asupra unor aspecte ale vietii si pentru a-mi umple retina de imagini in care,daca ar include si oameni in peisaj,cu siguranta ar da semne de disconfort vizual...In noaptea asta sper sa am ambianta de care am avut parte si in noaptea care a trecut.Celorlalti,in special,celor mai mici decat mine ca varsta,sau celor carora le-ar fi o oarecare teama sau ar avea o retinere sa faca ce fac eu,le doresc vise placute seara de seara.Eu prefer sa visez cu ochii deschisi,sa bantui in tacerea noptii si sa dispar in ceata...