Adio,vara!...

Parca a fost cea mai scurta vara,desi stiu ca a durat 3 luni de zile asa cum dureaza de obicei...sau poate ca,din cauza faptului ca nu am stiut sa ma bucur de aceste luni toride,vara pur si simplu a trecut pe langa mine fara sa imi dau seama prea mult.

Stau si ma gandesc acum,in aceasta zi de inceput de septembrie ce vara anosta si lipsita de evenimente am avut.Dintre toti pe care ii cunosc,cred ca eu am cel mai putin de povestit despre ce am facut in aceasta perioada...

La mare nu m-am dus,desi as fi putut,dar nu imi place marea (ma pis pe ea,si de fapt,la cat de jegoasa si mirositoare e,cred ca altii fac si altceva in ea decat treaba mica:)).Si oricum,chiar daca as fi ales sa ma duc,in nici un caz nu m-as fi dus cu nimeni din cartier pentru ca aici la mine nu ai cu cine...

Suntem cativa baieti,p-aici pe unde stau eu,care de altfel s-au si dus toti o saptamana la mare,lasandu-mi practic in stapanire intreg cartierul (ce faina a fost saptamana aia linistita,fara telefoane,interfoane sau alte solicitari),dar stiam ca va pleca o gasca,un grup,si se va intoarce un amalgam de grupulete si bisericute.E greu sa mergi vreo 10 baieti undeva,atat timp cat fiecare intelege notiunea de distractie altfel.

Eu am stat,ca de obicei,pe margine si am privit spectacolul,amuzandu-ma copios.Poate tocmai de asta nici nu am prieteni in adevaratul sens al cuvantului,pentru ca nu suport crizele de isterie ale altora si nici sa primesc ordine si comenzi de la altii nu stiu si n-am stiut niciodata.

Sunt independent,sunt liber,sunt...ASA CUM VREAU EU SA FIU!Asta spre deosebire de altii care sunt victime ale propriilor lor frustrari,invidii si alte tampenii care nu ar trebui sa existe in mintea unor tineri de 20-25 de ani,categorie la care ma incadrez si eu.

Nu va recomand sa cunoasteti oamenii cu care ma intalnesc si peste care dau zilnic.E trist sa vezi persoane pe care odinioara le stiai sincere si devotate tie,cum in prezent te sugruma atat din privire cat si din limbaj,atat pe tine cat si pe cei din jurul tau sau al lui.

Ce simpla era viata acum vreo 10 ani.Eram copii,naivi,inocenti,nimeni nu era mai avut sau mai lipsit de lucrurile de baza (mancare,haine,bani) si stiam sa fim uniti intre noi.Acum...ma rog,am spus mai sus care e situatia.

Dar am adus vorba despre acest subiect tocmai pentru ca tanjesc dupa verile din trecut cand aveam ce face,si mai ales,cu cine petrece zilele de vara din zori si pana tarziu in noapte...Asa,singur si solitar cum m-am obisnuit sa fiu de ceva vreme (dar nici ca-mi pare rau),e placut dar nu satisfacator.

Cum mi-am petrecut eu vara asta?Nimic mai simplu si scurt de povestit:pai in luna iunie am fost legat 2 saptamani cu jocul ala "SUPEREURO",care s-a dovedit a fi o mana cereasca pentru ca mi-au priit cu adevarat banii castigati de acolo.A fost campionatul european de fotbal pe care,din pricina concursului,a trebuit sa il sacrific si deci,nu am inteles prea mult din el,in contextul in care am vazut maxim vreo 6-7 meciuri din intreg turneul...

In luna iulie,lucrurile parca s-au mai animat si desi nu am facut ceva iesit din comun,oricum m-am simtit mai bine ca in luna precedenta.In prima jumatate a lunii m-am imprietenit cu niste muncitori straini (erau bangladezi,va mai amintiti) care au lucrat pe strada mea,si cu care m-am inteles de minune,la urma urmei nu e rau sa comunici cu placere cu oameni de alta nationalitate,iar in a doua jumatate am fost dog-sitter pentru Speedy,cainele lui frati-miu (a fost pentru ultima oara cand il mai tin,din moment ce limitele ingaduintei si suportabilitatii rabdarii mele au fost depasite de catre acest animal simpatic,dar cu probleme de comportament).Aaa,si sa nu uit,in luna iulie am reinceput sa lucrez la acest blog dupa o pauza de vreo 3 luni iar efectele se vad,din moment ce cititi aceste randuri,nu?

Luna august a fost de departe cea mai incarcata luna din acest interval dar si cea mai placuta.Aceasta luna mereu a avut o semnificatie aparte pentru mine avand in vedere ca sunt nascut la mijlocul ei.La inceputul lunii a venit mama din strainatate si au iesit la iveala neintelegeri mai vechi (cand o persoana e plecata de 8 ani,chiar daca e mama ta si chiar daca mai vine periodic din 4 in 4 luni acasa,nu mai e ca si cum ar fi stat tot timpul langa tine,nu?Sau cel putin asa simt eu din experienta proprie)...

La mijlocul lunii,pe 14 august a fost ziua mea de nastere,iar anul asta a fost cu adevarat ceva special pentru mine,avand in vedere ca am ales in secret sa imi petrec ziua la DINAMO.A fost poate cea mai inspirata alegere a anului,pentru ca ulterior am aflat ca daca stateam acasa m-as fi plictisit teribil,intrucat in acele zile de mijloc de august,lumea a fost cam scumpa la vedere...

A fost de departe cea mai relaxanta zi din intregul an de pana acum si am ramas cu amintiri greu,daca nu chiar imposibil de uitat.Eu,care sunt atat de legat de casa si nu plec nicaieri de Revelion,Craciun sau Paste,decisesem sa imi sarbatoresc a 22-a aniversare intr-un loc drag mie,DINAMO...

Cu putin noroc,poate de acum incolo acest lucru va deveni o traditie dar deocamdata e prea prematur sa vorbesc despre o obisnuinta din acest punct de vedere,din moment ce ziua mea abia a trecut de vreo 2 saptamani jumate.

Spre sfarsitul lunii,mama a plecat,bineinteles nu ne-am despartit in cei mai buni termeni (macar asta a devenit un obicei:)),iar relatiile de amicitie cu cei din jur au intrat iar intr-un impas major,mai ales ca si ceilalti au probleme de comunicare cu oricine din jurul lor,adica fiecare are ceva de impartit cu fiecare aici,in grupul nostru.Asa ca am ales sa stau mai retras o perioada,sa continui sa ma odihnesc cat mai mult (de fapt,e un fel de a spune pentru ca blogul,internetul si messengerul ma tin in unele zile ocupat chiar si 24 de ore si nu exagerez),sau mai bine spus,am ales momentan sa stau departe de mizeria care colcaie in jurul meu si e ambalata frumos si in cantitati industriale in sufletul si mintile majoritatii oamenilor pe care ii cunosc.Eu nu am nimic de pierdut,nu am datorii,nu am avut niciodata,nu am cerut nimanui o tigara,nu am apelat la nimeni pentru nimic asa ca din punctul meu de vedere,sunt in castig in aceste ultimele zile,mai ales ca telefoanele suna si sunt invitat la diverse plimbari si iesiri in oras (hilar e faptul ca sunt sunat doar de persoane individuale care vor sa isi petreaca timpul cu mine,v-am spus,nu exista un grup unit in acest moment,doar persoane singulare),dar am inceput de mult sa nu mai raspund la mesaje,apeluri sau interfon.

S-a dus vara lui 2008,cu soarele lui incandescent,cu activitatile pe care le faci doar vara (o iesire la un strand,o terasa,o piscina)...dar trist e ca amintirile frumoase s-au dus de mult.Nu mai gandim logic,suntem dezumanizati si uitam sa ne mai distram sincer si adevarat cu cei din jur...

A venit toamna,peste 2 saptamani incepe scoala (stai sa vezi ce injuraturi primesc din partea celor care inca mai merg la scoala si care ma vor blestema ca le mai pun si eu sare pe rana si le reamintesc de acest subiect:)),incep zilele sa fie mai reci,mai scurte (din punct de vedere al luminii solare,ca 24 de ore tot o sa aiba),mai..monotone.Despre cum va fi fost toamna asta voi scrie la sfarsitul lui noiembrie/inceputul lui decembrie,pana atunci,peste exact 2 luni,pe 1 noiembrie e DINAMO-stiaoa si pentru mine asta e capul de afis pentru urmatoarele 3 luni.

Cat despre vara care tocmai a trecut,ca un epilog pe aceasta tema,trebuie spus ca nu a avut nimic deosebit.Desi este anotimpul meu preferat (si cred ca si al multora),anul asta nu s-a evidentiat cu nimic pentru mine pentru ca au facut altii in asa fel,involuntar sau nu,sa nu fie placuta nici pentru mine,nici pentru cei din jurul meu si care se presupune ca ar trebui sa imi fie prieteni.Ei,as,da' de unde...in ziua de azi nu prea mai exista notiunea de prietenie...Vremurile frumoase au apus de mult,asa cum apune soarele la sfarsitul unei zile in care constati cu regret ca a mai trecut o zi,dar nu ai castigat nimic de pe urma acesteia (si nu ma refer la ceva material)...Adio,vara...Pe anul urmator!