Duminica,28 februarie,a fost o zi fabuloasa pentru mine,genul de zi care as vrea sa se repete cat mai des cu putinta si care pana si pe mine ma face sa ma bucur ca inca mai traiesc pe planeta asta,spre deosebire de zilele obisnuite cand sunt atat de plictisit si scarbit de rutina incat mi-e lene sa deschid ochii cand ma gandesc ca e o noua zi din viata mea care trece aiurea,fara sa ramana nimic notabil in urma ei. Si,chiar daca nu sunt dator nimanui sa explic vreodata ceva de vreme ce asta e blogul meu,chiar daca nu trebuie sa dau cuiva socoteala pentru tot ce apare aici postat,tin totusi sa precizez ca in randurile urmatoare nu vreau sub nici o forma sa scot in evidenta vreuna din numeroasele mele calitati,gen altruism,milostenie si buna-educatie,chiar daca,aceste calitati chiar exista si le detin in cantitati uriase.Din contra,nu fac decat sa-mi descriu impresiile si intamplarile din ziua respectiva,nimic mai mult.Orice comentariu inutil si malitios la acest articol va fi din start respins.
...Inca de dimineata am simtit ca urmeaza o zi mare pentru mine,o zi in care,dupa multa vreme,simt ca am ceva de facut si de oferit,atat mie,cat si altora din jur.Am asteptat cu nerabdare sa se faca ora 12:30 sa ma duc la bunica-mea din cartierul U.R.A.,in capatul celalalt al Bacaului,aproape de aeroportul "George Enescu",asa cum babatia ii transmisese zilele trecute celeilalte bunici a mea sa fac.Nu mai fusesem la bunica dinspre tata din ultima zi a lui 2009,adica de pe 31 decembrie,dar nici nu i-am dus dorul.Sa fi vrut sa fi mers mai des,incertitudinea ca n-o gasesc acasa,pentru ca nu raspunde la telefon si e mai tot timpul plecata prin vecini,m-a facut sa nu-mi doresc sa o vizitez.Mi-am mai luat tzepe de genul asta in care am mers pe jos 45 de minute dus (si tot atatea la intoarcere) si n-am gasit-o acasa.
Totusi,de data asta am luat autobuzul,mergand cu acest mijloc de transport dupa foarte multi ani.Nu ca mi-ar fi fost lene sa merg pe jos iar 90 de minute dus-intors,dar am zis ca nu vreau sa pierd timpul de pomana in ziua aia.Chiar daca vremea era exact pe gustul meu,mohorata si batea un vant peste medie.Ai fi zis ca suntem in noiembrie (bine totusi ca n-a plouat),nu ca ne pregatim sa intram in martie.
Am luat autobuzul si am ajuns in statie la Aviatorilor unde am coborat (parca 7-8 statii am mers,nu mai retin exact).Fiind o zona cu multe magazine si cu potential aspect de piata,trotuarele erau pline de tarabe cu martisoare si buchete de flori.Normal,ca pentru inceput de martie.Desi nu stateam grozav cu banii,am zis hai totusi sa fac un gest frumos si sa-i cumpar mumiei un buchetel de zambile sau ce naiba erau alea.
Pe masura ce ma apropiam de blocul ei,ma gandeam ca daca n-o gasesc acasa,data viitoare cand o mai vad o scuip intre ochi de neserioasa ce e.Dar am gasit-o acasa pe mamaee,deci n-am avut motive sa ma umplu de nervi.
M-am umplut de plictiseala in schimb,are un stil babaciunea de a povesti multe despre nimic incat,cand se ducea in alta camera ma ciupeam,imi muscam limba,imi dadeam cateva palme peste fata sa ma trezesc,ca simteam ca adorm acolo pe canapea.Desi se crede religioasa si credincioasa secolului (doar stiti cum sunt batranii cand vine vorba de biserica),mamaee n-a ezitat sa mai comita din cand in cand cate-o gafa la adresa familiei mele si a celorlalti membri din neam.Are prostul obicei de a mai barfi,niciodata nu iti spune tie in fata ce o supara cu privire la tine.O.K.,am tolerat si asta.
O scena criminala s-a petrecut in timp ce zicea ea in legea ei de biserici,de iubire intre semeni si fata de toate fiintele Pamantului,de unitate mondiala si credinta vesnica in Dumnezeu.Ea sta la parter,am uitat sa mentionez.Asa,si zicea ea acolo mult si bine cu Doamne-Doamne,in timp ce sub geamul ei o haita de vreo 12-13 caini (ca atatia am apucat sa numar si erau din aia dulai) schelalaiau si se mancau unii pe altii,scotand niste sunete de ti se zbarlea parul din cap.Adica mamaee le dadea inainte cu toate cele bune,iar afara se dezlantuise ura si furia oarba intre caini.Imi venea sa rad in hohote din cauza contrastului de situatie la care asistam si oricine ar fi fost in locul meu ar fi facut la fel,greu de descris un asemenea moment absolut amuzant,trebuia sa fiti acolo sa traiti pe viu clipele alea.
Mda,mamaee m-a servit cu de toate,de ce sa mint (si mentionez asta pentru ca va citi si mama randurile astea si vreau sa afle si ea ca soacra ei m-a tratat exemplar),refuzand-o politicos.Mancasem bine inainte sa plec si n-aveam chef sa mai bag in mine banane,ciocolata,portocale,gogosi si altele.Apropo de gogosi sunt satul de cele pe care ni le-a "vandut" de-a lungul timpului mie si lui frati-miu,promitandu-ne marea cu sarea,netinandu-se evident de cuvant.Dar vine ea ziua scadentei,nu mai dureaza mult.
Se facuse ceasul vreo 14:30 si simteam ca nu mai rezist,de-altfel imi pierise tot cheful.M-am facut ca ma ridic,batand astfel apropoul ca daca mai are ceva sa-mi dea,cam acum ar fi timpul s-o faca.Si ma refer la bani!S-a conformat si s-a facut ea ca tot cauta intr-un sertar,tot a fosnit niste bancnote pe-acolo si intr-un final m-a "blestemat" cu 100 de lei (un milion de lei vechi).M-a "blestemat" in sensul ca asa se zice la mine in cartier,sub forma de gluma,cand cineva primeste bani:m-a "lovit" cu suma cutare,m-a "incurcat" cu atatia bani,m-a "plesnit" sau m-a "injunghiat" cu...si alte asemenea bazaconii.
Am ramas mirat pentru ca ea,zgarcita de pe lume,nu obisnuieste sa ofere sume atat de mari,nici chiar mie,nepotului ei.De fapt,e prima oara in 23 de ani,6 luni si 16 zile cand am primit o asemenea suma de la ea.Dar nu-i plangeti de mila si sa nu credeti ca a ramas fara bani de medicamente sau altele.Are destui bani cat sa ma cumpere si in viata asta si in urmatoarele 2-3 vieti:)).Parsiva si abila baba,s-a descurcat la viata ei si a fost smechera in unele privinte,uneori prea smechera,lucru care a daunat si a stricat socotelile mie si lui frati-miu.Dar,asa cum am spus mai sus,va veni si decontul intr-o buna zi,sper cat mai curand...
Bine,deci o pup (ce draga imi era in momentele alea cand mi-a dat banii=)),pentru cateva secunde,a fost cea mai buna bunica din lume pentru mine),imi iau la revedere si ii spun ca mai trec pe la ea luna asta daca are timp.Bineinteles ca mamaee a zis ca vede ea ce si cum,ca e ocupata nevoie mare toata ziua,semn ca nu si-ar dori sa o vizitez prea des in urmatoarele saptamani.In fine...Acum aveam bani de cheltuiala cat sa fiu multumit,hai sa-i spargem pe toti!
La mine banii nu tin niciodata mult.Indiferent ca am in buzunar o moneda de 50 de bani sau 10 milioane vechi,daca nu ii cheltui pe toti cat mai repede nu ma simt in largul meu.Nu sunt si nu am fost econom niciodata,partea buna e ca nici nu-mi pasa de bani,nu tin la ei!Da,imi place sa-i am,dar nu sunt dispus sa fac ceva pentru ei,ori,daca ii primesc,deci,daca sunt bani gratis,atunci cu atat mai bine.Lucrul cu adevarat cel mai important in privinta felului meu de-a fi vizavi de bani,vi-l spun chiar acum:imi place sa fac atentii,surprize,cadouri celor din jur,nu ma uit la bani cand vine vorba de asa ceva si chiar daca eu nu ma aleg cu mai nimic,ma simt extraordinar de bine stiind ca am putut sa fac pe cineva,un copil,o femeie sa zambeasca,sa-i inseninez chipul,sa vad cum se bucura.
Daca pot alina foamea unui copil cersetor cu un pachet de biscuiti sau un covrig,daca pot face o fata/femeie sa zambeasca atunci cand ii ofer un buchet de flori,daca pot face un caine maidanez sa dea din coada in semn de multumire atunci cand ii arunc ceva de mancare,ma simt cel mai puternic om din lume!Astea sunt satisfactiile mele,cele simbolice,nu cele materiale!Eu pun mare pret pe momentele si situatiile descrise mai sus!
Si stiu ca am un suflet mare si nu o spun ca sa ma laud sau sa impresionez pe cineva,nu fac decat sa fiu constient de valoarea mea si de felul meu de-a fi,nefacand abuz de supra-apreciere proprie,dar nedorind totodata nici sa minimalizez meritele personale de a ma fi educat singur sa fiu cum sunt astazi,in contextul in care parintii mei nu au avut prea mult timp sa ma invete ce e rau si ce e bine in viata asta,nu pentru ca nu ar fi vrut sau nu le-ar fi pasat,ci pentru ca toata viata au muncit pe rupte pentru un ban cinstit,nemaiavand timp si pentru altele.
Buuun,unde ramasesem?Asa,am ajuns in statia de autobuz,intesata de tarabele de martisoare si buchete de flori.Si da-i,si pune-te pe cumparat,ia martisoare si flori pe saturate!:))La urma urmei,banii pur si simplu nu au valoare daca nu-i "consumi".La intoarcerea spre casa,desi nu aveam in plan,am oprit in centru la bunica de pe mama sa-i duc un martisor si-un buchet de flori.Ce s-a mai bucurat!M-a pupat cu foc in timp ce ochii incepeau sa i se inunde de emotie si bucurie.Inima mea duduia de satisfactie ca am putut sa-i aduc putina fericire si sa-i mai alung pentru putin timp singuratatea in care s-a tot scaldat in ultimii 40 de ani.
Alte martisoare si buchete de flori am luat pentru Stefanutz,vecinul meu de 16 ani din scara cu mine,de la parter,care imi e simpatic foc,la care tin ca la un frate mai mic si mucalit,despre care am mai scris ca el e cel a carui sora de numai 22 de ani a murit anul trecut in iulie intr-un cumplit accident de masina,cazul fiind prezentat si la jurnalele de stiri la vremea respectiva (http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/07/nu-te-vom-uita-niciodatamarina.html) si pentru parintii lui,in semn de respect si apreciere pentru ca l-au crescut pe Stefanutz cu mult bun-simt si pentru ca au un fiu atat de educat,inteligent,nostim si respectuos.
Am mai dat o raita prin cartier pana am ajuns la "Selena" (lant de hypermarket-uri cunoscut in Bacau) de unde am luat,printre altele necesare prin casa (nu si prezervative,ca nu mai sunt atat de idiot sa mai dau 13 lei pe o cutie de Durex cand stiu eu un magazin prin apropiere unde o cutie e 8,3 lei,deci,e o diferenta),si inimioara din poza de sus de la inceputul articolului (tot pentru Stefanutz) si 4 carnati nu stiu de care specie.Asta pentru ca,asa cum vedem des,in jurul magazinelor alimentare stau o droaie de caini,in asteptarea vreunei pomeni din partea oamenilor.Mie mi se rupe sufletul cand vad cum un caine cerseste cu privirea.Ochii rugatori ai unui maidanez cred ca ma ating sensibil cel mai mult pe lumea asta,n-am cum sa le rezist!
Eu nu mananc carnati,am alergie la ei,asa ca le-am impartit celor 3 caini care erau in momentul ala prin zona.Nu a fost mare lucru pentru ei,dar,mai mult nu am putut face.Se uita lumea din jur ca la circ,de parca n-au mai vazut om hranind un animal.Mai ales niste babe matusalemice aveau niste priviri...Pisha-m-as pe ele de schelete putrezite.Si,ca de obicei,a urmat si reversul generozitatii mele:acum nu mai puteam sa scap de caini ca se tineau dupa mine.Am ajuns intr-un final acasa singur,dupa ce am facut ceva eforturi pe drum sa scap de trupa patrupezilor.
MILAN batuse pe Atalanta cu 3-1,la fel cum DINAMO batuse cu acelasi scor pe International Curtea de Arges cu o zi in urma.Ziua de duminica era din ce in ce mai perfecta!Stefanutz a sosit si el spre seara acasa,dupa ce fusese in oras cu ai lui si am profitat de ocazie sa-l chem putin pana la usa,mai ales ca incepuse sa-mi fie somn si nu vroiam sa aman inmanarea micilor daruri pana a doua zi.Am sesizat o mica licarire si in ochii lui,pe masura ce misiunea mea pe ziua aia fusese indeplinita.As mai fi vrut sa ofer martisoare si flori la o gramada de persoane,care chiar merita,dar,cand cu banii trebuie sa te incadrezi pana la o anumita limita,totul devine,vorba unui vers de-al unei melodii a trupei Ca$$a Loco,"naspa,aiurea,cam nasol".Regula primordiala e sa ai bani atunci cand te-apuci sa imparti cadouri,altminteri...Nu-i bai,au primat,in ordinea prioritatilor, babaciunile cele doua si parintii lui Stefanutz,fiind vecinii pe care ii respect cel mai mult de pe scara unde locuiesc.Oameni seriosi,la locul lor,oameni de calitate cum imi place mie sa le spun.
Si stiu ca am spus ca sarbatorile astea din perioada 14 februarie-8 martie,deci incepand cu "Valentine's Day" si terminandu-se cu Ziua Femeii nu le suport prea bine,dar e o diferenta intre una si cealalta.In primul rand,mi se un gest logic,decent si nobil sa oferi o floare unei fete/femei cu ocazia zilelor de 1 si 8 martie.Dar atunci cand ii duci prietenei tale de Valentine's Day tot felul de obiecte kitschoase in forma de inimioara si alte kkturi ce nu denota decat libidinosenie imi vine sa borasc,iar eu daca am luat o inimioara de plush,am luat-o pentru "fratiorul meu mai mic",pentru ca stiu ca ii place sa colectioneze animalute sau alte obiecte din plush.Aia care cumpara pentru prietenele lor pe 14 februarie orice in forma de inima,o fac in speranta ca vor obtine si ei o bucata de piz...,aaaaa...o felie de pizza vroiam sa spun:)).O floare nu se poate compara cu un obiect,indiferent de valoarea lui.Un dar simbolic si simplu poate valora mult mai mult decat ceva cu valoare materiala insemnata sau nu.
Si nu stiu in ce masura e reala zicala aia conform careia "cu o floare nu se face primavara".Eu,cel putin,cu cateva flori,am adus primavara in suflet mai multor persoane iar sentimentul asta imi provoaca si acum,dupa 2 zile de-atunci,o satisfactie de nebanuit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu