Interviul a avut loc luni,29 iunie,si a doua zi a fost preluat si de http://www.fcdb.ro/ aici=>http://www.fcdb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=479:mihnea-ionescu-qla-dinamo-sint-juctori-care-beau-de-miciq&catid=6:suporteri&Itemid=2.
Va recomand sa vedeti interviul pe http://www.fcdb.ro/ pentru ca de pe site-ul http://www.catavencu.ro/ se aude cu foarte multe intreruperi.Eu n-am aflat de acest interviu decat ieri dupa-amiaza pentru ca dupa cum stiti,3 zile am luat o pauza de odihna,in care nu am mai intrat pe site-urile cotidianelor sau pe cele cu profil sportiv.Neintrand zilnic pe FCDB.RO (pe cel al Academiei Catavencu nici atat) am fost informat de existenta acestui dialog intre Mihnea Ionescu si cei de la ziar chiar de catre "dom'profesor" cu care am vorbit pentru cateva minute ieri la telefon,dandu-i de stire ca luni se va stabili calendarul competitional pentru noul sezon de fotbal,lucru pe care nu il stia.Va prezint mai jos video-ul cu Mihnea Ionescu,intr-un interviu foarte amuzant pe alocuri,impreuna cu cateva fragmente din acesta:
Mihnea Ionescu, liderul galeriei dinamoviste: "La Dinamo sînt jucători care beau de mici" (VIDEO)
A fost profesor de geografie, dar nu s-a mulţumit cu 6,5 milioane pe lună. Acum spune că vinde brînză. În rest, e şef peste cei care şi-au cîştigat renumele de cei mai răi suporteri din ţară. Ne-a povestit despre stadionul lui Dinamo, copiat după ligheanele lui Stalin, despre paradoxul cu turcii care vindeau mîncare în Ştefan cel Mare şi despre duşmanul venit cu valiza de bani dinspre saivanul de la graniţa cu porumbul. Mihnea Ionescu ne-a făcut să rîdem, aşa că l-am iertat chiar şi pentru păcatul de a fi dinamovist.
Reporter: Ce sînteţi voi, ultraşi sau suporteri? Sau nu e nici o diferenţă?
Mihnea Ionescu: Nuu, diferenţele sînt mari.Noi sîntem pur şi simplu suporteri. “Ultras” este un mod de susţinere necondiţionată a echipei, o susţinere organizată. În România, însă, atunci cînd vrei să te organizezi pentru o cauză, de cele mai multe ori ţi se pune pumnul în gură. Ăsta nu-i un strigăt de deznădejde, pur şi simplu este o observaţie.
Rep: Ce-i aia o “intervenţie”?
M.I.: Intervenţie este cînd mergem după ei sau vin după noi pentru a ne răzbuna pentru diferite chestii.
Rep: Atunci cauza care stă la originea intervenţiei cum se numeşte?
M.I.: Există o provocare. Nu-i spune în nici un fel. Este cînd se află că suporteri de-ai noştri, aşa-zişii cetăţeni, au luat bătaie. Se povesteşte pur şi simplu ce s-a întîmplat şi noi hotărîm: “da, dom’le, aici trebuie o intervenţie!”. Şi nici intervenţiile astea nu se mai fac aşa... Nu mai e haiducia de-acum zece ani.
Rep: Bătăi ai prins?
M.I.: Ohohoho!Rep: De alea organizate?M.I.: Organizate, cum să nu? 1997, Răzoare. Este unul dintre punctele foarte importante ale fenomenului.
Rep: De cînd eşti dinamovist?
M.I.: Dinamovist te naşti, nu ai cum să devii. “M-am făcut dinamovist”... De ce te-ai făcut dinamovist? C-a luat Dinamo campionatul? N-avem nevoie de tine! Vine Steaua, ia Champions League şi deodată are cinci milioane de suporteri. Noi am făcut şi steag: “cinci milioane de oi şi-o singură păşune: Ghencea.” Acuma, au şi ei forţa lor, sînt o galerie organizată. Mi-ar părea rău dacă, prin absurd, ar retrograda vreodată Steaua. Pentru că nu mai e competiţie. Cu cine să te baţi? Cu Urziceni, care nu vinde bilete, ci le dă? Se duc prin sate şi strigă: “Luuume, lume! Viiine meci! Sîmbătă vine echipa cutare! Luuume, lume!”
Rep: Cît vă mai pregătiţi pentru Liga Campionilor?
M.I.: De şapte ani ne pregătim, ne încălzim, am dat în clocot şi-acum s-a evaporat toată puterea. Chiar nu mai avem putere să ne pregătim, pentru că şi-n eventualitatea în care ajungem în Champions League, o să facem praful de pe tobă acolo.
Rep: De ce a pierdut Dinamo campionatul?
M.I.: Anul ăsta n-am luat campionatul pentru că, de la Revoluţie încoace, n-a existat nici o echipă în România atît de împătimită după băutură şi petrecere.
Rep: Cine bea mai mult la Dinamo, jucătorii sau suporterii?
M.I.: Se pare că beau mai mult suporterii. Dar, dacă am luat doi-trei jucători din unsprezecele de bază al lui Dinamo, să ştiţi că n-avem în galerie oameni care să le reziste. Adică pur şi simplu te bagă sub masă. Sînt jucători care beau de mici.
Rep: Să nu uităm de Semeghin...
M.I.: Cu Semeghin e o istorie, o fabulă. Semeghin bea două sticle de bere sau o sticlă de vin şi nu mai putea să se ţină pe picioare. Tamaş bea o sticlă de whisky şi nu cere nota, ci încă un rînd. E un fenomen, poate, şi pentru medicina din România: cît poţi să bei şi totuşi să nu-ţi ajungă?
Rep: Au mai fost şi alte cauze ale eşecului?
M.I.: Da, cineva ne-a vîndut şi n-am luat campionatul.
Rep: Cine, Moţi?
M.I.: Nuuu, nu dintre jucători! Pur şi simplu Borcea făcut fel de fel de artificii ca să ia campionatul, am avut o grămadă de vasali şi cu toate astea n-am putut să luăm campionatul.
Rep: Cine au fost vasalii?
M.I.: Vasalii tradiţionali ai dinamoviştilor sunt: Farul Constanţa, Oţelul Galaţi, Gloria Bistriţa şi, mai nou, Poli Timişoara. Eu am următoarea variantă şi nu-i o variantă personală, toată lumea de pe la Dinamo zice acelaşi lucru: din primăvara anului 2007, de cînd a aterizat o valiză cu bănuţi dinspre saivanul de la graniţa cu porumbul, nu ne mai merge nimic. Atunci cînd faci pact cu duşmanul s-ar putea ca Barbosul să-ţi dea o palmă. Şi atît de tare ne-a dat-o că la noi nu mai merge nimic.
Rep: De ce sărbătoriţi incendierea peluzei din Ghencea?
M.I.: Noi sărbătorim 10 mai ’97 şi din spirit de frondă faţă de cei de la Steaua, care tot în mai au luat Cupa Campionilor şi nu fac petreceri pentru asta. Păi, noi, dacă am fi în locul lor, am ţine-o trei zile, ca oltenii, într-o băutură, ca să ne aducem aminte că nu mai poate nimeni să pună mîna pe fierul ăla pe care l-au cîştigat ei. Oricît am pompa economic într-o echipă de fotbal care să încerce să cucerească un trofeu continental, este practic imposibil. S-ar putea, dar ar fi artificial. De exemplu, Şahtior Doneţk. A luat Cupa UEFA. Dar într-un campionat ca ăla, unde sînt două echipe, un trofeu continental nu te ajută la nimic. Doar să-l pui în vitrină. Nu este încununarea unui manangement pe plan naţional. Nu, pur şi simplu sînt echipe sărace şi echipe de miliardari. Normal că echipele de miliardari iau totul şi se ajunge la situaţia de dinainte de Revoluţie de la Steaua şi de la Dinamo. Venea MAPN-ul cu Ceauşescu în frunte şi venea Ministerul de Interne cu Postelnicu în frunte. Şi făceau două echipe naţionale. Dacă ne uităm în arhiva după 1975, cînd comunismul a început să fie mai agresiv la noi, doar două echipe, Argeş şi Craiova, au mai îndrăznit puţin. În rest numai Dinamo şi Steaua luau campionatul.
Rep: Îţi e puţin ruşine cu perioada aia?
M.I.: Nu mi-e ruşine, pentru că echipe precum Dinamo şi Steaua aveau jucători de valoare...
Rep: ...furaţi?
M.I.: Nu-i bun termenul de jucători furaţi. Jucători momiţi cu avantaje, nu furaţi.
Rep: Constrînşi?
M.I.: Unii erau constrînşi, dar să nu-mi spuneţi mie că un Mateuţ sau un Lupu sau un Iovan au fost jucători furaţi. Nu. Au ştiut ce avantaje sînt la echipele departamentale, au venit şi s-au îmbogăţit. În momentul în care ei spun, exemplul Stelei: “dom’le, am luat Cupa Campionilor şi ne-au dat cîte-un Aro vopsit. Păi, da, dar vedeţi că vă duceaţi cu avionul în Belgia în perioade de pregătire şi, cînd veneaţi, din 50 în avion mai eraţi 15 – jucătorii. Că antrenorul, maseorul, doctorul şi tot personalul auxiliar luau autocarul ca să vină în ţară, că se prăbuşea avionul de-atîtea baxuri de cafea, de ţigări şi de video. Apoi fiecare jucător vindea şi făcea bani. Să nu-mi spună mie Belodedici că “ce să facm dom’le, la Steaua, am trecut Dunărea înot că mi-a dat 3000 de lei şi-un Aro vopsit.” Nu, au avut avantaje. Cine juca atunci la echipele astea era un privilegiat. N-a jucat nici unul de frică.
Rep: Dar în prezent?
M.I.: În momentul de faţă nu mai vine nimeni la Dinamo şi Steaua, pentru că conducerile de la Dinamo şi Steaua nu mai sînt nici sperietori şi nu mai au nici bani atît de mulţi încît să-i momească şi să vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu