Inca o chestie demonstrata pe viu despre suporterii stelei (sau macar despre simpatizantii acesteia):nu au simtul ridicolului!

Ma duc ieri noapte pe la vreo 3:30 sa-mi iau tigari din statie la 18,langa podul de la Margineni (bacauanii stiu undeva vine asta).V-am mai spus si in trecut,aproape in fiecare noapte ies la cate o scurta plimbare de 10-20 de minute prin cartier,eventual ma duc sa-mi cumpar ceva la magazinul nonstop din statie.Mare amator de plimbari nocturne,desfasurate de cele mai multe ori intr-un cadru mormantal,la ore la care nu vezi tipenie de om pe strada,nu am nici cel mai mic sentiment de frica cum ca as putea pati ceva sau ca m-as putea intalni cu vreun nebun pe strada,chiar daca sanse exista.Merg mereu pe premiza "ce-o fi,o fi!"...

De data asta am vazut inca de la distanta ca la gemuletul magazinului stau postati doua persoane,cam boschetarei ei si pe deasupra si putini cam beti,judecand asta dupa felul cum vorbeau tare si nearticulat,cu cuvinte numai de ei intelese.Ajung in spatele lor si ii analizez din priviri:ambii sa fii avut pana in 30 de ani,unul dintre ei era cat de cat curatel,celalalt avea infatisarea tipica de "pierde-primavara" (un fel de "pierde-vara" mai lights),adica neingrijit,neras,dar nici chiar ultimul om.Se pare ca o cunosteau pe duduia vanzatoare,ca tot palavrageau amical pe-acolo.Astept cateva secunde sa se dea la o parte,sa ma "strecor" si eu ca sa pot sa-mi cumpar portia de otrava.Intr-un tarziu,neingrijitul se sesizeaza si ii face semn amicului:

"Da-te,bah,ca asteapta baiatu' la rand.Uite,are si bluza de trening cu DINAMO...Eeeee,dar el nu-i dinamovist,o poarta asa...Ia zi,baiatu',asa-i ca nu esti dinamovist?

Eu:"Ba da,cum sa nu?Cu cine ai vrea sa tin,cu steaua?"

El:"Pai da nu?Si eu sunt stelist!"

Eu (in gandul meu:"se vede...si se simte dupa miros!",apoi cu voce tare):"Sa fii sanatos,n-am cum sa fiu ca tine!"

Intre timp,un grup de cativa puradei veneau de peste strada,din zona podului.Mi-am luat tigarile si am dat sa ma intorc inapoi spre casa.Traversez strada si ma uit in urma,puradeii,cel putin 8-10 la numar,ca n-am stat sa-i numar,ajung si ei la magazin.Mai fac cativa pasi si,pe cand ma aflam cred la vreo 50 de metri departare,aud tare din urma un cor de voci:"steaua e numai una/ne mandrim cu ea intotdeauna!...Forza steaua,hei!Forza steaua,hei!"

Am inceput sa rad in hohote de nebun.Cine trecea pe langa mine in secundele alea cred ca o lua la fuga la cat de sanatos radeam.Nu aveam nici un dubiu,iata inca o lectie despre portretul suporterului spurcat si genul de manifestare specific al acestora.Eu stiam ca maneaua aia e ca si imnul lor,dar cat de penibil sa fii sa-l canti in cor la 3:30 noaptea,in contextul in care,steaua in prezent joaca precum o soseta imputita,decolorata si rupta in calcai?Mai mult decat atat,cat de ridicol trebuie sa fii sa canti manele?Si eu as putea sa fredonez jegul ala de melodie a lui Jean de la Craiova cu "Vine,vine,Borcea,cu spartanii...",dar ar insemna sa nu mai am tupeul sa ma uit in oglinda dupa aia cel putin un an...

Nu trec cateva secunde ca iar se-aude:"Forza Banel Nicolitaaaaaaa!".Imi zic,"mah,tot e bine ca nu au uitat sa-si pomeneasca porumbelul.Asta spune multe...".

Si chiar spune multe o astfel de intamplare,reala 100%,pentru ca eu nu inventez povesti.Din contra,spun tot ce gandesc si ce stiu,atat cat ma pricep.Si daca e un lucru de care sunt sigur intru totul,acela ar fi ca,oricat ar da-o unii la intors si n-ar recunoaste,pur si simplu...ASTIA SUNTETI!

Am gresit...dar tot eu sunt cel care repar greseala

Conform vecinilor mei,cica merit un premiu,o medalie,orice,pentru initiativa mea de ieri de a face curat in gradina din fata blocului.Da,e vorba de aceiasi vecini care de regula si-au facut un obicei din a ma manca de zonele genitale si a ma musca de partea dorsala atunci cand nu au ce face.A nu se intelege gresit,am si vecini de treaba,care isi vad de viata lor si nu se uita la ce fac altii.Dar mai am si unii care,desi stau la oras,mi-e foarte usor sa mi-i inchipui ca daca ar fi stat la tara,la curte,ar fi stat toata ziua la poarta cu mainile impletite la piept,asteptand sa treaca tzatza Lenuta pentru o portie consistenta de barfa.

In fine,nu despre asta e vorba.Ci despre faptul ca mi-am adus aminte de articolul asta din ianuarie (http://agmdinamo48.blogspot.com/2010/01/despre-nesimtirea-sisau-indiferenta-la.html) in care vorbeam despre nesimtirea si delasarea la romani.Si m-am gandit "O.K.,dar oare eu sunt perfect?".Nu,nici pe departe,n-am sustinut niciodata asta si nici n-am pretentia vreodata ca am fost,sunt si voi fi fara de greseala,fara de cusur,doar ca eu,spre deosebire de altii,tind sa repar ceea ce stric,sa-mi cer scuze atunci cand gresesc,sa curat acolo unde murdaresc si tot asa.In privinta ultimei parti am sa insist in acest articol.

Duminica viitoare e Pastele si,dupa cum putem constata cu totii,in perioada asta oamenii se mobilizeaza mai abitir decat in oricare alta perioada a anului,cu trebaluiala prin case sau curti.Si de Craciun e asa,insa atunci e numai prin case,pentru ca in curti nu prea ai multe de facut,intrucat fie e zapada,fie e noroi.

Primavara e cu totul altfel.Se aduna gunoaiele,se "tund" copacii,alta treaba,mai complexa.E uimitor ce poti face cu un faras,o matura si...ceva vointa si spirit civic.Eu oricum sunt,fie ca va vine sa credeti sau nu,obsedat de ordine si curatenie.Cu harnicia stau uneori mai prost,dar si cand ma pornesc la o treaba,nu ma las pana nu o termin.

Asa a fost si ieri cand,la ora 6:05 dimineata,am zis ca nu mai pot sa stau cu gradina din fata balconului meu acoperita de bidoane,bucati de spuma sau polistiren (de la muncitorii aia care au izolat termic toamna trecuta 2 apartamente de deasupra mea,lasand in urma mizeria de pe lume) si mai ales sutele (poate chiar o mie,ca n-am stat sa le numar) de chistoace de tigari,care in unele locuri acopereau pamantul,albindu-l de atatea filtre albe.

Aici,la chestia cu chistoacele de tigari,in proportie de 90% e vina mea,pentru ca am prostul obicei de a fuma la geam si a arunca chistocul in gradina.Dar s-a terminat si cu asta!Si cum de pe palierul meu sunt singurul care fumeaza Kent 8...sa fi vrut sa dau vina pe altcineva si n-as fi putut.Eu stau la etajul 1,vecinul de deasupra fumeaza Rothmans (deci cu filtru portocaliu),vecinul de la 3 fumeaza Marlboro rosu (tot filtru portocaliu),iar vecinul de la 4 nu fumeaza.Asa ca,daca te uitai ieri dimineata in gradina mea,ghici ale cui erau sutele de chistoace cu filtru alb?

Se face dimineata,cum spuneam,era 6:05,imi zic in mintea-mi "hai sa o fac si pe asta!".Cobor cu un faras,o matura,o cutie mare de carton si multa determinare,si incep.Si nu,nu vroiam sa fac treaba cu grebla,chiar daca la un moment dat mi s-a oferit o grebla,m-am descurcat mai bine cu matura,mai ales ca la mine in gradina rasar narcisele si in curand crinii si la cat de indemanatic sunt eu cu grebla riscam sa le scot din radacini.Cu matura am facut treaba excelent,dupa cum se va putea vedea in pozele de mai jos.Mai intai insa,retineti ca asa arata gradina mea inainte sa inceapa curatenia:Estimasem ca pana la ora 10:00 munca va fi terminata.Si cam asa a fost,terminand la 9:40.Intre 7:00-8:00 cam 75% din vecinii mei s-au dus la munca si asta e chestia care m-a iritat cel mai tare pentru ca oricine iesea din scara si ma vedea,trebuia sa ma felicite si sa poarte un dialog stupid si fara sens pret de cateva secunde.Ceva de genul:

Eu:"Sarut-mana!"
Ea:"Buna!Dar ce faci aici,curatenie?"
Eu:"Da..." (in mintea mea:"Nu,idioato,pilotez avioane,dar bine ca nu te-ai prins de faza".

Sau...

Eu:"Sarut-mana!"
Ea:"Ooo,dar ce harnic esti!A venit primavara!"
Eu:"Multumesc,stiu!" (daca nu zicea treaba cu venirea primaverii era bine,dar m-a dat de ciment cu ultima propozitie."Stiu,tanti,ca a venit primavara,mersi de informatie.Sa ma anunti si cand vine Craciunul,sa stiu sa ma pregatesc din timp!",ma gandeam.

Ori...

El:"Alex,meriti un premiu!"
Eu:"Buna ziua,imi cer scuze ca nu v-am vazut! (Cacat,il vazusem,dar n-aveam chef de barfa ieftina).Multumesc,dar fac asta pentru ca trebuie,nu pentru altceva.Asa mi se pare normal!..."

Nu-mi plac dialogurile marunte si inutile,doar de complezenta.Ma scot din minti dialogurile de gen "Ce faci?","Bine","Las' ca-i bun!".Ca sa nu mai spun ca urasc la culme sa mi se spuna "Alex".Ma numesc Alexandru,nu Alex,da?Cand ma striga cineva "Alex",ma simt de parca ma striga "cutzu' " sau ceva.Aaaaargh!~x(.Dar cel mai "tare" dialog a fost de departe asta:

El:"Dar ce te-a palit asa dintr-o data?"
Eu (ironic si prefacandu-ma nedumerit):"La ce te referi?" (l-am tutuit pentru ca are vreo 29 de ani,ma cunosc bine cu el,e avocat,si imi permit sa il tutuiesc.Sa fi avut pretentia sa ii vorbesc cu "dvs." ca-l dadeam in vaginul ma-sii imediat,si-asa e stelist spurcat.
El:"Pai...tu...curatenie...la ora asta!"
Eu:"Da...eu...curatenie...la ora asta!"
El:"Dooooaaaamnneeee fereste!"

Si a plecat.Saracu'.Baiat de treaba,mai ales ca seamana si cu Ioan Andone in tinerete.Cand era Ando la DINAMO,mereu il strigam pe vecinul asta al meu cand il vedeam,asa cum striga galeria:"Ioan Andone!" si cu batai din palme:)).Ce copilarii...

Eu raman la parerea ca daca n-ai nimic inteligent de spus,taci naibii din gura si nu zici nimic.Pentru mine pari mai destept asa.Vorbesc la modul general.Daca vii la mine,ma saluti,nu zici nimic juma' de minut si apoi te uiti spre cer si incepi cu "Oare o sa ploua azi?",deja poti sa spui ca nu o sa ne mai vedem prea curand,sau daca e sa ne vedem,ne vom saluta de la distanta,de la foarte mare distanta...

Dupa vreo 500 de farase umplute si vreo 15 drumuri pana la ghena de gunoi (noroc ca era aproape),ma uit la ceea ce realizazem.Comparati cu pozele de mai sus si faceti diferenta: Asa mai merge,n'est pas?I should say so! ("n'est pas?"-in franceza "nu-i asa?" iar "I should say so!"-in engleza "Ba cred si eu!").Partea proasta e ca deja am o febra musculara.Avand un stil de viata sedentar,nefacand efort fizic de foarte mult timp,mi-am scuipat plamanii ieri iar acum resimt efectul la nivel muscular.Partea buna e ca pentru barfitoarele din bloc,iar sunt subiectul principal de discutie.Ele cred ca nu isi dau seama ca eu stiu cand si cat se vorbeste de mine,mai ales ca imi confirma si prichindeii de pe scara care mai asista la barfele dintre parintii lor despre mine.

Anyway,misiune indeplinita cu succes.Mai ramane acum sa imi fac curatenie totala si in casa (ceea ce nu e usor la un apartament cu 3 camere),motiv pentru care,daca in zilele urmatoare nu voi fi asa de activ pe blog,sa nu va intrebati de ce.Dar n-am incotro,nu vreau sa ma prinda Pastele cu tot ce s-a strans de la Craciun incoace in materie de praf si altele.

Iar mesajul acestui articol nu este despre cat de mare si tare sunt eu,manca-l-ar tata de baiat harnic si cu bun-simt.Nu!Morala e alta:daca poti sa faci ceva,orice,in sensul bun al cuvantului,nu ezita sa il faci.Satisfactia interioara va fi una pe masura,iar meritele iti vor fi recunoscute si de catre amici,si de catre inamici.E o lege nescrisa care atesta ca,daca ai un caracter puternic si o minte pe masura,n-ai cum sa nu fii apreciat pentru tot ceea ce faci bun in viata asta,indiferent de cat de contestat ai fi.Cat despre curatenia din fata blocului,oricine poate face acelasi lucru pe care l-am facut si eu ieri.Totul e sa vrei...

Raman un scump si-un adorabil orice s-ar zice...

Duminica,28 februarie,a fost o zi fabuloasa pentru mine,genul de zi care as vrea sa se repete cat mai des cu putinta si care pana si pe mine ma face sa ma bucur ca inca mai traiesc pe planeta asta,spre deosebire de zilele obisnuite cand sunt atat de plictisit si scarbit de rutina incat mi-e lene sa deschid ochii cand ma gandesc ca e o noua zi din viata mea care trece aiurea,fara sa ramana nimic notabil in urma ei.

Si,chiar daca nu sunt dator nimanui sa explic vreodata ceva de vreme ce asta e blogul meu,chiar daca nu trebuie sa dau cuiva socoteala pentru tot ce apare aici postat,tin totusi sa precizez ca in randurile urmatoare nu vreau sub nici o forma sa scot in evidenta vreuna din numeroasele mele calitati,gen altruism,milostenie si buna-educatie,chiar daca,aceste calitati chiar exista si le detin in cantitati uriase.Din contra,nu fac decat sa-mi descriu impresiile si intamplarile din ziua respectiva,nimic mai mult.Orice comentariu inutil si malitios la acest articol va fi din start respins.

...Inca de dimineata am simtit ca urmeaza o zi mare pentru mine,o zi in care,dupa multa vreme,simt ca am ceva de facut si de oferit,atat mie,cat si altora din jur.Am asteptat cu nerabdare sa se faca ora 12:30 sa ma duc la bunica-mea din cartierul U.R.A.,in capatul celalalt al Bacaului,aproape de aeroportul "George Enescu",asa cum babatia ii transmisese zilele trecute celeilalte bunici a mea sa fac.Nu mai fusesem la bunica dinspre tata din ultima zi a lui 2009,adica de pe 31 decembrie,dar nici nu i-am dus dorul.Sa fi vrut sa fi mers mai des,incertitudinea ca n-o gasesc acasa,pentru ca nu raspunde la telefon si e mai tot timpul plecata prin vecini,m-a facut sa nu-mi doresc sa o vizitez.Mi-am mai luat tzepe de genul asta in care am mers pe jos 45 de minute dus (si tot atatea la intoarcere) si n-am gasit-o acasa.

Totusi,de data asta am luat autobuzul,mergand cu acest mijloc de transport dupa foarte multi ani.Nu ca mi-ar fi fost lene sa merg pe jos iar 90 de minute dus-intors,dar am zis ca nu vreau sa pierd timpul de pomana in ziua aia.Chiar daca vremea era exact pe gustul meu,mohorata si batea un vant peste medie.Ai fi zis ca suntem in noiembrie (bine totusi ca n-a plouat),nu ca ne pregatim sa intram in martie.

Am luat autobuzul si am ajuns in statie la Aviatorilor unde am coborat (parca 7-8 statii am mers,nu mai retin exact).Fiind o zona cu multe magazine si cu potential aspect de piata,trotuarele erau pline de tarabe cu martisoare si buchete de flori.Normal,ca pentru inceput de martie.Desi nu stateam grozav cu banii,am zis hai totusi sa fac un gest frumos si sa-i cumpar mumiei un buchetel de zambile sau ce naiba erau alea.

Pe masura ce ma apropiam de blocul ei,ma gandeam ca daca n-o gasesc acasa,data viitoare cand o mai vad o scuip intre ochi de neserioasa ce e.Dar am gasit-o acasa pe mamaee,deci n-am avut motive sa ma umplu de nervi.

M-am umplut de plictiseala in schimb,are un stil babaciunea de a povesti multe despre nimic incat,cand se ducea in alta camera ma ciupeam,imi muscam limba,imi dadeam cateva palme peste fata sa ma trezesc,ca simteam ca adorm acolo pe canapea.Desi se crede religioasa si credincioasa secolului (doar stiti cum sunt batranii cand vine vorba de biserica),mamaee n-a ezitat sa mai comita din cand in cand cate-o gafa la adresa familiei mele si a celorlalti membri din neam.Are prostul obicei de a mai barfi,niciodata nu iti spune tie in fata ce o supara cu privire la tine.O.K.,am tolerat si asta.

O scena criminala s-a petrecut in timp ce zicea ea in legea ei de biserici,de iubire intre semeni si fata de toate fiintele Pamantului,de unitate mondiala si credinta vesnica in Dumnezeu.Ea sta la parter,am uitat sa mentionez.Asa,si zicea ea acolo mult si bine cu Doamne-Doamne,in timp ce sub geamul ei o haita de vreo 12-13 caini (ca atatia am apucat sa numar si erau din aia dulai) schelalaiau si se mancau unii pe altii,scotand niste sunete de ti se zbarlea parul din cap.Adica mamaee le dadea inainte cu toate cele bune,iar afara se dezlantuise ura si furia oarba intre caini.Imi venea sa rad in hohote din cauza contrastului de situatie la care asistam si oricine ar fi fost in locul meu ar fi facut la fel,greu de descris un asemenea moment absolut amuzant,trebuia sa fiti acolo sa traiti pe viu clipele alea.

Mda,mamaee m-a servit cu de toate,de ce sa mint (si mentionez asta pentru ca va citi si mama randurile astea si vreau sa afle si ea ca soacra ei m-a tratat exemplar),refuzand-o politicos.Mancasem bine inainte sa plec si n-aveam chef sa mai bag in mine banane,ciocolata,portocale,gogosi si altele.Apropo de gogosi sunt satul de cele pe care ni le-a "vandut" de-a lungul timpului mie si lui frati-miu,promitandu-ne marea cu sarea,netinandu-se evident de cuvant.Dar vine ea ziua scadentei,nu mai dureaza mult.

Se facuse ceasul vreo 14:30 si simteam ca nu mai rezist,de-altfel imi pierise tot cheful.M-am facut ca ma ridic,batand astfel apropoul ca daca mai are ceva sa-mi dea,cam acum ar fi timpul s-o faca.Si ma refer la bani!S-a conformat si s-a facut ea ca tot cauta intr-un sertar,tot a fosnit niste bancnote pe-acolo si intr-un final m-a "blestemat" cu 100 de lei (un milion de lei vechi).M-a "blestemat" in sensul ca asa se zice la mine in cartier,sub forma de gluma,cand cineva primeste bani:m-a "lovit" cu suma cutare,m-a "incurcat" cu atatia bani,m-a "plesnit" sau m-a "injunghiat" cu...si alte asemenea bazaconii.

Am ramas mirat pentru ca ea,zgarcita de pe lume,nu obisnuieste sa ofere sume atat de mari,nici chiar mie,nepotului ei.De fapt,e prima oara in 23 de ani,6 luni si 16 zile cand am primit o asemenea suma de la ea.Dar nu-i plangeti de mila si sa nu credeti ca a ramas fara bani de medicamente sau altele.Are destui bani cat sa ma cumpere si in viata asta si in urmatoarele 2-3 vieti:)).Parsiva si abila baba,s-a descurcat la viata ei si a fost smechera in unele privinte,uneori prea smechera,lucru care a daunat si a stricat socotelile mie si lui frati-miu.Dar,asa cum am spus mai sus,va veni si decontul intr-o buna zi,sper cat mai curand...

Bine,deci o pup (ce draga imi era in momentele alea cand mi-a dat banii=)),pentru cateva secunde,a fost cea mai buna bunica din lume pentru mine),imi iau la revedere si ii spun ca mai trec pe la ea luna asta daca are timp.Bineinteles ca mamaee a zis ca vede ea ce si cum,ca e ocupata nevoie mare toata ziua,semn ca nu si-ar dori sa o vizitez prea des in urmatoarele saptamani.In fine...Acum aveam bani de cheltuiala cat sa fiu multumit,hai sa-i spargem pe toti!

La mine banii nu tin niciodata mult.Indiferent ca am in buzunar o moneda de 50 de bani sau 10 milioane vechi,daca nu ii cheltui pe toti cat mai repede nu ma simt in largul meu.Nu sunt si nu am fost econom niciodata,partea buna e ca nici nu-mi pasa de bani,nu tin la ei!Da,imi place sa-i am,dar nu sunt dispus sa fac ceva pentru ei,ori,daca ii primesc,deci,daca sunt bani gratis,atunci cu atat mai bine.Lucrul cu adevarat cel mai important in privinta felului meu de-a fi vizavi de bani,vi-l spun chiar acum:imi place sa fac atentii,surprize,cadouri celor din jur,nu ma uit la bani cand vine vorba de asa ceva si chiar daca eu nu ma aleg cu mai nimic,ma simt extraordinar de bine stiind ca am putut sa fac pe cineva,un copil,o femeie sa zambeasca,sa-i inseninez chipul,sa vad cum se bucura.

Daca pot alina foamea unui copil cersetor cu un pachet de biscuiti sau un covrig,daca pot face o fata/femeie sa zambeasca atunci cand ii ofer un buchet de flori,daca pot face un caine maidanez sa dea din coada in semn de multumire atunci cand ii arunc ceva de mancare,ma simt cel mai puternic om din lume!Astea sunt satisfactiile mele,cele simbolice,nu cele materiale!Eu pun mare pret pe momentele si situatiile descrise mai sus!

Si stiu ca am un suflet mare si nu o spun ca sa ma laud sau sa impresionez pe cineva,nu fac decat sa fiu constient de valoarea mea si de felul meu de-a fi,nefacand abuz de supra-apreciere proprie,dar nedorind totodata nici sa minimalizez meritele personale de a ma fi educat singur sa fiu cum sunt astazi,in contextul in care parintii mei nu au avut prea mult timp sa ma invete ce e rau si ce e bine in viata asta,nu pentru ca nu ar fi vrut sau nu le-ar fi pasat,ci pentru ca toata viata au muncit pe rupte pentru un ban cinstit,nemaiavand timp si pentru altele.

Buuun,unde ramasesem?Asa,am ajuns in statia de autobuz,intesata de tarabele de martisoare si buchete de flori.Si da-i,si pune-te pe cumparat,ia martisoare si flori pe saturate!:))La urma urmei,banii pur si simplu nu au valoare daca nu-i "consumi".La intoarcerea spre casa,desi nu aveam in plan,am oprit in centru la bunica de pe mama sa-i duc un martisor si-un buchet de flori.Ce s-a mai bucurat!M-a pupat cu foc in timp ce ochii incepeau sa i se inunde de emotie si bucurie.Inima mea duduia de satisfactie ca am putut sa-i aduc putina fericire si sa-i mai alung pentru putin timp singuratatea in care s-a tot scaldat in ultimii 40 de ani.

Alte martisoare si buchete de flori am luat pentru Stefanutz,vecinul meu de 16 ani din scara cu mine,de la parter,care imi e simpatic foc,la care tin ca la un frate mai mic si mucalit,despre care am mai scris ca el e cel a carui sora de numai 22 de ani a murit anul trecut in iulie intr-un cumplit accident de masina,cazul fiind prezentat si la jurnalele de stiri la vremea respectiva (http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/07/nu-te-vom-uita-niciodatamarina.html) si pentru parintii lui,in semn de respect si apreciere pentru ca l-au crescut pe Stefanutz cu mult bun-simt si pentru ca au un fiu atat de educat,inteligent,nostim si respectuos.

Am mai dat o raita prin cartier pana am ajuns la "Selena" (lant de hypermarket-uri cunoscut in Bacau) de unde am luat,printre altele necesare prin casa (nu si prezervative,ca nu mai sunt atat de idiot sa mai dau 13 lei pe o cutie de Durex cand stiu eu un magazin prin apropiere unde o cutie e 8,3 lei,deci,e o diferenta),si inimioara din poza de sus de la inceputul articolului (tot pentru Stefanutz) si 4 carnati nu stiu de care specie.Asta pentru ca,asa cum vedem des,in jurul magazinelor alimentare stau o droaie de caini,in asteptarea vreunei pomeni din partea oamenilor.Mie mi se rupe sufletul cand vad cum un caine cerseste cu privirea.Ochii rugatori ai unui maidanez cred ca ma ating sensibil cel mai mult pe lumea asta,n-am cum sa le rezist!

Eu nu mananc carnati,am alergie la ei,asa ca le-am impartit celor 3 caini care erau in momentul ala prin zona.Nu a fost mare lucru pentru ei,dar,mai mult nu am putut face.Se uita lumea din jur ca la circ,de parca n-au mai vazut om hranind un animal.Mai ales niste babe matusalemice aveau niste priviri...Pisha-m-as pe ele de schelete putrezite.Si,ca de obicei,a urmat si reversul generozitatii mele:acum nu mai puteam sa scap de caini ca se tineau dupa mine.Am ajuns intr-un final acasa singur,dupa ce am facut ceva eforturi pe drum sa scap de trupa patrupezilor.

MILAN batuse pe Atalanta cu 3-1,la fel cum DINAMO batuse cu acelasi scor pe International Curtea de Arges cu o zi in urma.Ziua de duminica era din ce in ce mai perfecta!Stefanutz a sosit si el spre seara acasa,dupa ce fusese in oras cu ai lui si am profitat de ocazie sa-l chem putin pana la usa,mai ales ca incepuse sa-mi fie somn si nu vroiam sa aman inmanarea micilor daruri pana a doua zi.Am sesizat o mica licarire si in ochii lui,pe masura ce misiunea mea pe ziua aia fusese indeplinita.As mai fi vrut sa ofer martisoare si flori la o gramada de persoane,care chiar merita,dar,cand cu banii trebuie sa te incadrezi pana la o anumita limita,totul devine,vorba unui vers de-al unei melodii a trupei Ca$$a Loco,"naspa,aiurea,cam nasol".Regula primordiala e sa ai bani atunci cand te-apuci sa imparti cadouri,altminteri...Nu-i bai,au primat,in ordinea prioritatilor, babaciunile cele doua si parintii lui Stefanutz,fiind vecinii pe care ii respect cel mai mult de pe scara unde locuiesc.Oameni seriosi,la locul lor,oameni de calitate cum imi place mie sa le spun.

Si stiu ca am spus ca sarbatorile astea din perioada 14 februarie-8 martie,deci incepand cu "Valentine's Day" si terminandu-se cu Ziua Femeii nu le suport prea bine,dar e o diferenta intre una si cealalta.In primul rand,mi se un gest logic,decent si nobil sa oferi o floare unei fete/femei cu ocazia zilelor de 1 si 8 martie.Dar atunci cand ii duci prietenei tale de Valentine's Day tot felul de obiecte kitschoase in forma de inimioara si alte kkturi ce nu denota decat libidinosenie imi vine sa borasc,iar eu daca am luat o inimioara de plush,am luat-o pentru "fratiorul meu mai mic",pentru ca stiu ca ii place sa colectioneze animalute sau alte obiecte din plush.Aia care cumpara pentru prietenele lor pe 14 februarie orice in forma de inima,o fac in speranta ca vor obtine si ei o bucata de piz...,aaaaa...o felie de pizza vroiam sa spun:)).O floare nu se poate compara cu un obiect,indiferent de valoarea lui.Un dar simbolic si simplu poate valora mult mai mult decat ceva cu valoare materiala insemnata sau nu.

Si nu stiu in ce masura e reala zicala aia conform careia "cu o floare nu se face primavara".Eu,cel putin,cu cateva flori,am adus primavara in suflet mai multor persoane iar sentimentul asta imi provoaca si acum,dupa 2 zile de-atunci,o satisfactie de nebanuit...

Cica sa fim toleranti fata de tigani (sau despre cum am ramas fara niste sosete,boxeri,tricouri,pantaloni scurti si o bluza,culmea,care erau murdare)

UPDATE:incredibil dar adevarat!In urma cu cateva minute m-a sunat bunica-mea sa-mi spuna ca a recuperat tot ce se putea recupera,gasind plasa cu hainele,asa cum pronosticam,la scara unui bloc de vizavi!Chiar si asa,imi doresc ca toti tiganii sa moara in chinuri!

Ca s-o lamurim de la inceput:daca mai aud pe cineva ca ia apararea tiganilor,in special puradeilor,ca vezi,Doamne,sunt si ei oameni si nu trebuie sa-i discriminam,il fut direct in gura (nu,nu-mi cer scuze pentru expresie),simplu si direct,si ii umplu cavitatea orala cu cateva sute de milioane de "agemei"!

Parerea mea despre tigani si despre faptul ca nu ma deranjeaza culoarea pielii lor (n-am judecat niciodata o persoana dupa religie,rasa,nationalitate,ci dupa caracter si inteligenta) ci felul lor de a se comporta in societate am mai scris de-a lungul timpului pe blog in multe randuri,printre care dau numai 2 exemple aici=>http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/02/rasismuldesi-imoral-sipe-alocuri.html) si aici=>http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/09/opriti-tiganizarea-romaniei.html , asa ca sa nu se trezeasca vreun inteligent care se afla de cateva zile pe blog sa dea vreun comentariu penibil in care sa-mi explice ce si cum,ca acesta nu va fi aprobat!

Ieri dupa-amiaza,un pui de cioara era sa o bage pe bunica-mea in mormant,fara exagerare,producandu-i un soc ce i-ar fi putut fi fatal la varsta ei (aproape 79 de ani!),mai ales ca ea are si probleme cu inima...Pisha-m-as pe mortii lor de gandaci mizerabili,unde n-as avea eu ocazia sa-mi incalzesc pumnii si picioarele de muia vreunui porumbel carbonizat!Ce-as mai juca fotbal cu capatana lui...

Despre ce e vorba?In fiecare sambata,bunica-mea imi aduce schimburi curate si eventual cate o oala de ciorba sau supa,pentru ca mie nu-mi place sa spal si nici ciorbe sau supe nu stiu sa gatesc.Asta pe langa faptul ca mai stam de vorba,doar suntem rude.La plecare,i-am pus intr-o sacosa mare hainele murdare de saptamana asta:vreo 7 perechi de ciorapi,vreo 5 boxeri,3 perechi de pantaloni scurti,tot atatea tricouri,2 prosoape de baie,o bluza...si cam asta e inventarul daca nu ma insel.

Ajunsa inapoi la ea acasa,in centrul Bacaului unde locuieste,pe scara scarii,cam pe la etajul 2 (ca ea sta la 4),se intalneste cu un tigan de pana in 15 ani,care era la colindat cu steaua,ca asa sunt astia,pornesc cu colindul inca de pe data de 10 decembrie.Vazand-o pe bunica-mea singura pe toata scara si mai ales plasa voluminoasa,cine stie ce-o fi crezand ca e in ea si imediat i-a smuls-o lui bunica-mea din mana.Degeaba a strigat mamaee dupa el ca nu e nimic valoros sau de mancare in ea,tiganusul a zburat pe scari intr-o secunda.Intrata in casa,m-a sunat sa-mi spuna ca a patit o nenorocire."Aoleu",imi zic in gand,"stai sa vezi ca si-a pierdut babaciunea cheile prin zapada (asta a fost din instinct primul meu gand) sau ca i-a furat cineva portofelul" (n-ar fi fost mare paguba ca ea ia pensia abia maine).Totusi,ma suna de pe telefonul ei fix,deci intrase la ea in apartament.Zic "ce s-a intamplat,bre?"

"Mi-a furat un drac de tigan plasa cu hainele tale!".

Chestia e ca era foarte agitata si cum o stiu eu pe ea ca se consuma din orice,mi-era frica sa nu-i plesneasca inima.Am incercat sa o linistesc,incercand chiar si o gluma:"stai,bre linistita ca nu e ceva ce nu se poate recupera sau inlocui,asta e,bine macar ca ai scapat de spalat saptamana asta:))".Bunica-mea nu si nu:

"Vai,Alexandru,te rog sa ma ierti,lasa ca am sa iti cumpar eu incetul cu incetul alti ciorapi,alte tricouri,alta bluza..."etc.

M-a pufnit rasul.In fine,dupa ce am mai consolat-o putin si am incheiat discutia,am analizat situatia:partea rea e ca atunci cand puradelul va vedea ca nu e nimic de valoare in plasa,doar niste haine murdare,o va arunca cat colo pe unde va apuca.Partea buna e ca,asa cum am zis,nu am ramas fara ceva de valoare.Si cand ma gandesc ca totusi ieri ma pregateam sa ii dau la spalat lui bunica-mea si o pereche de blugi si una dintre geci...Dar repet,bine ca nu era in plasa lenjeria mea de pat cu DINAMO,perdeaua mea cu DINAMO (un steag de 9 metri patrati),un fular sau un tricou cu DINAMO,abia atunci as fi facut o criza de nervi...

Si uite-asa,cam asta e povestea cu tiganii astia.Cine le ia apararea sa se duca sa le spele rapanul de pe ei cu limba,daca ii sunt asa simpatici.Tiganii nu sunt oameni,sunt niste maimute putin mai evoluate,dar departe de a fi oameni.N u generalizez,nu spun ca 100% din tigani sunt asa,dar eu pana acum nu am cunoscut tigan de treaba,cinstit sau mai stiu eu ce.A,mai stiu tigani care nu au treaba cu mine din simplul fapt ca ne cunoastem,dar ceea ce nu incearca sa faca cu mine (adica sa ma ameninte,sa incerce sa profite de mine sau nu stiu ce) fac cu altii,asa ca e acelasi lucru.Toti sunt o apa si un pamant,o ciuma pe care daca nu o vom starpi total,se va extinde pana cand va ajunge sa ne acopere pe toti...

Iar despre tiganul care s-a ales cu sosetele si boxerii mei murdari,sa-i stea in gat si sa se inece cu ele!

Putina miscare si voie buna

Asta a fost acum 2 zile...In filmuletul asta se aduce vorba de Nicusor de la Braila (cine nu-l cunoaste?).Partea amuzanta consta in faptul ca Rares,unul din baieti,a inteles in loc de "coptura galbena" (cum spune Nicusor),"faptura galbena",motiv de ironii si rasete.Partea a treia e filmata de Stefanut,vecinul meu de la parter,pe care il puteti vedea la inceputul celui de-al doilea video.Si da,ala in bluza alba si cu fular cu DINAMO din stanga sunt eu...

Plimbare nocturna

Pastrand o buna traditie personala,si in noaptea asta,pe la vreo 4:00,am iesit la o plimbare foarte matinala,astfel de iesiri avand rolul de a-mi mai limpezi multitudinea de ganduri ce ma apasa de obicei in special in ultima luna din an,cand frustrarile,emotiile si depresia nu-mi dau pace si sunt mai apasatoare decat in oricare alta luna a anului.

Am profitat de ocazie si mi-am zis sa trec si prin centrul orasului,pentru a o vedea pe mamaee (pe care evident am trezit-o din somn,dar imi era dor de ea,ca nu o mai vazusem de 3 zile,evident,cand am vizitat-o miercuri noaptea la ora 3:00),dar si pentru ca tot bunica mi-a spus ca s-au aprins instalatiile si pomul de Craciun din centrul Bacaului,ilustrand o imagine superba.

Desi aprinderea oficiala a bradului de Craciun va avea loc in aceasta dupa-amiaza,de la ora 17:00,mamaee mi-a spus ca acesta s-a aprins inca de la 1 decembrie,astfel ca am vrut sa vad cum arata piateta din fata Casei de Cultura,vizavi de Prefectura.

Centrul Bacaului arata frumos,iar daca si zapada ar fi fost prezenta,sunt convins ca peisajul ar fi fost si mai autentic.Din pacate,petarda mea de telefon nu a capturat cele mai inspirate poze,mai ales ca le-am facut si de la distanta,pentru ca in zona erau un grup de baieti ce nu pareau prea sobri (normal,doar a fost seara de discoteca) astfel ca nu am vrut sa ma apropii prea tare de ei si sa risc vreun scandal din te-miri-ce.

Dar zilele urmatoare am sa repet traseul si am sa va arat poze de mai indeaproape cu bradul de Craciun din centrul Bacaului si garantez ca o sa va placa ceea ce o sa vedeti.

Ce vremuri de kkt am ajuns sa traim!...

Ma bucur ori de cate ori am ocazia sa scriu pe blog si despre altceva in afara de fotbal.Si totusi,as prefera,pe cat posibil,sa nu mai am ocazia prea des sa scriu articole in genul celui de fata si care urmeaza a fi asternut in randurile de mai jos...

...Fiecare om,atunci cand se naste,este precum o carte cu paginile albe,goale.In timp,pe masura ce crestem,pe masura ce oamenii vin si pleaca din viata noastra,prin felul in care ne influenteaza acestia,paginile se umplu.Continutul depinde,poate fi unul de calitate,unul indoielnic,paginile pot adaposti randuri si istorisiri pozitive sau din contra,in functie de modul in care traim,de ceea ce facem si oamenii pe care ii intalnim de-a lungul vietii noastre.

Pana murim,cartea,adica fiecare dintre noi,ramane deschisa la noi si noi provocari,aventuri,intamplari,povesti.Cand cineva cunoscut si drag se stinge,acel om,adica acea carte,se inchide definitiv si o punem in biblioteca mintii noastre,nemaideschizand-o decat simbolic,pentru a ne aminti de lucrurile bune si frumoase cuprinse in cartea respectiva,in speta,cu privire la persoana respectiva...

Am primit marti seara vestea tulburatoare,dar,aiurit cum eram,nu am constientizat-o la inceput.Mai tarziu,in noapte,am inceput sa ma gandesc la posibilitatea ca vestea primita sa nu fi fost o gluma,la o adica nu ar fi avut de ce sa fie asa,nici un om sanatos la minte nu raspandeste astfel de vesti fara sa fie adevarate.Asa ca ieri mi-am luat inima in dinti si am pornit-o tocmai in capatul celalalt al orasului,la capela bisericii Sf.Dumitru.

Practic am mers 40 de minute,iar plimbarea mi-a facut bine,mi-a mai limpezit gandurile,iar vremea a fost una insorita si placuta.Cudat,aveam impresia ca mai degraba ne aflam in februarie,in prag de primavara,decat in noiembrie,in asteptarea iernii.Si tot am mers,am mers,am mers...Am ajuns la podul de la Narcisa,am trecut de el si ma apropiam de biserica.Pe masura ce ma apropiam,ma simteam tot mai mic si imi puneam o multime de intrebari."Daca e sa fie addevarat,cum o sa reactionez cand am sa-i vad pe fratii lui?","Ce sa le zic in afara de condoleante?","Ce atitudine sa am?Nu vreau sa fac vreo gafa si sa zic ceva nepotrivit fara sa-mi dau seama".Nu prea ma pricep la situatiile astea,pur si simplu cand e vorba de inmormantari sunt pe dinafara,din mai toate punctele de vedere,de asta si prefer sa nu merg la ele,fara sa se interpreteze ca nu-mi pasa de cel plecat dintre noi,doar ca nu vreau ca ultima amintire a persoanei decedate sa fie intr-un sicriu,bagat in groapa...

Am trecut pe langa gardul bisericii si i-am vazut intrand in ea pe doi din fratii lui,Robert si Gica,desi nu mai putea fi nici o indoiala.Logic,pareau trasi la fata,negrii de atata suparare...A fost una din acele momente cand parca timpul incetineste si totul se deruleaza in slow-motion (cu incetinitorul).Numai ca filmul era unul tragic,unul urat si cu un scenariu mai mult decat nedorit de cineva,de oricine.

Nu am avut curaj sa intru si eu in biserica dupa ei,nu as fi vrut sa fiu singur cand i-as fi vazut pe cei cu care am copilarit odinioara,inclusiv pe el,pe Petrica,a carui viata a fost curmata atat de odios la numai 28 de ani...Ca tot statea bunica-mea dinspre tata peste strada,m-am hotarat sa merg in parculetul din spatele blocurilor si sa chem "intariri",adica am mai sunat niste prieteni sa vedem ce facem,cum facem,daca ne adunam,daca vin...

Habar n-aveam ca inmormantarea avea loc chiar la ora 12:00 ieri,cand eu credeam ca abia cu o seara inainte se intamplase tragedia.Cu toate astea am reusit sa mai strang inca 3 persoane de la mine din cartier.Am stat o ora oin parculetul ala,Chiar daca stateam practic la mai mult de 5 kilometri distanta de casa,cunoasteam zona ca in palma.Si am avut si un mediu ambiant care sa ma mai destinda.Si pentru ca a fost o zi in care practic se putea intampla orice,m-am intalnit si cu bunica dinspre tata,pe care nu pot sa o suport pentru ca debiteaza numai tampenii cu biserica si credinta ei si alte asemenea chestii.

Nu o mai vazusem din aprilie 2008.La cat imi e de "simpatica" nici prin gand nu mi-a trecut sa o mai vizitez.Dar uite ca tot s-a intamplat sa ni se incruciseze drumurile.Se ducea la un bloc vecin cand am vazut-o si m-a vazut.Din nou,a fost o scena ca desprinsa parca dintr-un film.Ce era sa fac?M-am prefacut ca parca mi-a iesit Dumnezeu in cale,atat de mult ma bucur sa o vad.S-a scotocit prin buzunare si mi-a dat 10 lei (numai bine,mi-am zis,uite banii de tigari pe azi).Si stati linistiti ca nu de bani duce lipsa,ci de omenie.Dar cu oamenii zgarciti,egoisti si lacomi n-ai sa te poti intelege niciodata pe teme financiare si nici nu-i poti suspecta de generozitatea vreodata,asa ca...Din fericire,din ce stiu eu,lucrurile sunt pe cale sa se schimba si va fi nevoita,chiar fara sa aiba vreo intentie in acest sens,sa ne faca fericiti pe mine si pe frati-miu...Detaliile nu conteaza.

Apropo de tigari,am fumat un pachet in 4-5 ore ieri dupa-amiaza,cu toata chestia asta.Chiar si in curtea bisericii ne aduneaseram noi,pacatosii.De ce?Pfff...De ce nu?Cand vezi in fata ochilor si cand ti se confirma ca oricat de credincios ai fi,viata,sau mai degraba moartea,te ia pe nepregatite,parca nu iti e frica,cel putin in momentele alea,de nimeni si de nimic.Pur si simplu nu-ti mai pasa si esti constient ca mereu destinul se rezuma la "fie ce-o fi".

In sfarsit,pe la 11:00 apare si Adi si acum,vazand ca nu mai sunt singur,o luam amandoi spre biserica.Am intrat,era in toiul slujbei,asa ca ne-am asezat sfiosi si in tacere langa alti oameni care erau in jurul sicriului.Familie,prieteni,sau simpli gura-casca.Intre timp venise si Alex,iar ulterior,si fra-su,Andrei.Robert,unul din fratii celui din sicriu,si care este unul din cei mai buni 3 prieteni ai mei (dupa Mihnea si Adrian),statea in fata mea,cu privirea tinta spre fratele lui care se odihnea rece si vesnic.N-am putut sa-i zic nimic,am lasat capul in jos si am ascultat slujba,in timp ce ni s-a dat de catre cineva din familia lui o batista cu o lumanare aprinsa.

Intr-un final,m-am uitat si la Petrica.Nu mi-a venit sa cred ce vad...Mie imi spusese Alex ca a fost vorba de un acccident de masina,cand de fapt,ulterior Robert mi-a spus cumplitul adevar si odioasa moarte suferita de Petrica:a fost batut si ucis intr-un accelerat ce venea de la Bucuresti la Bacau,si aruncat din tren (!!!) in dreptul localitatii Chitila,pe la marginea Bucurestiului.N-am intrat in detalii,in primul rand pentru ca nu sunt curios,in al doilea rand pentru ca nu-mi place sa aud lucruri din astea.Cert e ca a fost omorat pentru bani si auzisem ceva de 200.000.000 lei vechi pentru ca tocmai venise din Anglia si de la aeroport din Bucuresti s-a dus in Gara de Nord sa ia trenul spre Bacau.Ma rog,eu am spus acum varianta foarte scurta,ca asa,as mai fi putut da mici detalii,dar nu cred ca ajuta nimanui cu nimic.

Dar cum poate cineva sa omoare pentru bani?Indiferent de suma?Ce monstru trebuie sa fie sa iei viata altuia pentru 5 lei,100 lei sau 1.000.000 de euro?De ce viata unora se calculeaza in bani?...

Anul 2009 a fost un an nenorocit din punct de vedere al deceselor unor persoane pe care le-am cunoscut.Pur si simplu nu exista alt an mai tampit ca asta din punctul asta de vedere.Si nu stiu cum naiba a fost vorba in cazul asta de Petrica,un om in floarea varstei,cu 2 copii mici (cel putin pe Denis,de vreo 3 ani l-am vazut ieri si e o dulceata de copil,blond si cu ochi albastrii) care n-a facut rau nciodata la nimeni si mereu i-a ajutat pe altii si nu o spun pentru ca l-am cunoscut.

Cum naiba ii rabda pamantul pe toti ticalosii,nelegiuitii,parazitii societatii si se sting,in schimb,numai ingeri in carne si oase in adevaratul sens al cuvantului?Asta e dreptate divina?...

Ascultand slujba,mi-am adus aminte de momentele,ce-i drept,putine,pentru ca era sin alta generatie,mai mare decat mine cu 5 ani,pe care le-am trait cand eram mici,in cartier,si care l-au avut pe el in centrul atentiei.Tin minte ca aveam 10-11 ani iar el 15-16 si ma uitam la el ca la un colos.Adevarul e ca era si bine cladit,nu degeaba daduse la jandarmerie...Tin minte ca ma apucasem de fumat in vara lui 1999 si fumam Monte Carlo Menthol si vorbeam codat prin jurul cartierului ca sa nu afle ai mei ca fumez (doar aveam 13 ani) si imi spunea sa ii dau si lui "o bomboana mentolata".Desigur,pentru unii dintre voi,chestiile astea pot sa vi se para fleacuri si nimicuri,dar pentru noi,cei ce l-am cunoscut si alaturi de care am copilarit si facut atatea tampenii si nazbatii,copii fiind,inseamna amintiri mai mult sau mai putin insemnate,dar toate frumoase si de mare pret,acum cand el nu mai este...

Tin minte cand eram mici si mergeam la furat de fructe de prin gradinile si curtile oamenilor,ne adunam o "haita" de vreo 20 de insi,si de varsta mea si de varsta lui,dar el era liderul trupei,el dadea semnalul atacului si faceam totul organizat,cu planuri,cu scheme,cu semnale...Ehei...ce vremuri!Ce mai devastam viile cu struguri sau copacii fructiferi...Eram cartierul cu cei mai multi si aprigi "pungasi" cand venea vorba de chestii din astea.

Intr-un final,m-am uitat inspre sicriu,avand capacul deschis.N-am fost eu la multe inmormantari dar cum arata Petrica nu am sa uit prea curand.Fata plina de taieturi si vanatai cumplite,pe cap avea o basca pentru ca avusese capul tandari,iar ochiul drept era deschis,nu i l-au mai putut inchide.Ce sa mai,o imagine de nedescris!Si cand imi aduc aminte ce baiat chiar chipes era,incat avea succes la fete fara probleme,dar toate astea sunt de prisos acum.

Ne-am indreptat spre Gheraiesti,caci acolo l-au ingropat,am fost cu masina,noroc ca venise Andrei cu ea.Totul s-a petrecut rapid,scurt si fulgerator.N-am stat mult la groapa.Apoi am vrut sa plecam noi,cei care venisem,adica eu,Adi,Alex si Andrei,dar Robert,Gica si Stefan,fratii lui Petrica,au insistat sa stam si la praznic.Am stat,ce era sa facem?

Ne-am intors la biserica si ne-am asezat la masa intr-o sala special amenajata pentru asta.La fel,familie,prieteni dar si pomanagii,mai tuciurii la fata.Eu n-am mancat decat ciorba de la felul intai,ca sa nu jignesc pe nimeni,in rest,portia de coliva,de varza sau de fasole cu carnati nu m-am atins.Si a fost frumos totul,organizat cu bun-simt,am stat la masa,am socializat si cu alte persoane care pana ieri nu ma mai intalnisem cu ele in viata mea...ma rog,situatii si situatii.

Am mai spus ca nu e vorba ca sunt tipicar,dar sunt unele situatii care nu au cum sa-mi placa vreodata in masura in care ele nu sunt normale din punctele de vedere al decentei si al moralitatii,cum ar fi urmatoarea situatie:in timp ce noi abia ne-am atins de mancare,astia mai batrani sau pomanagii mai sa muste din masa,atat de lacomi erau.Totusi,un pic de rusine pentru familia celui decedat,ca doar nu iti ia nimeni farfuria de sub nas si nici nu vine sfarsitul lumii!Dar unii erau precum niste vulturi care bagau in ei ca altceva,lucru ce m-a scarbit.Dar asa e lumea,nu ai cum s-o schimbi.Intr-adevar,mi-am dat si seama ca e multa lume necajita in tara asta,iar unii traiesc exclusiv din pomeni...

Nu credeam in urma cu doar cativa ani ca am sa apuc sa traiesc perioade,zile si vremuri din astea cand nu mai poti fi sigur de nimic!De nimic!Azi traiesti,esti fericit,toate iti merg din plin,maine poti sa zaci undeva iar ai tai sa te pregateasca de ultimul drum.Viata are prea multe necunoscute si adaposteste prea multe mistere intunecate si infricosatoare.

La final,pe la vreo 15:00,ne-am luat ramas-bun de la Gica si Robert,care ne-au multumit ca am venit si ca i-am fost alaturi de Petrica in ultimele momente petrecute pe pamant si nu in pamant.Le-am spus ca nu trebuie sa ne multumeasca,era de datoria noastra sa venim,doar am copilarit impreuna si ca am fi preferat sa ne intalnim in oricare alta imprejurare in afara de asta.Dar vezi,se intampla sa nu mai auzi nimic de unele persoane decat atunci cand acestea nu mai sunt si iti dai seama ca inca un capitol din noi insine s-a incheiat,nu cum am fi vrut noi,dar asa se intampla intotdeauna,pentru ca povestea noastra este din timp scrisa de altcineva,de Cel-de-Sus,pe care eu sincer,chiar daca cred in El,nu am sa-L inteleg niciodata in multe privinte...

Cat despre Petrica,ce pot sa spun?Soarta i-a fost potrivnica,iar sfarsitul cumplit.Lasa in urma o familie indoliata si indurerata,4 frati pe care practic i-a crescut el,fiind cel mai mare,o nevasta cu 2 copii si multi,multi prieteni care nu il vor uita niciodata si care isi vor aminti mereu ce om de o noblete si frumusete interioara rare era!Sa-i fie tarana usoara si Dumnezeu sa-l odihneasca!...

Deplasare la Piatra Neamt-VENI,VIDI,VICI! (ultima parte:inapoi in Bacau si totul e bine cand se termina cu bine!)

(Acest articol trebuia scris si postat pe blog duminica,pe 16 august 2009,dar din cauza lipsei timpului,acesta a fost programat pentru azi,duminica,13 septembrie 2009).

PRIMA PARTE A POVESTIRII O PUTETI GASI AICI:=>http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/09/deplasare-la-piatra-neamt-venividivici.html

A DOUA PARTE A POVESTIRII O PUTETI GASI AICI:http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/09/deplasare-la-piatra-neamt-venividivici_09.html

...Era pauza dintre reprize.DINAMO conducea cu 2-0 prin golurile lui Danciulescu si Andrei Cristea,e adevarat,impotriva unei echipe care nu le-a pus dinamovistilor mari probleme.Daca in teren lucrurile erau evident bune pentru noi,in galerie au fost si mici incidente,cauzate in special datorita alcoolului consumat in cantitati mult prea mari de catre unii.

Eu n-am inteles niciodata de ce unii isi dau in petec si gasesc de cuviinta ca tocmai la meci,in stadion sa se ia la harta cu nu stiu cine,cand lucrurile s-ar putea rezolva la fel de bine si in afara lui.Dar,ma rog,unora nu prea ai ce sa le ceri...Eu il cautam din priviri pe Mihnea,pentru a mai sta la inca o portie de vorba.Cine stie cand o sa-l mai revad din nou fata in fata?Poate la meciul cu Rapid din noiembrie,poate la meciul cu Sturm Graz din Europa League din decembrie.O.K.,vorbim la telefon aproape zilnic,dar cand ai in fata un asemenea om cu o inteligenta si un caracter ambele in cantitati super-apreciabile,parca nu iti vine sa lasi acea persoana sa-ti scape interesului tau de a mai schimba o parere,o opinie...Mihnea se dusese sus,sa se ocupe de vanzarea esarfelor cu HILDAN si COZMA.Venise cu o gentuta in care avea inghesuite zeci de astfel de esarfe.Si Mihnea mi-l arata pe un baiat cu sapca si cu par lung,impletit in coada,la spate.Imi zice:

"A.G.M.-ule,il mai recunosti pe baiatul asta?"

Eu,destul de stanjenit de situatie,bolborosesc ceva cu jumate de gura,desi baiatul respectiv statea la un metru de mine:

"Nu stiu,imi pare cunoscut,dar...Nu stiu",si ridic din umeri.

"Cum,ma,nu-l mai recunosti pe Catalin,zis si "Caty",cu care am fost la rockoteca in noiembrie anul trecut dupa meciul cu steaua?"

"Aaaaa,ba da,stiam eu ceva!",si apoi,ducandu-ma la Catalin ii strang mana si ii spun:"Imi cer scuze,nu stau prea bine cu memoria vizuala.Nu retin prea bine chipurile oamenilor".

Partial e adevarat treaba asta,dar chiar daca nu ar fi fost,trebuia sa ma scot cumva.

"Lasa,A.G.M.-ule,nu-i problema de asta.Trecand peste momentul mai putin placut,pentru ca detest cand se intampla astfel de momente,am revenit la normal si eram preocupat de vanzarea esarfelor,pentru ca vroiam sa-i vad pe cat mai multi suporteri avand-o la gat.Cat am asteptat ziua asta din acest punct de vedere!...Si dovada ca la sfarsit de meci aveam sa lacrimez de bucurie cand zeci de esarfe cu HILDAN si COZMA erau ridicate pe melodia "Cei ce sunt dinamovisti...".Ce satisfactie uriasa a fost pentru mine atunci!...Uite,ce vedeti voi incercuit cu verde surprinse numai in imaginea asta sunt esarfele de care va vorbesc!Daca ar fi stiut lumea ca am contribuit si eu esential la aparitia ei...Cum ma asteptam,esarfele se vindeau ca painea calda!Fara sa exagerez,in pauza meciului s-au vandut cam 50-60 de bucati,le si pierdusem sirul.Veneau oameni de toate varstele,si cand auzeau de pretul foarte ieftin al uneia (15 lei),mai luau inca una.Se facuse chiar si o coada,formata din oameni de toate varstele,de la copii,pana la oameni trecuti de 50 de ani,toti vroiau sa cumpere esarfa,astfel ca se cam formase o mica aglomeratie pe randurile de sus,unde eram noi.L-am ajutat pe Mihnea sa imparta esarfele la oamenii care platisera banii ca nu mai facea fata.Luam cate 2-3 si le duceam cateva randuri mai jos,apoi reveneam si repetam treaba si tot asa.Despre Codrin,ma uitam la el ca nu are stare.Chiar ma amuzase si ii spuneam sa stea intr-un loc ca prea e agitat.Finalmente,intr-un moment de repaus,cu foarte putine momente de a incepe mitanul secund,i-am facut o poza lui alaturi de Mihnea,s-o aiba amintire.Repriza secunda incepuse cam sub acelasi registru ca si prima.Torje a marit scorul la 3-0 pentru noi prin minutul 48,astfel ca deja acum nu mai avea nimeni nici un fel de emotii in privinta castigatoarei acestui meci.Era insa timpul pentru astia din Bucuresti sa se rafuiasca cu astia veniti din imprejurimile Neamtului si care stateau in partea alaturata,unde stateau si cei veniti de la Peluza Sud.Adevarul e ca aveau dreptate si astia din P.C.H. sa ia foc la maxim cand ii vedeau pe unii ca stau pe scaune si scuipa seminte fara nici o jena si nu se sinchiseau sa se ridice in picioare nici cand era vorba de invocarea numelui lui CATALIN HILDAN.Pentru ce naiba ai mai venit la meci,cu precadere in sectorul rezervat dinamovistilor?Sa spargi seminte?

Dar nici maniera astora din Bucuresti nu mi-a placut:cu amenintari,cu injuraturi,cu tipete,si asta din partea cui?Din partea unora care abia se mai puteau tine pe picioare de beti ce erau!Nu mi-a placut secventa asta,pesemne nici celor vizati,pentru ca vreo cateva zeci de persoane au parasit sectorul nostru prin minutul 60,iesind de pe stadion,nu stiu daca de frica amenintarilor,sau de scarba,pur si simplu,ori din cauza ambelor situatii.Ramaseseram insa noi,"cantaciosii",si nu regretam treaba asta deloc pentru ca cine a mai intrat pe blogul asta si in trecut cred ca deja cunoaste ce boala extrema am eu pe samantari!Cam pe la mijlocul reprizei ma striga Mihnea,care se afla cu vreo 10 randuri de scaune mai sus,eu pozitionandu-ma in continuare in primele randuri,ca intotdeauna.Ma duc si il intreb daca s-a intamplat ceva sau daca are nevoie de ceva:

"Nu,Alexandru,stai linistit,vroiam sa stai langa mine sa te vad cum canti ca nu prea ti-ai incurajat echipa in meciul asta".

":))Glumesti,nu?"

Sigur ca glumea,ce naiba!Daca nici eu nu mai cant pana nu mai am aer si pana ce imi fac gatul praf,cine naiba mai canta?E adevarat ca nici eu nu pot sa-mi explic motivul pentru care in ultima vreme nu mai ragusesc la meciuri atat de sever ca in primele dati,nu stiu de ce.Dar am cantat si am urlat pentru DINAMO in acest meci,slava Domnului!Martor imi e si Codrin (zi-le tu,prietene,daca nu-i asa?).Eu pana acum nu am stat niciodata langa Mihnea in timpul meciurilor,pentru ca nu prea as vrea sa-l sperii cu modul meu de manifestare.Eu oricum sunt o fire vulcanica in timpul partidelor,conditia e sa nu fiu rupt de oboseala,ca in rest,la goluri sar pe garduri,rup scaune (fara sa vreau,ca nu-s tzaran,dar cand sari atat de sus si ai detenta mea,cand aterizezi se mai rupe si cate un scaun,plm).Dar de data asta am stat langa el,mai mult pentru a nu rata ocazia,ca si in pauza dintre reprize,de a mai schimba cate o vorba.

Na,ca golul de 4-0,marcat de Danciulescu in minutul 77 l-am prins cand eram langa el.Ce mai vroia de la mine ca tipam mai tare ca el,dar nu la modul penibil,sa zbieri aiurea doar de dragul de a zbiera,ci cu tonalitate si voce.De cantat,la fel,mai ales ca eu chiar am o oarece ureche muzicala,deci nu-s afon.L-am intrebat,ca tot se apropia finalul de meci,cu ce se intorc la Bucuresti si mi-a spus ca cu 3 autocare care ii vor lasa in Bacau,pentru ca au tren Intercity la 1:30 spre Bucuresti din gara Bacau.Am zis ca e perfect si ca daca mai au un loc si pentru mine e si mai bine.Nu conta,stateam si in picioare,numai sa am cu ce,si mai ales cu cine sa ajung din nou acasa.S-a rezolvat treaba asta si inca neasteptat de bine,dar va povestesc mai tarziu de chestiunea cu pricina.

S-a terminat meciul,Ceahlaul-DINAMO,scor final 0-4!Ce puteai sa-ti doresti mai mult? (da,da,stiu glumele cu iz matematic,hai,sariti si ziceti:"0-5").Am urcat din nou cu Mihnea spre ultimele randuri,unde mai ramasese Catalin si cu 2 fete,printre care si "Siminica",aceeasi fata care fusese si ea la rockoteca cu noi dupa meciul cu steaua din noiembrie trecut.Pe cealalta fata,daca nu ma insel,o chema Cristina.Ma rog,ideea de baza e ca Mihnea era cu grupul asta de amici,alaturi de care a stat inclusiv pana ce a plecat din gara Bacau.Si in autocar au stat ei 4 si eu alaturi de ei.Galeria scanda acum numele jucatorilor sa vina sa o salute.Au venit doar o parte si mama,cata frasuiala a fost dupa,ca sa vezi,ca de ce n-au venit toti,sa iasa toti din vestiar,si nu stiu ce...Astia din Bucuresti sunt foarte tipicari si se leaga de toate nimicurile.Mda...

Am mai stat cam vreun sfert de ora pe stadion pentru ca asta era regula din partea jandarmeriei.La iesire venisera deja 3 autocare.M-am suit intr-unul din ele,nu inainte de a-l saluta pe Codrin,de a-i multumi frumos pentru pozele ce avea sa mi le furnizeze si,ma rog,pentru simplu fapt ca,fara el,daca nu l-as fi cunoscut,intreaga zi ar fi fost ceva mai lipsita de farmec.Cred ca pe la 23:50 din ce imi mai aduc eu aminte,am pornit la drum.In autocarul unde eram eu nu erau decat vreo alti 20 de dinamovisti veniti de la Bucuresti,deci multe locuri libere.Am stat in randurile din fata cu Mihnea,Catalin si cele 2 fete.Am vorbit putin de meci si altele.Eu ma cam molesisem si eram epuizat si insetat,mai ales ca nu mai bausem un strop de apa de la intrarea in stadion,si acum lumea murea si de foame si de sete in autocar,pentru ca primprejur nu era nici un magazin deschis.Asta era situatia.Plus ca am mai zis ca mersul cu autocarul sau masina ma adoarme rau de tot.Baietii,majoritatea obositi si ei,au cerut soferului sa se stinga lumina,sa mai poata atipi un pic,dar nu a fost cu putinta pentru ca s-a cantat sau...aerul a fost irespirabil si exista risc de asfixiere in somn:)).Pe scurt,si nu e nici o rusine si am sa explic de ce,mai multi din spatele autocarului s-au descaltat ca sa stea cu picioarele intinse pe bancheta de langa,daca era goala si nu statea nimeni pe ea.Mai,nene,a venit unda de soc de am zis ca autocarul e lagar de exterminare in masa=)).Dar eu ii inteleg pe oricine care transpira la picioare,mai ales dupa o astfel de deplasare.Sa ai adidasi noi,sa fii proaspat spalat si tot dupa vreo 10 ore de stat incaltat incontinuu si mai ales in ziua aia cand in aer au fost vreo 30 de grade iar la sol vreo 40 n-ai cum sa nu transpiri!Asta-i treaba!Revenind,Mihnea facea haz de necaz pe tema asta si indemna lumea sa isi bage toti salupele inapoi in port,ca altfel o sa inceapa si nefumatorii sa fumeze.Si multe glume a spus el in momentele alea,eu radeam de nu mai puteam,dar nu imi mai aduc aminte toate mistourile care s-au zis atunci.Astia dadeau vina pe "Tzinta" ca ar fi "vinovatul",pentru ca si el era in autocar cu noi.A mai fost si Adi "Martalogu'" de la NUOVA GUARDIA.Elyass si cu ai lui au fost in celelalte autocare,treaba lor.Imi era mila ca mai multi dintre ei acuzau o stare de sete si de foame de ziceai ca eram pe vreme de razboi.Abia asteptau sa ajunga in Bacau,sa coboare si sa se alimenteze.Mi-a placut insa un cantec pe care l-au cantat (oare tot de foame?) in timp ce veneam spre Bacau.Era ceva de genul:

"Asa se traieste,
Romaneste,golaneste,
Asa se iubeste
(si aici n-am retinut eu bine)
Asa sunt baietii mei
Cainii rosii derbedei"La intrarea in orasul Bacau,brusc,soferul autocarului opreste si zice ca mai departe nu merge,ca nu cunoaste drumul,ca nu vrea sa mearga mai departe,ca car,ca mar...M-am speriat pentru cateva secunde,pentru ca astia s-au iritat rau de tot,le era frica sa nu piarda trenul.Adi "Martalogu'" chiar s-a dus langa el si i-a spus sa se dea de la volan ca preia el controlul si merge mai departe,pana la gara,cum era stabilit.Pana si Mihnea,care inca o tinea cu glumele,devenise serios dintr-o data si cand a ridicat vocea,avand o voce puternica,am zis ca iese urat.Pana la urma soferul a mers mai departe,dar restul drumului l-au luat astia la pula rau de tot.Saracu',si-a primit niste ironii si injosituri,insa ironii din alea gandite,cu cap,nu toate magariile.Dar,si-a facut-o cu mana lui.Il intrebau astia daca e virgin,desi soferul sa tot fi avut vreo 30 de ani si cate si mai cate.Mihnea mi-a dat si 5 esarfe cu HILDAN si COZMA sa le vand.Nu prea am vrut eu sa accept,dar pana la urma le-am luat.Am ajuns si la gara Bacau,care era plina de politisti si jandarmi,pentru ca se stia ca vin dinamovistii de la Piatra Neamt.Magazinul "Selena",singurul deschis non-stop din zona,avea intrarea principala inchisa,din precautie,ca sa nu intre astia si sa faca ravagii printre rafturi,asa ca se servea printr-un gemulet,la care se adunasera deja cateva zeci de persoane.Pana apucai sa mai cumperi ceva pleca si tren si tot.

Mihnea cu ai lui erau si ei infometati si insetati,dar nu se punea problema sa mai stea la rand ca nu mai era timp.Eu le-am spus ca pe peron ar fi niste magazine deschise non-stop,sa-si ia niste biscuti,covrigei ceva,dar stupoare!Era tot inchis!Am ramas siderat pentru ca anul trecut nu era asa ceva,chiar si pe hi5 am poze din noaptea de dinaintea meciului cu steaua cand asteptam trenul in gara la 2:30 si imi luasem niste biscuiti.Dar acum totul era inchis,si pesemne criza asta financiara i-a determinat pe comercianti sa nu mai stea noptile cu magazinul deschis pentru ca nu e rentabil,consumi curent,vanzarile au scazut...Mihnea a luat un taxi si a ajuns pana la podul de la Margineni,la magazinul "Selena" din cartier de la mine,de-acolo a cumparat mai multe aperitive,un bidon cu suc,paine,salam,pate,cascaval.Cand s-a intors era ceasul cam 1:15,inca 15 minute pana pleca trenul.S-au pus astia pe mancat chiar la ghiseul de bilete,in interiorul garii,in timp ce restul inca mai asteptau la gemuletul de la "Selena" din gara.M-au servit si pe mine cu tot ce aveau ei,dar i-am refuzat politicos si le-am multumit.Nu mi-era sincer nici foame,si chiar daca mi-ar fi fost,nu ar fi intrat nimic in mine la oboseala pe care o aveam.Mai si fumasem mult in ziua aia,mai aveam si gatul iritat de la cat am cantat la meci,numai de mancare nu imi ardea.De altceva aveam nevoie atunci:de odihna!Iar de pofta nici nu se punea problema,chiar nu sunt o persoana pofticioasa,poti sa mananci in fata mea ce vrei ca nu simt nevoia sa iti cer sau sa accept in cazul in care ma servesti...

A venit trenul,Catalin si cele 2 fete s-au grabit sa urce,Mihnea inca mai manca,dar pana la urma l-a prins la timp.Eu ma suisem pe niste scaune si le faceam cu mana."Tzinta" era si el la usa unuia din vagoane si m-a salutat zicandu-mi ceva de genul "Bafta,smechere!",dar n-am fost atent in totalitate...Si au plecat...Trenul lor se afunda in bezna noptii,lasand in urma o zi magica,pe placul tuturor celor care au fost in aceasta deplasare foarte reusita,asta si pentru ca rezultatul a fost pe masura.Eu am luat-o incet printre blocuri si am ajuns cu bine acasa.Pe la 2:30,la exact 24 de ore de cand dormisem ultima data,reuseam sa atipesc.Eram multumit ca totul iesise atat de extraordinar!Totul e bine cand se termina cu bine,nu?

P.S.:L-am sunat in acea dupa-amiaza pe Mihnea:

"Ce faceti,ma,ati ajuns,v-ati odihnit?"

"Da,A.G.M.-ule,toata lumea e bine,e O.K."

"Dar cu biletele cum ati facut ca nimeni nu si-a cumparat bilet de tren..."

"Cu biletele am rezolvat foarte simplu si usor!A venit controlorul la noi si i-am spus cat se poate de serios:prietene,cati suntem noi aici,strangem vreo 10.000.000 ca sa iti dam si matale un premiu,dar de ce vrei sa iti dam 10.000.000 si apoi sa-ti facem pagube de 20.000.000?"

":))Pai inseamna ca ati mers moca.Da' bine,v-ati permis ca erati in grup.Sa tot mergi cu trenul asa..."...