(Privind poza de mai sus,am avut o revelatie...Eram ca un strop de vanilie intr-o mare de cacao=)).
Anul trecut,cam pe vremea asta,innodasem o frumoasa si inedita amicitie cu un grup de bangladezi veniti la munca in Romania.Zic inedita pentru ca nu in fiecare zi ai ocazia sa cunosti oameni dintr-o tara atat de straina,indepartata si diferita fata de Romania.Venisera sa mareasca spatiul carosabil pe strada mea si in acele zile,neavand alta ocupatie,am intrat in vorba cu ei pana cand,incet-incet am inceput sa fiu prieten bun cu cativa din ei.
Cel mai bine ma imprietenisem cu unul Ragion,cu care si facusem schimb de numere de telefon,ma mai suna sa ma scoata in oras in lunile ce au urmat,dar dracu' raspundea la apel,ca nu prea imi place sa vorbesc la telefon,fie el mobil sau fix.In fine...Primii vizitatori ai blogului inca de pe atunci poate inca isi mai aduc aminte ca lasasem blogul balta de vreo 2 luni jumate.De fapt,se poate spune ca bangladezii,prin simpla lor prezenta,m-au determinat sa reincep
sa scriu pe blog,considerand o astfel de experienta prea rara ca s-o dau uitarii chiar asa,fara s-o mentionez in scris sau s-o arat prin imagini pe undeva...Si am reinceput sa scriu pe blog.De atunci,n-am mai facut pauze mai lungi de 5 zile si alea le poti numara pe degetele de la o singura mana.Imi aduc aminte cu placere cate vrute si nevrute vorbeam cu bangladezii aia.
Comunicam in limba engleza.Imi aduc aminte ca Ragion chiar a profitat de amicitia mea cu el ca sa-mi bata la usa rugandu-ma sa-l las la baie ca il doare stomacul.Pai daca tot ce mancau bietii oameni era orez cu peste si bulion...Fratilor,n-am mai folosit baia aia cateva zile bune.Nu va doresc sa aflati cum se simte izul unui rahat de bangladez,
poti sa dai tu cu ce spray-uri si deodorante doresti.Au fost cateva zile frumoase,prea frumoase.Desi a trecut un an de atunci,totul pare atat de indepartat incat toate intamplarile astea parca au avut loc intr-o alta viata,sau parca n-au avut loc niciodata.Ma uit cu jiind si nostalgie la pozele de atunci,recitesc articolele de atunci si imi pare rau ca poate n-am stiut sa fac sa am mai multe amintiri cu ei,sa tin o legatura mai stransa,care poate ar mai fi dainuit si azi.
Cine vrea sa citeasca cele cateva articole de atunci,le poate face accesand,in ordine cronologica,urmatoarele linkuri:
- http://agmdinamo48.blogspot.com/2008/07/prietenii-mei-din-bangladesh.html
- http://agmdinamo48.blogspot.com/2008/07/regele-neincoronat-al-bangladezilor.html
- http://agmdinamo48.blogspot.com/2008/07/sfarsitul-unui-capitol-sau-firescul.html
Orice-ar fi insa,raman amintirile,iar ele nu pot fi date uitarii,daca nu niciodata,atunci cu siguranta nu prea curand.Si bineinteles,ramane antologica faza cand ii invat sa spuna in romaneste traditionalul "muie steaua!"=))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu