O zi de neuitat...pacat de rezultat! (partea a III-a)

...(continuare de sambata)...

Stiu,stiu...promisesem sambata ca ieri,duminica,va fi partea de final,dar,ca de obicei,ca nesimtitul,nu m-am tinut de cuvant din comoditate si dezinteres.Nu e nici pe departe asa.In ciuda faptului ca a fost duminica,si,teoretic,ar fi trebuit sa am o zi mai libera,nu am avut parte decat de contrariu.In plus,in putinul timp liber de care am avut parte,nu am mai avut nici un chef,se facuse deja seara,iar gripa asta care ma tot seaca de o saptamana mi-a taiat toata pofta de viata.Ceea ce am avut eu nu a fost o simpla raceala,ci cea mai cumplita gripa cu care m-am confruntat in ultimii 2-3 ani...Dar azi,in sfarsit,voi termina si ultima parte a povestii despre cum a fost la meciul DINAMO-stiaoa si nu numai......Asteptam de aproape o ora la terasa.Meciul se terminase 1-1 si putinii oameni din jur care mai decisesera sa revina la Red Dogs,nu pareau sa fie deranjati de faptul ca nu am putut sa-i invingem pe stelisti...Pe mine un astfel de meci mereu ma epuizeaza fizic,ma lasa fara vlaga,fara suflu,ma usuca si ma sleieste de puteri.Am baut o cafea pentru a-mi mai reveni si si-a facut efectul.Nici nu imi amintesc cand am mai baut 2-3 cafele intr-o zi si pe anul asta nu cred ca am baut mai mult de 10 cafele.

Aproape de miezul noptii vine si Mihnea si ne asezam la o masa.Stateam eu,el,inca 2 baieti si o fata.Acei 2 baieti,tot din Bucuresti fiind,erau probabil amici cu Mihnea pentru ca cu ei am stat de-a lungul intregii nopti pana spre dimineata.Oricum,foarte de treaba ambii,pacat ca nu le-am retinut numele.Unul dintre el era rapper,avea un batic specific rapperilor pe cap si era ceva mai vorbaret.Pe fata am inteles ca o chema Simina,sau ceva de genul,pentru ca baietii ii spuneau "Siminica".Mai ramasese foarte putina lume in fata la DINAMO asa ca cei 2 baieti i-au propus lui Mihnea sa ii duca pana acasa sa se schimbe si apoi sa iesim in oras.Zis si facut.A,apropo,nu e vorba de Mihnea aici,dar nu am sa inteleg niciodata cum atatia dinamovisti,daca nu beti complet,atunci macar putin chercheliti,au putut pleca spre casa sau oras la volan fara sa pateasca nimic.Am vazut o groaza de oameni care abia se mai tineau pe picioare si totusi,conduceau fara probleme prin Bucuresti,dupa meciuri.

Au revenit baietii,acum mai trebuia stabilita locatia unde sa mergem.Mihnea da decretul:"Hai la rockoteca!".In principiu banuiam ce e aia rockoteca,dar nu intrasem niciodata intr-o astfel de incapere.Si ajungem acolo.Muzica rock duduia teribil.Se auzeau tot felul de sunete care mai de care mai sinistre,pentru ca nu era rock din ala soft,gen Linkin Park,Metallica sau altele,ci heavy metal din ala de satanisti.Mama,ce era inauntru!Numai pletosi si pletoase care dadeau din cap cu atata strasnicie ca nu mai puteai sa iti dai seama care e baiat si care e fata.Mihnea era de-al casei,el fiind recunoscut ca un rocker pasionat.Se adunasera mai multi rockeri in cerc si fiecare dadea din cap in toate partile de ziceai ca se transforma.M-am uitat la o fata,nu parea sa aiba mai mult de 18 ani.Mai,nene,deci pe ceas,cred ca 5 minute incontinuu a dat aia din cap de am crezut ca o sa-i sara capul de pe umeri de la atata efort.Parca era robot,deja ceea ce facea aia nu era omeneste posibil...Dar rockerii,oameni agreabili si comunicativi.Nu s-au uitat bizar la noi,desi se putea vedea clar ca locul nostru nu e acolo.Am vazut si 2 lesbiene sarutandu-se cu patima.Mihnea a spus ca daca am fi mers mai tarziu cu vreo 2 ore i-am fi prins pe toti intr-o mare futareala generala=)).Cred si eu,mesele erau tixite de bere,cate 3-4-5-10 sticle de bere in fata fiecarui rocker sau fiecarei rockerite,cum naiba sa nu te ia betia?Dar muzica aia...Baiatul care era rapper din grupul nostru era oripilat.Se citea pe fata lui ca saracul nu prea mai poate si ca mai are un pic si ii cedeaza timpanele.Ma uitam la el,iar el se uita speriat in jur.Eu nu aveam nimic impotriva cu muzica,imi placea oarecum,numai ca sunetul era prea tare,asta nu a fost pe placul meu.Totul vibra in acea incapere,de la sticlele de pe masa,la creierii din capul nostru.Nu am sa uit niciodata cum a fost la rockoteca.Parca nimerisem intr-un mic iad pe pamant,unde rockerii aia pur-sange,si la imbracaminte,si la infatisare si la tot,erau strajerii acelui taram,pe care nu multi l-ar putea intelege.Dupa vreo juma de ora am iesit din rockoteca si ne-am orientat spre alte locuri.

Mihnea si restul aveau chef de o ciorba,supa ceva,pentru ca se intrebau constant unul pe altul:"unde gasim si noi o zeama buna?"Am mers prin vreo 3 restaurante de lux,dar nu era ceea ce doreau.Pana la urma,am mers cu totii in campusul din Regie.Si acolo,ce tambalau.Studentii erau pretutindeni in acea zona si se simteau bine ascultand muzica in discotecile din zona,sau pur si simplu stand in aer liber cu gasca.Pentru urmatoarele aproximativ 90 de minute,aveam sa stam aici.Ne asezam toti 5 la o masa si incepem sa povestim fiecare cu ale lui.De fapt,ei au vorbit mai mult,pe mine spatiul inchis ma facea somnoros si nu prea am avut chef de nimic.Ei au comandat cate ceva de mancare,iar Mihnea a vrut sa ma serveasca tot timpul cu cate ceva.I-am multumit frumos dar i-am spus ca nu simt nevoia si chiar daca as fi vrut,nu as fi putut manca nimic pentru ca nu ar fi intrat nimic din cauza oboselii,deci mi-as fi facut mai mult rau daca as fi mancat ceva.Nu de mancare aveam nevoie,ci de odihna.Trecusera vreo 30 de ore de cand nu mai dormisem!...

Dupa ce au mancat,a inceput o noua repriza de convorbiri.Mihnea a fost extraordinar prin felul in care a incercat sa ma includa si pe mine in discutii,dar sesizase si el cred ca faptul ca eram rupt de oboseala si ca sunt mai introvertit de felul meu,astfel ca a vorbit el mai mult pentru mine.Spre amuzamentul tuturor,a inceput sa le povesteasca cu mult umor cum "moldoveanul asta numai prin bucluc intra cand vine la Bucuresti.Ia zi A.G.M.-ule,ce-ai patit prima oara cand ai venit la un meci cu steaua?"

"-Pai am sarit gardul si mi-am luat 30 de milioane amenda".

"(spre ceilalti)-Exact,a sarit gardul,dar a uitat sa mai sara si inapoi,si l-au inhatat..."

Apoi,despre povestea cu ploiestenii din ziua aceea:

"-Deci,A.G.M.-ule,cum ai facut tu sa te evacueze jandarmii de la meciul lui DINAMO 2?"

"-Ti-am spus,stateam in fata lor si habar nu aveam ca sunt inamicii nostri.Acum cand ma gandesc ca le mai si zambeam cand treceau unul cate unul pe langa mine..."

Hohote de ras,distractia era in toi.

"-Adica nu numai ca ii iritai prin faptul ca aveai tricoul lui DINAMO pe tine,dar le mai si zambeai cu un zambet care se poate traduce ca un 'Saluuut;;)'!"

"-Mda...Presupun ca am avut noroc pana la urma,nu stiam ca pot intra intr-o astfel de incurcatura...".

Au mai fost si alte dialoguri interesante,cum ar fi:

"-A.G.M.-ule,stii ce mi-as dori eu mult?"

"-Ce?"

"-As vrea sa te vad odata beat,da' beat ranga sa cazi pe jos de beat!"

"-:))Ai fi vrand tu,dar ti-am spus ca nu am cum sa beau alcool in deplasari pentru ca mereu vin singur la meci si as mai vrea sa pot sa si ajung acasa dupa aia pe propriile picioare"

"-Stiu,stiu,asta e de inteles.Dar tot as vrea sa te vad teapan de beat..."

Le-a mai povestit si cum fusesem luati de politia de la sectia 4 din sectorul 1 dupa meciul din 4 mai cand astia au facut prapad pe-acolo pe la sectie si pe mine ma luasera pentru ca eram cu ei.O facea pe nevinovatul si in gluma arata spre mine ca cica eu fusesem atunci capul rautatilor:"-Mai,moldovene,d-abia te mai tineai pe tine ca erai praf.Noi mai eram cum mai eram dar tu...",si povestea cum devastasera toate florile ornamentale din fata sectiei,oricum,facusera astia pagube serioase p-acolo in acea noapte.

Ma simteam bine in compania lor.Am fost tratat ca de fiecare data bine si cu respect,asta si pentru ca si eu am stiut sa fiu respectuos si cu bun simt fata de ceilalti,chiar daca,asa cum am spus,nu am fost prea vorbaret.Ca si in luna mai,cand statusem pana la 5 dimineata cu baietii de la NUOVA GUARDIA,si de data asta ma simteam inclus intr-un grup pe care nu-l cunoscusem decat cu cateva ore in urma.Si ceea ce era extraordinar si mai ales de apreciat la acesti oameni e ca nu m-au tratat cu superioritate,nu au existat ironii ieftine la adresa mea si nici nu s-a incercat vreo secunda scoaterea in evidenta a faptului ca nu eram de-al lor,din Bucuresti.Dimpotriva,s-au purtat si au vorbit cu mine de parca i-as si m-ar fi cunoscut de cand lumea.Fata,adica "Siminica",isi vedea de ale ei,in timp ce baietii,dupa ce a inceput Mihnea sa le povesteasca de mine,incepusera sa ma fixeze cu privirea,dar nu era o privire ciudata,nu stiu cum sa explic,parca erau si ei fascinati de devotamentul pe care il aratasem pentru DINAMO de-a lungul timpului si faptul ca in acea noapte era nedormit de 30 de ore pentru DINAMO pentru ei era mare lucru.Plus ca probabil erau curiosi de ce port insigna de veteran de razboi cu care merg mereu la meciuri:)).La un moment dat,complet din senin,rapperul a spus o fraza care m-a lasat perplex,dar am stiut sa depasesc cu bine momentul cat sa nu il pun nici pe el,dar mai ales nici pe mine intr-o situatie penibila.Totusi, as vrea sa stiu la ce s-a referit si ce a vrut sa spuna,atunci cand a rostit urmatoarele cuvinte:

"-Frate,stai si tu cat mai mult langa Mihnea,ca e baiat de nota 10.Stai cat mai mult langa el,invata si baga la cap cat mai multe ca maine-poimaine nu se stie, poate o sa ai o galerie in spate de condus si trebuie sa stii sa te descurci!".

Nu stiu de unde si de ce au venit aceste vorbe dar jur ca asta mi-a zis.Si de ce mi-a zis asta,cu atat mai putin nu pot sa-mi dau seama.Ce n-as da sa aflu insemnatatea lor si mai ales,ce a fost in mintea aluia de a zis fraza.Pana si Mihnea tacuse la un moment dat.Desi ramasem pentru cateva fractiuni uluit de vorbele mari pe care le auzisem,imi place sa cred ca am detensionat atmosfera de moment si m-am marginit sa zambesc larg si sa spun ca "eee,cine stie ce-o mai fi pe viitor?..."Asta una la mana.Apoi,mai in gluma,mai in serios,dar probabil si pentru ca Mihnea se aprinsese iar de la anumite licori bahice,Mihnea mi-a propus sa imi dea un milion de lei si sa mai pun de la mine restul ca sa merg la Timisoara la meciul de acum 2 zile,pe care DINAMO l-a castigat cu 3-0.Nu am asteptat sa vad cat de serioasa e propunerea,am refuzat din start pentru ca nu se pune vreodata problema sa accept bani de la nimeni altcineva in afara de familie.

Intr-un final,pe la orele 4:00 din dimineata,fiecare s-a dus la casa lui.Eu ramasesem cu Mihnea,pe care incepuse sa il apuce o stare de rau.Mancase destul de repede si,in combinatie cu alcoolul,incepuse sa nu se simta prea bine.M-a condus pana la el acasa spunandu-mi ca are ceva sa-mi ofere.Am urcat pana la el si l-am vazut si pe Zombie,ce dor imi era de el!M-a recunoscut animalul,pentru ca a inceput sa dea din coada ca o elice.Mihnea mi-a spus ca ii pare rau dar nu mai are cum sa ma conduca pana la gara pentru ca nu se mai simte in stare.I-am spus ca sa stea linistit,doar sa imi spuna directia cum sa ajung acolo pentru ca,desi imi place sa cred ca am un simt al orientarii destul de bun,prin Bucuresti acesta nu isi face efectul.

Si se duce pana intr-o camera si revine...Si imi inmaneaza legitimatia P.C.H. si un prosop cu DINAMO!Prosopul ca prosopul,el va avea un loc meritoriu in camera mea tip muzeu,dar legitimatia era de departe cel mai pretios lucru pe care mi-l puteam dori in acea zi.Foarte multi m-au intrebat de ce tin asa de mult la legitimatie.Simplu:pentru ca este buletinul de dinamovist!Iti ofera un oarece statut,prin faptul ca detii un astfel de card,demonstrezi ca nu esti un anonim,si,mai ales din punctul meu de vedere,fiecare dinamovist adevarat ar trebui sa aiba o astfel de legitimatie.Este modul exclusivist prin care ti se recunoaste dragostea fata de DINAMO,e una dintre cele mai importante dinstinctii care i se poate acorda unui suporter!...L-am pupat pe obraji,i-am multumit extraordinar de frumos si mult pentru gest si i-am urat sa isi revina din starea nasoala.Cu parere de rau,venise insa timpul sa imi iau la revedere de la el,si in general,de la ziua aceea.Aventura se apropia cu pasi repezi de sfarsit.Am ajuns la Gara de Nord fara probleme.Ba chiar m-am mirat ca in cele vreo 10 minute de mers pe jos,nu prea am vazut tipenie de om.Nici masinile nu circulau.Pe masura ce ma apropiam de gara insa,oamenii de la salubrizare isi faceau datoria.Inca vreo ora jumate si pleaca trenul.Nu m-am plictisit,timpul a zburat repede,si la ora 6 a venit trenul Intercity 551 spre Bacau.In sfarsit,reintoarcerea la trenul meu preferat.Nu e vorba de lux,dar chiar m-am obisnuit sa merg cu el.Am putut cu ocazia asta sa imi incarc si telefonul in tren pentru ca imi luasem incarcatorul cu mine iar in Intercity,spre deosebire de alte trenuri,sunt si prize.Deci,totul era bine.Acum,urmau inca 302 kilometri pana acasa.Am incercat sa motai vreo cateva minute,dar nici nu mai stiu daca am reusit sau nu.Pe la Focsani,incepuse sa ploua.Ma uitam pe geam cum se apropia orasul Bacau si imi ziceam satisfacut in gand:"Na ca am facut-o si pe asta!".Din secunda cand am pus piciorul pe peronul garii din Bacau,parca totul se schimbase complet.E ca si cum totul nici nu avusese loc,parca ma trezisem dintr-un vis lung.Trecusera 11 ore de cand se terminase meciul dar totul parea atat de indepartat de parca ziua de 1 noiembrie 2008 a avut loc mai demult,sau nu avusese loc niciodata.Ce chestie...Final de poveste si totodata,reinceperea vietii plictisitoare si pline de rutina din Bacau...

Am ramas din nou intrigat de un lucru pe care inca nu l-am inteles.Daca in alte dati atunci cand mergeam la meci primeam pe telefon zeci de mesaje de incurajare sau,uneori si rautacioase din partea spurcatilor de pe aici de la bloc de la mine,de aceasta data,in afara de Codrin din Piatra Neamt si Adrian din Bistrita Nasaud nimeni nu mi-a mai dat un semn de viata,desi nu stiu de ce si nu ca mi-as fi dorit,dar totusi,a fost o liniste prea suspecta fata de alte dati.

A trecut mai bine de o saptmana de cand m-am intors de la meci,si senzatia e de lehamite.Inca nu mi-am revenit complet de la acea zi cu adevarat memorabila,nu stiu cum au vazut-o sau imaginat-o altii,citind aceste randuri,dar admit ca oricat de mult as incerca sa povestesc cu cat mai mult lux de amanunte,nu se compara cu ceea ce am trait pe viu la momentul respectiv.A fost una din acele zile in care am simtit ca traiesc la maxim,o zi in care pot spune ca am trait cu un scop si ca m-am ales cu ceva amintiri in urma ei.A fost o zi de neuitat,asa cum o spune si titlul,pacat insa ca rezultatul nu a fost de asa natura cat sa o transforme intr-o zi perfecta,asa cum au fost zilele de 20 septembrie 2006 si 4 mai 2008.In cele 8 zile scurse de atunci,am constatat cu uimire ca multi oameni ma privesc altfel acum.E ca si cum parca s-a convins toata lumea ca nu mai exista nici un dubiu:chiar sunt DINAMOVIST si asta nu se va schimba!E ca si cum lumea a crezut ca e doar o moda trecatoare si ca ma voi lasa de acest "sport",dar nu e cazul.In aceste 8 zile m-au salutat persoane care altadata nu catadicseau sa intre in dialog cu mine,m-au salutat persoane pe care nu le stiam decat din vedere si invers dar care,stiau ca am fost la meci si veneau sa le povestesc cum a fost la partida...Si a fost ultima deplasare la DINAMO pe 2008...Urmeaza Sarbatorile de iarna,urmeaza sa vedeti lucruri frumoase pe acest blog,pentru cei care vor reusi sa inteleaga si sa aprecieze ceea ce vreau sa fac eu aici,urmeaza momente simbolice la care tin foarte mult,iar pentru cei care m-au intrebat deja cand voi mai veni la DINAMO nu le spun decat ca ne vedem in aprilie 2009 la meciul cu Rapid!!!;)~~~~~SFARSIT~~~~~