Sportul meu preferat:tablele

Daca la fotbal nu prea excelez,de cele mai multe ori preferand sa stau pe margine sau alegand sa ma mai bag la o "soparlica" sau la o "miuta" (in schimb la jonglerii sunt maestru si iti fac sute de "duble" cu aproape orice parte a corpului vrei tu),in schimb,sunt pasionat de table.

Am o "cariera" in acest domeniu de peste 10 ani in tot acest timp jucand mii si mii de partide.De fapt,ma pricep si la sah numai ca nu am rabdare si ma plictisesc repede.Dar cu tablele...e altceva.E practic tot un joc de strategie,numai ca adevarul e ca mai stai si la mana zarului.Numai ca,daca stii sa anticipezi anumite mutari ale adversarului,poti oricand sa stii pentru ce sa optezi mai intai de toate:sa fugi din casa de la el sau sa faci cat mai multe porti in casa la tine.

Lasand astea la o parte,as juca table oricand,oricat cu oricine.Chiar acum 2 zile,adica luni,am jucat nu mai putin de 5 ore si jumatate incontinuu,fara sa ma ridic de jos!Partener mi-a fost Adi,unul din amicii din cartier cu care joc table inca de la inceputuri.De fapt,rivalizez cu el pentru titlul de "rege al tablelor" in cartier.

Stie "meserie" si Aditza al meu,de ce sa nu recunosc,numai ca el n-a invatat pana acum ceea ce am cam prins eu cu ceva timp in urma:trucuri de aruncat cu zarul.Adica,daca am nevoie de 1,arunc intr-un fel si cam in 7-8 cazuri din 10 in vine 1 pe zar.Daca am nevoie de dubla cand e sa scot piesele la final,arunc in alt fel.E adevarat ca aici sansele de reusita sunt mai mici dar deloc neglijabile.

Finalmente,am o singura particularitate la acest joc,particularitate pe care multi au numit-o moft sau ciudatenie.Insa nu e vorba nici de fitze,nici de superstitie,dar pur si simplu nu joc niciodata,dar NICIODATA,cu albele.Joc intotdeauna cu negrele,si daca adversarul e de acord,bine,daca nu,pa si la revedere.

De cum vine vara,multe dintre dupa-amieze le dedic tablelor si mama,cand se incing maratoane de 5-6-7-8-9 ore te trezesti ca nici nu stii cum s-a inserat asa de repede sau esti atat de teapan si anchilozat ca ai impresia ca ai ajuns la varsta pensionarii.Si inca o precizare,nu joc niciodata pe bani pentru ca,exact ca in cazul blogului,daca joc,joc de dragul pasiunii si din placere pentru acest joc.

Iata,ca fapt divers,si cateva imagini de acum doua zile,cand eu si Adi eram concentrati la "locul de munca",cu multumirile de rigoare lui Dumbao pentru poze: