Ma suna adineauri Mihnea sa ma intrebe cum se ajunge dinspre Bucuresti la aeroportul Bacau "George Enescu" (fostul "Aerostar") cu masina,nestiind in ce punct cardinal e aeroportul.Ii spun ca de la Adjud trebuie sa mearga incontinuu pe drumul E85 si va vedea,la intrarea in oras,din sud,aeroportul cu pricina.Informatiile nu erau pentru el,ci pentru Adi Lungu,cel care a vorbit zilele trecute la GSP TV,din partea galeriei dinamoviste si care pleaca la Londra pentru un concert al trupei Oasis.Vorbind la celalalt telefon cu acesta,Mihnea,sugubat din fire,ii spune lui Adi sa faca poze cu stadioanele din Londra (si sunt destule,credeti-ma!Cel putin 10 stadioane ale echipelor mari-Chelsea,Arsenal,Tottenham,Fulham,West Ham United-precum si cele ale echipelor din diviziile inferioare-Millwall,Crystal Palace,Q.P.R. etc.) iar la revenirea in tara sa i le aratam lui Badea,poate ne construieste si noua un stadion macar de anii '70,sa mai intinerim si noi putin,din moment ce al nostru e facut in anii '50.
Dupa ce conversatia lui se incheie,mai raman eu cu Mihnea de vorba si,printre altele,ma intreaba cum mai stau cu dragostea.In mod normal m-ar deranja o astfel de intrebare,pentru ca ce tine de problemele personale nu-mi place sa le discut cu altii,insa,cunoscandu-ma cu Mihnea foarte bine de mai bine de 3 ani,vorbind in timp despre atatea si atatea lucruri,permitandu-ne reciproc si intrebari mai indraznete,nu m-am suparat.
Cum as putea sa ma supar pe o persoana la care tin mai mult decat la fratele meu natural?
N-am stiut ce sa-i raspund pe moment.Stie si el ca d-abia am timp si bani pentru mine,d-apai sa le mai impart pe ambele si cu altcineva.Mihnea stie ca sunt un solitar innascut,dar tot la fel de bine stie ca n-am nici o problema cu asta.In timp,m-am format de asa natura incat sa-mi placa singuratatea extrema,mai ales ultimii 2 ani jumate de cand stau singur intr-un apartament cu 3 camere punandu-si serios amprenta asupra placerii mele de a fi singur,nederanjat de nimeni.
Totusi,in realitate iubesc pe cineva.Cam de vreo 10 ani...E cam batranica,ce-i drept,dar o iubesc ca si cum ar fi de-o varsta cu mine,desi a implinit recent 61 de ani.O cheama DINAMO...In ultima vreme imi cam inseala asteptarile observ si ma mahneste pentru ca nu se ridica la nivelul devotamentului meu.
Ca in orice relatie,mai las de la mine.Eu am sufletul curat si constiinta impacata.Nu am calcat niciodata stramb.Abnegatia si daruirea fata de ea m-au facut sa fiu mereu loial si fidel ei.In prezent,simt ca lucrurile dintre mine si ea sunt cam in impas.Eu am ramas acelasi,ea trece printr-o transformare,ce-i drept,nu prea imbucuratoare,dar continui sa sper ca intr-un viitor apropiat voi cunoaste din nou bucurii si satisfactii uriase alaturi de ea si pentru ea.
Cum stau cu dragostea?Vorba frantuzului:"Comme Ci, Comme Ça",adica asa si-asa...Nu ma deranjeaza sa-mi impart frumoasa mea iubita cu alte milioane de inimi inflacarate,atata timp cat acele inimi sunt demne si sincere ca si a mea cand e vorba de sentimentele nutrite fata de DINAMO...
...Mihnea ma intreaba cum stau cu dragostea...Pai,frate,cum sa stau,cand dinamovist fiind,asta imi ocupa,fara nici o exagerare,tot timpul?N-am demonstrat-o de atatea ori ca imi dedic mai multa vreme echipei (interesandu-ma de ea,scriind despre ea,vorbind despre ea,gandindu-ma la ea) decat mie insumi?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu