pe asiatici.Am uitat sa specific ca muncitorii bangladezi sunt cam vreo 10 la numar (nu am avut niciodata curiozitatea sa ii numar,pur si simplu lucrul asta mi-a fost indiferent) si cam cu aproape toti dintre ei m-am imprietenit semnificativ).Cum ziceam,ies afara si incep saluturile,toti in cor si aliniati ma gratuleaza cu un "buna dimineata","ce faci?" si how are you?".Le raspund,si imi iau locul pe una din bordurile ce asteptau cuminti sa fie puse la locul lor.Bangladezii inca nu incepusera munca,prilej numai bun sa ma inconjoare toti si sa ma bombardeze cu intrebari de tot felul:daca sunt casatorit,cati ani am,si altele...Ii intelegeam perfect,traiau un moment de relax si de nou,nu de alta dar de cand au venit in Romania nu cred ca au avut multe momente de genul asta,cred ca sunt singurul care i-a bagat cu adevarat in seama si a avut rabdare cu ei.Ei erau fericiti ca aveau ocazia sa mai invete cate ceva despre noi si cultura noastra.Credeti ca atunci cand se vor intoarce la ei acasa nu vor povesti cu lux de amanunte ce au trait aici?
Am si retinut numele unora dintre ei:Nurislam,Musharop si Ragion.Cat despre numele meu...:))i-am invatat sa zica "A.G.M.DINAMO." atat in engleza,cat si in romana.Ragion a avut ideea sa facem schimb de numere de telefon
ca sa ma sune.I-am dat numarul de telefon si i-am spus:"bai,nene,don't waste your money earned here by calling me.It would be much better and wise that we comunicate by internet."N-aveai cu cine sa te intelegi,ei erau extaziati de faptul ca eram atat de extrovertit in raport cu ei.Ma tot atingeau pe umeri,pe tricou de parca n-ar mai fi vazut persoana de culoare alba pana acum.Aaa,pozele,moartea lor.De cum am scos tigaia mea de telefon,au si inceput sa curga pozele cu ei si fiecare din ei v
roiau sa faca poze cu mine.Aveam o casca de muncitor pe cap si ma gratulau toti cu "boss" sau "director".Le faceam semn ca nu e bine,si ca prefer sa ma trateze ca un simplu om,ca un amic,nu e nevoie de o atitudine serviabila si umila...Intr-un fel,mi-e mila de ei,nu e deloc usor,practic sunt nevoiti sa vina aici si sa munceasca precum sclavii,la fel cum si noi mergem in Italia sau Spania,indura tot felul de jigniri si tipete din partea alor nostri si conditiile de cazare si mancare nu sunt din cele mai stralucite.Ma intrebau cum se spune la "x" sau "y" lucru si imediat isi scoteau hartiutele si pixurile si isi notau,semn ca vroiau sa invete cateva cuvinte in romana.
Pai atunci,mi-am zis,de ce sa nu ii invat si cate ceva din fotbal?Bine,la ei cricket-ul e sportul national,dar in fine...le-am povestit care e treaba cu DINAMO si i-am invatat sa zica "FORZA DINAMO" si "muie stiaoa".De fapt,am facut si un filmulet pe Youtube in acest sens,calitatea este insa proasta iar cel care a filmat (Danut,remind
me sa nu iti multumesc pentru filmat) un pusti de 13 ani,ce nu a inteles despre ce e vorba in totalitate si ce vreau eu de la acest filmulet.Ma rog,care e interesat sa scrie pe Youtube "Prietenii mei din Bangladesh" si il va gasi acolo.Au inceput munca asa ca eu m-am retras mai la o parte pentru a nu ii tine de vorba si apoi sa le creez probleme.Pauza de masa au avut-o de la 12 la 13 si din nou am putut sta mai mult de vorba 
atunci.Masa la ei a venit cu masina si a constat in 2 oale de orez cu sos si peste,meniu la care au bagat la mat ca altceva.Dupa ce au mancat,au inceput din nou conversatiile.Unul din ei mi-a aratat poze cu familia lui de la el de acasa si parca ii lacrimau ochii atunci cand si el se uita la poze...M-au invitat toti in parc duminica,atunci cand au o zi libera,i-am refuzat politicos,nu de alta dar nu e bine sa-si faca sperante,e bine sa inteleaga ca atunci cand vor termina de muncit pe strada mea,nu ne vom mai vedea prea des.M-am dus in casa pe la vreo 15:00 ca eram rupt de somn,nu mai dormisem de aproape 30 de ore si cand ma pregateam sa atipesc imi bate Stefanut la usa si langa el era Ragion.Il intreb care-i smenul si imi raspunde ca "I need to go to the bathroom"...Ii zic sa intre si il las pe om sa isi revina,ce sa-i faci,mai are si omul indigestie,nu puteam sa il tin afara.Doamnelor si domnilor,va recomand sa nu mancati orez si apoi sa mai tineti si copii in casa pentru urmatoarele zile,trimiteti-i la bunici sau pe undeva ca pot muri asfixiati.=))Ce naiba,bah,nene,stiam ce rezulta din apa+mere,apa+prune,pepsi+ciocolata+mere+inghetata si multe alte ecuatii,dar ce iese din apa+orez+sos+peste nu mi-am imaginat niciodata.Mda....
Mi-am zis sa nu il las sa plece fara sa ii fac o bucurie,si l-am invitat sa imi vada camera.A ramas si el impresionat,i-am explicat care e treaba si ca tot ce vede e cu DINAMO,cuvant pe care l-a invatat sa il pronunte mai ceva decat "Allah".I-am cautat pe Wikipedia imagini cu Bangladesh si cu capitala acestui stat Dhaka,el fiind de acolo.Se bucura ca un copil cand vedea principalele obiective turistice din Dhaka.Cultura hindu de pe la ei,spune mereu sa te descalti atunci cand intri intr-o casa,asa ii arati gazdei ca ii respecti familia si casa.M-a intrebat de vreo cateva ori:"problem,problem?" si se tot uita spre bocancii lui.I-am spus "intra,mah,asa ca nu-i problema".S-a plimbat apoi prin toata casa si la final imi tot spune:"nice home,you very rich man,you very happy man"...Am inceput sa rad copios si i-am spus ca buncarul meu de apartament nu e nici pe departe casa visurilor mele cat despre bogatie sa stea calm,nu sunt mai instarit ca bunica-mea care e pensionara,asta asa ca sa isi faca o idee.Mai ca nu se dadea dus de la mine.Era ceva inedit pentru el sa intre intr-o casa de roman,sa vada ospitalitatea unui roman si alte chesti
i de genul asta.Eu nu mai puteam de somn asa ca intr-un final i-am spus pe un ton caracteristic:"hai chisc-o,you work now,I must sleep now,see you tomorrow".Am mai iesit pe balcon sa fumez o tigara,Ragion ii avea pe toti adunati langa el si le povestea ce a vazut la mine.Zambeau toti si pana si seful lor (tot un bangladez cu sprancene groase si privire incruntata) s-a mai imbunatat expresiv schitand un zambet.I-am tratat bine si m-am purtat frumos cu ei si mi-au intors serviciul prin complimente si gratulatii neobisnuit de multe.Imi va parea rau cand nu vor mai fi pe aici,dar viata merge mai departe...Traim din experiente si important e sa invatam cum acele experiente pot fi utile de-a lungul vietii sau macar cum pot acestea sa reprezinte amintiri frumoase...
i de genul asta.Eu nu mai puteam de somn asa ca intr-un final i-am spus pe un ton caracteristic:"hai chisc-o,you work now,I must sleep now,see you tomorrow".Am mai iesit pe balcon sa fumez o tigara,Ragion ii avea pe toti adunati langa el si le povestea ce a vazut la mine.Zambeau toti si pana si seful lor (tot un bangladez cu sprancene groase si privire incruntata) s-a mai imbunatat expresiv schitand un zambet.I-am tratat bine si m-am purtat frumos cu ei si mi-au intors serviciul prin complimente si gratulatii neobisnuit de multe.Imi va parea rau cand nu vor mai fi pe aici,dar viata merge mai departe...Traim din experiente si important e sa invatam cum acele experiente pot fi utile de-a lungul vietii sau macar cum pot acestea sa reprezinte amintiri frumoase...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu