Ar trebui sa-mi fac griji pentru ceva si eu nu stiu?

Am cam evitat sa vorbesc despre acest subiect,desi nici acum nu sunt pe deplin convins ca ceea ce voi scrie in continuare ar fi trebuit sa apara aici pe blog.Dar pana la urma asta e blogul meu,locul unde imi expun gandurile,amintirile si trairile si daca ulterior cei care vor citi acest articol vor crede ca am dat in paranoia e problema lor.Eu nu fac decat sa expun niste lucruri care mi se intampla de o buna bucata de vreme...si care nu mi se par in normale,din contra,unele dintre ele sunt destul de ciudate...

Pana nu demult aveam senzatia ca vederea incepuse sa imi joace feste.Gaseam ca "vinovat" pentru acest lucru tocmai blogul,din cauza ca obisnuiesc sa stau ore bune in fata monitorului,butonand de zor in perspectiva noilor articole ce apar zilnic (cu foarte mici exceptii).Eu am obiceiul sa merg noaptea sa-mi cumpar tigari si pentru ca imi place linistea si pustietatea strazilor atunci cand ma deplasez spre magazinul de unde imi iau tigarile cu pricina,am invatat pana si orarul stalpilor de iluminat stradal.Adica stiu si cand se inchid,lasand,pentru vreo 15-20 de minute,orasul in semi-intuneric.De cateva zile stalpii se inchid la 4:50 dimineata.Eu ies din casa la 4:45,iar drumul dus-intors pana la magazin dureaza vreo 15 minute.Pe la jumatatea drumului dus se inchid luminile si ador sa raman in intuneric,neavand ca sursa de lumina decat cerul care abia mijeste de ziua,de un albastru foarte putin deschis fata de albastrul inchis al noptii.

Buuuuun...Chestia e ca dupa ce se inchid stalpii de iluminat,ma uit,din instinct,ca asa e cel mai bine,in toate directiile,mai ales in spate,cam o data la 2 minute.Nu e vorba de teama,ca daca mi-era teama nu mai ieseam la ora aia din casa de prima data,nu?E vorba de instinct si fac bine ce fac ca nu se stie cand ma trezesc in spatele meu cu vreun boschetar gata-gata sa-mi dea cu ceva in cap,mai ales ca martori la ora aia nu s-ar gasi,nu e tipenie de om pe strazi si in plus,dupa cum am zis,inca e destul de intuneric dupa ce se inchid luminile stalpilor.

Si de cateva zile,ca sa ajung la subiect,mi se pare ca vad tot felul de umbre la cativa pasi in urma mea.Nu mi-am pus niciodata intrebarea daca sunt urmarit sau nu,dar daca as constata asa ceva,cu siguranta nu ar fi vreun sentiment prea placut.Imi e mai mult sa nu se fi invatat cineva cu "programul" meu matinal.Ah,si mai e si problema cainilor maidanezi.In drumul meu spre magazin trec pe langa un rond,unde e spatiu verde si unde se tolaneste de ceva vreme o haita de vreo 10 dulai,dar dulai,din aia masivi nu catelusi...Eu n-am fost muscat niciodata de caini si in general nu mi-e frica de ei,dar tare mi-e teama ca intr-o buna zi sa nu fiu taxat de catre acestia pentru "indrazneala" de a trece mereu pe langa ei.

Sunt constient ca e nevoie doar de un latrat din partea liderului trupei si semnalul e ca si dat.Apropo,serviciul de ecarisaj nu mai exista in Bacau sau care e problema ca mai multi caini ca anul asta n-am mai vazut niciodata...

Astea sunt temerile mele atunci cand sunt afara.In casa e alta problema si daca se poate spune ca e posibil ca vederea sa imi faca figuri in continuare,cu auzul chiar nu am probleme.Tocmai de aceea,in toiul noptii,aud periodic apartamentul incnind,mobila scartaind si trosnind,sunete pe care nu le recomand celor mai slabi de ingeri sa le auda.Chiar si cand ma deplasez dintr-o camera intr-alta se mai intampla sa aud mobila in jurul meu cum face "trosc",cum pocneste cate ceva din spatele ei...O fi de bine?

Hai repede si ultimul caz:v-am povestit zilele trecute de moartea vecinei mele de 22 de ani,care a sfarsit cumplit sub rotile unui tir in apropiere de Mihailesti,Buzau,in timp ce venea acasa.In primul rand inca nu-mi vine sa cred in totalitate ca ea nu mai este in viata,si apoi nici nu-mi dau seama cand au trecut deja aproape 2 saptamani (fara 2 zile) de la eveniment...E usor de dat seama insa ca,in cartier,o astfel de tragedie are rolul de a ne mai uni,de a ne aprecia mai mult intre noi,pentru ca,vezi cum e viata,indiferent de varsta,azi esti,maine nu mai esti...

Eu am ramas insa acelasi si vizavi de baietii de la mine din zona dezvolt aceeasi stare de dezinteres,sictir si plictiseala cand ii intalnesc,indiferent despre cine e vorba.Ei,pe de alta parte,nu stiu ce au patit in ultimele zile ca se poarta cu mine altfel,mult mai politicos,mult mai atent si parca sunt chiar fericiti cand ma vad.Mi se cer pareri,opinii,sunt rugat sa comentez situatia X sau intamplarea Y,sunt intrebat ce mai fac,cum ma mai simt,daca le spun ca nu-mi convine ceva la ei se scuza foarte politicos...Mai,ce-aveti cu totii?Oi fi pe moarte si dintre toti numai eu n-am aflat sau care-i treaba?Ar trebui sa-mi fac griji pentru ceva si eu nu stiu?...