10 ani de dinamovism!

Nu sunt adeptul zicalei conform careia suporter al unei echipe de fotbal nu devii,ci te nasti.Mi se pare o simpla vorba de duh,fara o baza reala care sa o sustina.Pana sa devii microbist,sunt mai multe etape de parcurs,pe care le bifezi fie pe cont propriu,fie influentat de altii.Eu,cel putin,am ales DINAMO din initiativa personala si,daca ar fi sa spun o data exacta a momentului cand am simtit prima data ca sunt dinamovist cu adevarat,aceea ar fi 22 aprilie 2000.Sa va povestesc...

Aveam 14 ani neimpliniti in primavara aia si,in vremuri in care nu se auzise de internet,manele,iar telefoanele mobile,atatea cate erau,le tineai in casa si nu in buzunar pentru ca aveai nevoie de muschi sa le cari dupa tine la ce "caramizi" erau,in vremuri in care barurile,cluburile si discotecile nu erau la orice colt de strada si in care se mai si facea scoala fata de zilele din prezent,deci,ca concluzionez,pe vremea cand nu prea aveai multe posibilitati de distractie,de umplere a timpului,de a face ceva sa treaca ziua mai repede si mai placut,eu,ca orice pustan ce provine dintr-un cartier plin de copii de aceeasi varsta,ne gaseam refugiul in weekend-uri in fata televizoarelor,atunci cand se transmiteau meciuri din campionatul nostru.

Eram marisori deja cu totii,trecuse Campionatul Mondial de Fotbal din Franta 1998,incepusem sa constientizam cu ce se mananca fenomenul si,mai important de-atat,ne placea.Pe stadionul lui FCM Bacau am inceput sa merg inca de prin 1998,dar n-am simtit niciodata o atractie fata de galben-albastrii,in plus,mergeam mai mult de nevoie pentru nu vroiam sa raman singurul baiat in tot cartierul,inconjurat de fetite care se jucau cu papusile,insa diferenta e ca la fiecare 2 saptamani cand FCM Bacau avea meci pe teren propriu,toti ceilalti din cartier se duceau repede in galeria Bacaului sa-i sustina pe "taurii furiosi" contracost,desigur.Toti stelistii de azi cu care am crescut in cartier au uitat ca acum 10-12 ani se duceau ca milogii la Robert Olandezu',liderul galeriei bacauane,si asteptau sa primeasca cei 50.000 de lei (vechi) promisi de Sechelariu pentru fiecare suporter care incuraja echipa.

Eu imi luam locul obisnuit de la tribuna a II-a si ma uitam la meci dezinteresat,dar bucuros ca,macar pentru 2 ore,am o ocupatie,aceea de a asista la o partida de fotbal.DINAMO BUCURESTI a inceput sa-mi "sara" in ochi cam prin 1999.Desi tata era dinamovist cu state vechi,inca de prin anii '70,cu el nu discutam niciodata despre fotbal.El n-avea timp cand venea obosit zi de zi de la munca,inclusiv sambetele si duminicile,iar cu frati-miu n-aveam ce sa vorbesc,ca era un fel de doua feluri,fusese spurcat,se reprofilase pe Rapid.DINAMO venea dupa o seceta cumplita de trofee si un potop de umilinte intre anii 1993-2000,timp in care jucase prin Intertoto,nu mai batuse pe steaua de 8 ani iar clasarile la final de sezon erau chiar si sub podium,la mare distanta de steaua,care pe-atunci,de ce sa nu o recunoastem,facea legea in Romania,castigand 6 titluri la rand.

Desigur,se faceau magarii si atunci,poate mai dese ca acum,insa nu se vehiculau sumele fabuloase din prezent.Nu existau milioanele sau macar sutele de mii de euro sau dolari aruncati pentru aranjarea mai multor meciuri cum exista in ultima vreme.Mai ales ca,si chiar daca ar fi fost,mass-media nu era asa dezvoltata si potenta,din punct de vedere al profesionalismului si a abilitatii de a afla si a informa asupra oricarui lucru care misca pe lumea asta,astfel ca,in principiu,cu toate jocurile de culise existente si atunci,tot fotbalistii erau actorii principali.

Personaje infecte ca Borcea,Becali,Copos,Mititelu si restul,inca nici nu se "nascusera",mediatic vorbind,nu stia nici dracu' de ei,iar daca se stia,nu erau la fel de active ca in zilele noastre,mai aveau mult de mancat pana sa intre in vizorul camerelor de filmat si al interventiilor telefonice la emisiunile sportive.

Dar DINAMO incepuse in forta acel sezon,1999-2000.La televizor,la buletinele de stiri sportive,"cainii" erau atractia principala.Erau momentele cand incepusem sa aud cuvinte precum "cainii rosii","NUOVA GUARDIA"...DINAMO mi-a captat atentia prin fotbalul pe care il jucau,dar m-a atras si prin celelate lucruri caracteristice ei:culorile,galeria care facea o atmosfera asurzitoare cand era meci cu ei la televizor,imi placeau agresivitatea lui Florentin Petre,experienta dintre buturi a lui Fane Preda,profesionalismul lui Ionut Lupescu,incisivitatea in atac a lui Mihalcea,ambitia si talentul lui HILDAN si,nu in ultimul rand,imaginea sobra demna de un lord britanic pur-sange pe care si-o crease...Cornel Dinu,pe-atunci antrenorul lui DINAMO.Ce fotbal se juca atunci,ce emulatie crea cate un derby!Timpuri cand in "Groapa" veneau 2.000-3.000 de stelisti iar in ghencea mergeau 4.000-5.000 de dinamovisti sunt de mult apuse,nu se vor mai repeta curand.In prezent,galeriile se multumesc sa isi trimita la rivali cateva sute de suporteri,sau,sa nu se duca deloc,cum a fost cazul stelistilor,care in weekend nu s-au dus in Giulesti,pentru meciul cu Rapid,pierdut cu 1-5.

Daca regret nespus de mult fotbalul si atmosfera de pe stadioane de acum 10 ani,peste 10 ani sunt convins ca nu voi regreta fotbalul si atmosfera din prezent.Nu e nimic de regretat.Fotbalul boem,care inca se mai juca acum un deceniu,s-a stins incet,pana n-a mai ramas decat...ura,vorba bannerului!

Ma uitam,asadar,la partidele lui DINAMO inca din toamna lui 1999,dar nu simteam decat o mica simpatie,nici pe departe un atasament total.In ochii mei "cainii" erau putin mai sus decat ceilalti,dar doar atat.Ma bucuram in sinea mea la golurile ros-albilor,dar nu ma manifestam zgomotos ca acum.Si se mai si intampla ca,atunci cand,consideram ca am ceva mai bun de facut,sa mai ratez si cate un meci,nu ca acum cand,desi se joaca un fotbal de toata jena,nu am cum sa pierd vreun meci televizat.

Cum am mai spus-o si in alte articole anterioare,dinamovist 100% inca nu eram,dar daca eram sigur de ceva,acel lucru era ca nu-mi placea steaua,pentru simplul motiv ca toti ceilalti erau stelisti,sau macar incercau sa devina.Mie placandu-mi intotdeauna sa fiu contra tuturor,sa fiu acea exceptie de la regula,nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca puteam sa tin cu oricare alta echipa,numai cu steaua nu.Revin la data de 22 aprilie 2000,ziua marelui derby DINAMO-steaua.Campionatul era pe sfarsite,mai erau 4 etape,nimic se mai putea intampla,DINAMO era campioana,nu matematic,dar asta avea sa se intample chiar in meciul direct."Cainii" dominasera cu autoritate intreg sezonul,aveau un golaveraj de invidiat,atacul era letal,numarul golurilor inscrise se apropia de 100,nu ca astazi cand,daca DINAMO da 50 de goluri intr-un sezon e parfum.

Mama,ce meci a fost atunci,la acel 3-2!Atunci am simtit primele emotii mai intense,am simtit ca vreau ca DINAMO sa castige neaparat,pana atunci nepunand mare suflet daca se mai impiedica,atunci...am inteles ce urma sa devin si ma felicit si astazi pentru alegerea facuta,chiar daca in ultima perioada nu e un motiv de satisfactie,daca e sa fac comparatie intre rezultatele de atunci si cele de acum.

Era perioada cand se luau interviuri de la jucatori chiar in timpul jocului,cu jucatori schimbati sau eliminati,care erau asaltati de reporteri langa banca de rezerva sau la intrarea in vestiare,cum sa nu-ti fi placut ce se petrecea atunci?Si,de ce sa nu o recunosc,imi placea ca nu exista nici atata vulgaritate care e din prezent,se injura si atunci,dar cu cap si cand era momentul propice,nu de dragul de a injura aiurea doar pentru ca poti.

La golul de 3-2 marcat de DINAMO a fost pentru prima data cand am sarit in sus de bucurie si am tipat cat am putut de tare "Gooooool!",speriind-o pe mama care era la bucatarie,alarmandu-l pe taica-miu care se dusese la culcare,convins ca se termina egal,venind mai devreme acasa de la munca,intrucat era sambata,si facandu-l pe frati-miu sa crape de ciuda ca Rapiduletul lui nu mai are nici o sansa matematica,pentru ca da,in sezonul 1999-2000,Rapid s-a clasat in spatele dinamovistilor,dupa cum se poate vedea in clasamentul final al acelui sezon.Dupa acel meci a inceput sa ma preocupe in adevaratul sens al cuvantului tot ce tinea de DINAMO.Ziarele de sport,neinteresante pentru mine pana atunci,devenisera lectura zilnica,i le smulgeam lui tata inca din pragul usii cand venea de la munca,scoala...cazuse in dizgratie.In mintea si inima mea avea loc o schimbare de proportii in privinta celui mai important lucru asupra caruia trebuie sa ma concentrez si caruia sa ma dedic.

Devenisem dinamovist,nu se mai putea schimba nimic!Anii au trecut,cu bune,cu rele,sunt acelasi in prezent,am trecut peste bucurii enorme,dezamagiri crunte,am cunoscut oameni datorita pasiunii mele pentru DINAMO,m-am imprietenit cu unii pentru ca sunt dinamovist,m-am certat cu altii pentru ca sunt dinamovist...pe scurt,a fost un deceniu plin din punctul asta de vedere,ar fi prea mult de spus despre ce a insemnat DINAMO pentru mine in ultimii 10 ani.Sau,mai bine spus,din primii 10 ani,pentru ca vor mai urma!

Bonus:va pun la dispozitie rezumatul video al acelei partide,care inca imi mai provoaca fiori de emotie si astazi,care imi trezeste amintiri placute si imi produce o stare de nostalgie.Parca a fost ieri cand s-a intamplat,dar au trecut 10 ani...si nu regret nici o secunda!;)