Bai,fratilor,nu stiu ce boala a dat in unii in ultima vreme ca sunt intrebat tot mai des cand voi deveni tatic!Pe bune!Partea ilara stiti care e?Ca in cele mai multe cazuri sunt intrebat lucrul asta...tocmai de catre persoane mai mari decat mine ca varsta,care de asemenea nu au devenit parinti...Si-atunci,de ce atata graba si de unde atata curiozitate in privinta mea asupra acestui aspect?Sa va detaliez... De cand am implinit 23 de ani vara trecuta parca am ajuns la varsta andropauzei (oarecum echivalentul masculin al menopauzei la femei).Ma tot zoresc unii sa imi gasesc pe cineva,sa ma asez la casa mea si sa ma apuc de facut copii.Ce nu vor sau nu pot sa inteleaga unii e ca nu am chef de o relatie stabila,imi sade inca foarte bine postura de burlac,iar la casa mea sunt asezat de mult,stand de 3 ani singur intr-un apartament cu 3 camere,unde nu ma streseaza nimeni.Daca mai adaug si ca nu muncesc nicaieri,de asemenea pentru ca nu am chef,totul se traduce astfel:ma trezesc si ma culc,mananc si stau la calculator sau ma uit la televizor cat si cand vreau eu,fara sa fiu la cheremul nimanui.
Deci genul de viata pe care mi l-am dorit dintotdeauna.Nu am nevoie de o don'soara la ora asta care sa se mute la mine (desi ar fi cateva avantaje la faza asta:P) si sa-i suport tabieturile zilnice,care s-ar putea sa nu concorde cu ale mele.Plus ca eu sunt si teritorial,dar si obsedat de ordinea in care este aranjat totul in casa.Si sa vina acuma cineva sa stea cu mine,sa inceapa sa mute,sa aseze,sa puna pe ici,pe colo,cate un lucrusor de-al ei,nu-mi convine.
Ca sa nu ma indepartez prea mult de la subiect,revin cu intrebarea:am doar 24 de ani in momentul asta de fata (mai exact 23 de ani,8 luni si 6 zile),nu e timp destul?De ce sa ma grabesc sa devin parinte la o varsta,zic eu,inca timpurie?Nu am nimic impotriva celor care la aceeasi varsta au deja un copil sau mai multi,pe care il sau ii cresc exemplar,numai ca eu nu-s pregatit inca pentru asa ceva.Sa va spun cine ma sacaie la cap pe tema asta,printre altii.
Mama,de-altfel o femeie caruia mereu i-au placut copiii,fiind si educatoare in tinerete,vine intr-o zi si ma intreaba:
Ea:"Mai,Alexandru,esti mare de-acum,cand crezi ca o sa ma faci si pe mine bunica?Am si eu 56 de ani,altele la varsta mea isi plimba nepotii prin parc..."
Eu:"Bre,femeie,dar pe Ionut (tzaranu' de frati-miu adica) de ce nu il intrebi acelasi lucru,ca el are 31 de ani si e deja de 5 ani cu Bianca.De ce te-astepti intai de la mine?"
Ea:"Frati-tu nu e chiar asa dornic sa aiba copii."
Eu:"Pai si crezi ca eu sunt?"
Ea:"Pai cum,ca parca iti placeau copiii?"
Eu:"Asa si este,dar e prea devreme pentru mine.Mai asteapta si tu pana fac vreo 30 de ani si cand tu o sa ai vreo 65...Aaa,si mai ales ca pe Ionut l-ati facut cand si tu,si tata aveati ambii 25 de ani si erau si alte vremuri,era mult mai usor sa faci un copil pe timpul comunismului,va ajuta statul mult mai mult ca acuma..."
Nu am dreptate?Se merita acum sa te grabesti sa faci un copil in Romania unde guvernul nu da 2 bani pe tine,ca si cetatean adult,d-apai pe puradeii tai.Imi plac foarte mult copiii,ii ador chiar,imi sunt foarte dragi,imi doresc si eu sa am 2 baieti,un "Danciulescu" si un "Giani Kirita",pe care sa ii fac dinamovisti infocati de mici,sa-i stie tot cartierul asa cum ma stie lumea pe mine,sa-i bata pe alti copii spurcati,sa-mi retraiesc copilaria prin ei...Dar nu e cel mai bun moment.De fapt,nu stiu daca va fi prea curand,la felul cum merg lucrurile in tara asta,cert e ca nu vreau sa risc sa fac un plod si sa nu-i pot oferi tot ce-i trebuie!Niciodata!Asa ca deocamdata inca astept si ma bucur de viata,atat cat pot.Sunt zile in care ma chinui si eu,cu una sau cu alta,d-apai sa mai am si copil...
Nu mai departe de zilele trecute,vine un amic de vreo 28 de ani si ma intreaba la fel,adica daca nu ar trebui sa ma gandesc la a avea cat mai curand un mostenitor:
Eu:"Nebunule,de ce ma intrebi asa ceva?Stii tu cumva daca sunt pe moarte si nu are cine sa-mi calce pe urme?Stai linistit ca va avea cine sa-mi duca numele mai departe!"
El:"Aaa,nu,nu!Nu m-am referit la asta,dar ziceam ca ai casa,ai o varsta,e timpul sa devii si tu barbat..."
Eu:"Pai,prietene,unu la mana,tu care esti avocat si ai o situatie financiara buna si esti si mai mare ca mine de ce nu te apuci tu?Si doi,barbat sunt de la vreo 16 ani si aproape jumate."
El:"Eu stau cu parintii,n-am casa mea.Si la meseria pe care o am eu,nu-mi permit deocamdata sa stau treaz noptile cand plange ala micu'.La tribunal trebuie sa fiu odihnit ca altfel ma fac de ras.
Eu:"Pai si nu te-ai gandit ca si eu,daca stau de 3 ani de zile singur la mine in apartament,e pentru ca imi place linistea si,in general,huzurul?Las' ca am timp dupa 30 de ani incolo,nu-ti face tu griji..."
Prin decembrie m-a mai intrebat unul,cu cateva luni mai mare ca mine.Bine,asta a incercat sa ma ia si la misto:
El:"Zi-mi,frate,poate nu stii cum se face un copil.Te ajut eu daca e nevoie."
Eu:"Multumesc,ma descurc.Am sa te chem eventual sa ma filmezi cand sunt in actiune,sa ii arat lui fiu-miu ce sistem tactic am adoptat cand l-am conceput." (in gandul meu,"da-mi-o pe ma-ta o seara si ai sa vezi peste 9 luni daca stiu cum se fac copiii sau nu,tzarane bashit!").
Cred ca o sa fiu un parinte bun.Adica nici n-as avea cum sa nu fiu.Deja am inceput sa "exersez" in privinta asta cu pustii cartierului.Le mai iau cate o guma de la magazinul de vizavi cand am maruntis prin buzunar,ii mai ajut sa treaca strada,le arat cum sa se apropie de un pui de caine sau de pisica fara sa se sperie nici ei si fara sa sperie nici animalul,imi place sa vorbesc cu ei...Ma rog,chestii care imi plac si la care am rabdare,chestii asupra carora altii nu s-ar incumeta sa se agite.
Dar vreau neaparat sa am baieti.Daca am fata,nu stiu,o trimit inapoi de unde a venit,o imping cu toata forta sa intre iar in burta maica-sii si sa descreasca pana ajunge iar la stadiul de spermatozoid,nu ma intereseaza:)).Ma uit la distrusele din ziua de azi de 13-15 ani,cum fumeaza ele saracutele,pline de sictir,cum se imbraca precum ultimele centuriste si cum le mananca..."gogoasa" dupa baieti...Imi pare rau,nu sunt misogin,dar pentru un parinte,un tata,sau cel putin in cazul meu,desi pe toti pe care i-am intrebat mi-au spus si ei ca si-ar dori sa aiba doar baieti,deci pentru un parinte e mai sigur sa ai baieti in ziua de azi.Altfel te descurci cu ei,mai ales in perioada adolescentei.De-acord,fac si baietii o gramada de tampenii cand ajung la pubertate si nu numai,dar...macar nu exista riscul sa-ti vina baiatul intr-o zi si sa-ti spuna ca e gravid sau ca a fost violat.
Eu asa gandesc,cu riscul de a fi perceput gresit.Imi doresc sa am doi baieti,pentru ca daca as avea fata/fete,oricat de impecabila ar fi educatia pe care i-as/le-as da-o,temeri ca o vor lua pe cai gresite vor exista intotdeauna.Eu ma ingrozesc acum,in zilele noastre,cand ma uit la stirile de la ora 17:00,d-apai peste 15-20 de ani,cand n-am nici un dubiu ca lumea va fi mult mai violenta si nesigura ca acum?
Dar tot n-am cum sa-mi stapanesc curiozitatea in privinta a ce i-a apucat pe unii sa ma intrebe cele scrise mai sus.E asa de important pentru acestia?O.K.,pentru mama e,o inteleg,ca e din familie,dar pentru restul?Bine,promit sa ma gandesc mai intens pe viitor la posibilitatea de a deveni tatic in urmatorii poate 2-3 ani,dar daca ma apuc sa fac copii si voi inca o sa mai asteptati iar atunci cand o sa-i faceti,baietii mei o sa-i cotonageasca pe-ai vostri,fiind mai mari,sa nu va blestemati zilele ca m-ati zorit atata in perioada asta!:)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu