Sunt un mare fan al site-ului http://www.cocalari.com/, pe care il vizitez zilnic,pentru a mai vedea ce pizde proaste (care obisnuiesc sa se semneze pe hi5 "arfe si finetze mare frumusete","prynte$a") si rapanosi (ii stiti,aia care au ca imn versurile "am vrajeala necesara pentru orice domnisoara","scuzati-mi defectul,asta mi-e talentul") au ramas pana atunci nedescoperiti.Face bine la psihic si moral si iti da incredere in tine insuti privind asemenea specimene,carora le esti superior,fie doar si prin atitudine si mod de a gandi,daca nu poti concura cu cei care arata in poze teancuri de bani (majoritatea falsi sau ai lui mamica si taticu').Pe langa categoriile expuse pe site,printre care citez: cocalari credinciosi,cocalari cu masini,cocalari cu valoare,cocalari de Spania,cocalari emo,cocalari gay,cocalari hackeri,cocalari minimalisti,cocalari periculosi si multe altele,ar trebui,opinez eu,sa se introduca si rubrica urmatoare,anume "cocalari bloggeri".Credeti-ma,sunt o gramada de distrusi cu blog care s-ar incadra oricand la categoria asta,dupa felul lor de a intelege sa aiba si sa intretina un blog,sau dupa felul in care acestia isi scriu articolele,pline de greseli de exprimare si dezacorduri gramaticale.
Lasand astea la o parte,hai sa va prezint o idee cocalareasca,imediat apreciata si laudata de multi altii,pentru ca,nu-i asa,un prost nu e lasat niciodata singur,imediat i se alatura multi semeni de aceeasi speta.Deci facem in felul urmator:
Pasul 1:se screme si se caca o idee de catre un copil de 16 ani,idee ce se vrea a fi revolutionara:
Daca nu vedeti prea bine ce scrie,va "traduc" eu:Se ia o bancnota de un leu (sau mai mare daca vreti) si se inscriptioneaza pe ea (cu un pix sau marker) adresa blogului vostru.Se pune printre alte bancnote si se da unui magazin contra unor cumparaturi.
Se lasa la plimbat din mana in mana circa cateva zile (observati cacofonia-nota editorului),saptamani sau luni (depinde de norocul fiecaruia) si se observa cresterea (mica intr-adevar,sau chiar inexistenta) in trafic.
Pasul 2:imediat apar si aplaudacii,la fel de puerili si imaturi,care preiau ideea din zbor si fac promisiunea ca o vor pune in aplicare:
Pasul 3:unii nu au glumit si s-au tinut de cuvant,in tentativa lor disperata de a convinge pe cineva,oricine,sa acceseze si blogul lor de cacao,unde bate vantul a pustiu,semn ca nu se uita nici dracu' pe site-ul lor (de mentionat ca autorul imaginii de mai jos are 16 ani si jumatate,asta ca sa nu credeti ca e vreun copil de vreo 11 ani,dimpotriva,e o persoana aproape de maturitate,de la care ai avea ceva pretentii,numai ca nu e cazul:
Individul scrie:De acum incolo o sa umblu cu marker-ul dupa mine de fiecare data cand imi da rest sa ma semnez:D.
Foarte bine,"amice".Asta inseamna ca iti lasi creierul acasa,ca e prea mult de carat dupa tine,si creier,si marker.
Concluzie:mai,copii,am avut si eu 5 ani,10 ani,15 ani,18 ani si tot asa pana in prezent,cand am 23,dar nu eram atat de penibil ca voi.Se spune ca internetul,aidoma televizorului,folosit in exces,poate tampi.Voi sunteti cel mai elocvent caz.Asa,semnati-va pe bancnote,sa vada lumea ce generatie tanara inovatoare are tara asta!Nu va lasati numai cu atat,incercati multe alte metode asemanatoare de a convinge lumea sa viziteze si blogul vostru de toata jena,pe care scrieti despre viata voastra patetica si insignifianta,unde scrieti agramat,unde cuvintele "veti merge" la voi se transforma in "ve-ti merge" si unde "imi trebuie" la voi e "ami trebuie".Cum era proverbul ala?Numele prostilor pe toate gardurile?NU!PE TOATE BANCNOTELE!
P.S.:Stiam ca pot conta pe inca un astfel de penibil.Iata ce scrie asta mai jos (e acelasi personaj pe care l-am mai facut de kkt si aici=>http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/06/trebuie-sa-fii-cel-putin-redus-mintal.html dar si aici=>http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/08/un-idiot-isi-da-cu-parerea-din-nou.html):
Citez din specimenul inteligent:Astazi am decis sa imi promovez blogul pe bani.Nu va ganditi ca am cumparat spatiu publicitar pe vreun site cu trafic urias,ci am scrsi cu pixul adresa blogului meu pe cateva bancnote (5 LEI,10 LEI si 1 LEU).Ideea aceasta hoinarea pe undeva prin creierul meu (oare?care creier al tau?), de cand am deschis leoblog.ro,dar mi-a fost oarecum teama sa o pun in aplicare (uite ce curajos ai devenit dintr-o data!).
Stimabile Leo,daca prin absurd imi va cadea prin mana vreo bancnota cu link-ul blogului tau pe ea,mai ales daca e de 5 LEI,10 LEI si 1 LEU,permite-mi sa-ti promit ca voi posta pe blog momentul cand am sa ma pis pe ea si apoi o strivesc in vreun rahat de caine si o las acolo.Nu e mare paguba,crede-ma!
Pentru ca... 
O vorba veche spune ca gusturile si preferintele fiecaruia in materie de orice nu se discuta.Partial corect,pentru ca atunci cand vezi ca unul are o apetenta fata de ceva anormal,simti nevoia sa il atentionezi si,pe cat posibil,sa il directionezi spre ceva mai bun,mai calitativ,mai...normal.
(Acest articol trebuia scris si postat pe blog duminica,pe 16 august 2009,dar din cauza lipsei timpului,acesta a fost programat pentru azi,duminica,13 septembrie 2009).
Eu il cautam din priviri pe Mihnea,pentru a mai sta la inca o portie de vorba.Cine stie cand o sa-l mai revad din nou fata in fata?Poate la meciul cu Rapid din noiembrie,poate la meciul cu Sturm Graz din Europa League din decembrie.O.K.,vorbim la telefon aproape zilnic,dar cand ai in fata un asemenea om cu o inteligenta si un caracter ambele in cantitati super-apreciabile,parca nu iti vine sa lasi acea persoana sa-ti scape interesului tau de a mai schimba o parere,o opinie...
Mihnea se dusese sus,sa se ocupe de vanzarea esarfelor cu HILDAN si COZMA.Venise cu o gentuta in care avea inghesuite zeci de astfel de esarfe.Si Mihnea mi-l arata pe un baiat cu sapca si cu par lung,impletit in coada,la spate.Imi zice:
Trecand peste momentul mai putin placut,pentru ca detest cand se intampla astfel de momente,am revenit la normal si eram preocupat de vanzarea esarfelor,pentru ca vroiam sa-i vad pe cat mai multi suporteri avand-o la gat.Cat am asteptat ziua asta din acest punct de vedere!...Si dovada ca la sfarsit de meci aveam sa lacrimez de bucurie cand zeci de esarfe cu HILDAN si COZMA erau ridicate pe melodia "Cei ce sunt dinamovisti...".Ce satisfactie uriasa a fost pentru mine atunci!...Uite,ce vedeti voi incercuit cu verde surprinse numai in imaginea asta sunt esarfele de care va vorbesc!Daca ar fi stiut lumea ca am contribuit si eu esential la aparitia ei...
Cum ma asteptam,esarfele se vindeau ca painea calda!Fara sa exagerez,in pauza meciului s-au vandut cam 50-60 de bucati,le si pierdusem sirul.Veneau oameni de toate varstele,si cand auzeau de pretul foarte ieftin al uneia (15 lei),mai luau inca una.Se facuse chiar si o coada,formata din oameni de toate varstele,de la copii,pana la oameni trecuti de 50 de ani,toti vroiau sa cumpere esarfa,astfel ca se cam formase o mica aglomeratie pe randurile de sus,unde eram noi.
L-am ajutat pe Mihnea sa imparta esarfele la oamenii care platisera banii ca nu mai facea fata.Luam cate 2-3 si le duceam cateva randuri mai jos,apoi reveneam si repetam treaba si tot asa.Despre Codrin,ma uitam la el ca nu are stare.Chiar ma amuzase si ii spuneam sa stea intr-un loc ca prea e agitat.Finalmente,intr-un moment de repaus,cu foarte putine momente de a incepe mitanul secund,i-am facut o poza lui alaturi de Mihnea,s-o aiba amintire.
Repriza secunda incepuse cam sub acelasi registru ca si prima.Torje a marit scorul la 3-0 pentru noi prin minutul 48,astfel ca deja acum nu mai avea nimeni nici un fel de emotii in privinta castigatoarei acestui meci.Era insa timpul pentru astia din Bucuresti sa se rafuiasca cu astia veniti din imprejurimile Neamtului si care stateau in partea alaturata,unde stateau si cei veniti de la Peluza Sud.
Adevarul e ca aveau dreptate si astia din P.C.H. sa ia foc la maxim cand ii vedeau pe unii ca stau pe scaune si scuipa seminte fara nici o jena si nu se sinchiseau sa se ridice in picioare nici cand era vorba de invocarea numelui lui CATALIN HILDAN.Pentru ce naiba ai mai venit la meci,cu precadere in sectorul rezervat dinamovistilor?Sa spargi seminte?
Cam pe la mijlocul reprizei ma striga Mihnea,care se afla cu vreo 10 randuri de scaune mai sus,eu pozitionandu-ma in continuare in primele randuri,ca intotdeauna.Ma duc si il intreb daca s-a intamplat ceva sau daca are nevoie de ceva:
Eu pana acum nu am stat niciodata langa Mihnea in timpul meciurilor,pentru ca nu prea as vrea sa-l sperii cu modul meu de manifestare.Eu oricum sunt o fire vulcanica in timpul partidelor,conditia e sa nu fiu rupt de oboseala,ca in rest,la goluri sar pe garduri,rup scaune (fara sa vreau,ca nu-s tzaran,dar cand sari atat de sus si ai detenta mea,cand aterizezi se mai rupe si cate un scaun,plm).Dar de data asta am stat langa el,mai mult pentru a nu rata ocazia,ca si in pauza dintre reprize,de a mai schimba cate o vorba.
Am zis ca e perfect si ca daca mai au un loc si pentru mine e si mai bine.Nu conta,stateam si in picioare,numai sa am cu ce,si mai ales cu cine sa ajung din nou acasa.S-a rezolvat treaba asta si inca neasteptat de bine,dar va povestesc mai tarziu de chestiunea cu pricina.
Galeria scanda acum numele jucatorilor sa vina sa o salute.Au venit doar o parte si mama,cata frasuiala a fost dupa,ca sa vezi,ca de ce n-au venit toti,sa iasa toti din vestiar,si nu stiu ce...Astia din Bucuresti sunt foarte tipicari si se leaga de toate nimicurile.Mda...
Cred ca pe la 23:50 din ce imi mai aduc eu aminte,am pornit la drum.In autocarul unde eram eu nu erau decat vreo alti 20 de dinamovisti veniti de la Bucuresti,deci multe locuri libere.Am stat in randurile din fata cu Mihnea,Catalin si cele 2 fete.Am vorbit putin de meci si altele.Eu ma cam molesisem si eram epuizat si insetat,mai ales ca nu mai bausem un strop de apa de la intrarea in stadion,si acum lumea murea si de foame si de sete in autocar,pentru ca primprejur nu era nici un magazin deschis.Asta era situatia.Plus ca am mai zis ca mersul cu autocarul sau masina ma adoarme rau de tot.
Baietii,majoritatea obositi si ei,au cerut soferului sa se stinga lumina,sa mai poata atipi un pic,dar nu a fost cu putinta pentru ca s-a cantat sau...aerul a fost irespirabil si exista risc de asfixiere in somn:)).Pe scurt,si nu e nici o rusine si am sa explic de ce,mai multi din spatele autocarului s-au descaltat ca sa stea cu picioarele intinse pe bancheta de langa,daca era goala si nu statea nimeni pe ea.Mai,nene,a venit unda de soc de am zis ca autocarul e lagar de exterminare in masa=)).Dar eu ii inteleg pe oricine care transpira la picioare,mai ales dupa o astfel de deplasare.Sa ai adidasi noi,sa fii proaspat spalat si tot dupa vreo 10 ore de stat incaltat incontinuu si mai ales in ziua aia cand in aer au fost vreo 30 de grade iar la sol vreo 40 n-ai cum sa nu transpiri!Asta-i treaba!
Revenind,Mihnea facea haz de necaz pe tema asta si indemna lumea sa isi bage toti salupele inapoi in port,ca altfel o sa inceapa si nefumatorii sa fumeze.Si multe glume a spus el in momentele alea,eu radeam de nu mai puteam,dar nu imi mai aduc aminte toate mistourile care s-au zis atunci.Astia dadeau vina pe "Tzinta" ca ar fi "vinovatul",pentru ca si el era in autocar cu noi.A mai fost si Adi "Martalogu'" de la NUOVA GUARDIA.Elyass si cu ai lui au fost in celelalte autocare,treaba lor.
Imi era mila ca mai multi dintre ei acuzau o stare de sete si de foame de ziceai ca eram pe vreme de razboi.Abia asteptau sa ajunga in Bacau,sa coboare si sa se alimenteze.Mi-a placut insa un cantec pe care l-au cantat (oare tot de foame?) in timp ce veneam spre Bacau.Era ceva de genul:
Am ajuns si la gara Bacau,care era plina de politisti si jandarmi,pentru ca se stia ca vin dinamovistii de la Piatra Neamt.Magazinul "Selena",singurul deschis non-stop din zona,avea intrarea principala inchisa,din precautie,ca sa nu intre astia si sa faca ravagii printre rafturi,asa ca se servea printr-un gemulet,la care se adunasera deja cateva zeci de persoane.Pana apucai sa mai cumperi ceva pleca si tren si tot.
Mihnea a luat un taxi si a ajuns pana la podul de la Margineni,la magazinul "Selena" din cartier de la mine,de-acolo a cumparat mai multe aperitive,un bidon cu suc,paine,salam,pate,cascaval.Cand s-a intors era ceasul cam 1:15,inca 15 minute pana pleca trenul.S-au pus astia pe mancat chiar la ghiseul de bilete,in interiorul garii,in timp ce restul inca mai asteptau la gemuletul de la "Selena" din gara.M-au servit si pe mine cu tot ce aveau ei,dar i-am refuzat politicos si le-am multumit.Nu mi-era sincer nici foame,si chiar daca mi-ar fi fost,nu ar fi intrat nimic in mine la oboseala pe care o aveam.Mai si fumasem mult in ziua aia,mai aveam si gatul iritat de la cat am cantat la meci,numai de mancare nu imi ardea.De altceva aveam nevoie atunci:de odihna!Iar de pofta nici nu se punea problema,chiar nu sunt o persoana pofticioasa,poti sa mananci in fata mea ce vrei ca nu simt nevoia sa iti cer sau sa accept in cazul in care ma servesti...
Si au plecat...Trenul lor se afunda in bezna noptii,lasand in urma o zi magica,pe placul tuturor celor care au fost in aceasta deplasare foarte reusita,asta si pentru ca rezultatul a fost pe masura.Eu am luat-o incet printre blocuri si am ajuns cu bine acasa.Pe la 2:30,la exact 24 de ore de cand dormisem ultima data,reuseam sa atipesc.Eram multumit ca totul iesise atat de extraordinar!Totul e bine cand se termina cu bine,nu?
Sunt pasionat de fotografie,dar nu practic acest hobby,in sensul ca nu am nici o tangenta cu fotografia si nici nu mi-as dori sa devin fotograf profesionist.Ca si in cazul fotbalului,marea mea pasiune,acolo unde am spus si in trecut ca nu am talent si nici nu-mi place sa-l practic,preferand sa dezbat,sa privesc si sa analizez acest fenomen sportiv,in cazul fotografiei lucrurile sunt similare,preferand sa studiez poze,imagini,sa ma uit amanuntit la detaliile lor,sa le descoper mesajul,simbolul,acea chestie care face o fotografie sa fie reusita sau nu... 
...dar si aceeasi dorinta a tuturor suporterilor dinamovisti: 
