Sa nu uitam ca am fost candva copii!

1 Iunie...Ziua in care noi,cei trecuti de varsta copilariei,ne gandim poate mai mult decat in oricare alta zi a anului de perioada cand aceasta zi era sarbatoarea noastra,a copiilor,pe care o asteptam cum am fi asteptat Craciunul sau ziua noastra de nastere.Era ziua cand primeam cadouri,genul de cadouri la care copiii din ziua de azi ar stramba din nas si li s-ar parea ridicole,dar care pentru noi contau enorm!

O iesire in oras cu parintii,la un suc si-o prajitura,o minge noua de fotbal sau de volei,o carte noua de povesti sau de colorat,o cutie de creioane sau de creta colorata...Toate astea pentru cei din generatia mea sau pentru generatiile mai vechi cantareau in sufletele noastre mai mult decat ar cantari astazi un calculator nou in locul celui vechi si stricat,pentru ca acestea erau rare,iar noi le apreciam tocmai pentru ca stiam ca au fost cumparate cu sacrificii de catre parintii nostri...

Am avut o copilarie superba!O copilarie linistita,dar nelipsita de toate aventurile,strengariile si nazbatiile specifice acelei perioade,pe care le-ar invidia orice pustan din ziua de azi!Ce n-as mai da sa retraiesc,macar pentru o zi,vremurile cand cartierul era plin de copii de seama mea,cand in toate zilele de vara bagam in gura toate fructele inca necopate pe care le gaseam in copacii din gradinile oamenilor,cand mergeam la dozator dupa suc de mere sau de cola,cand nimeni nu se jena sa manance o jumatate de paine in vazul lumii...

Rememorez cu placere timpurile cand furam rulmenti de la un depozit parasit si le foloseam ca roti pentru placi de lemn,in asa fel incat formau un fel de carucioare zgomotoase de nimeni nu mai avea odihna in dupa-amiezile de vara.Cand ne dadeam pe tobogane atat de vechi,ruginite si ciuruite incat mai mereu ne intorceam seara acasa cu hainele rupte si plini de zgarieturi.Cand nu existau telefoane mobile,jocuri pe calculator si alte nazdravanii,dar ne jucam cu cornete,jucam sotron,faceam concursuri cu premii in dulciuri,organizam intreceri de melci,iar daca ne suparam intre noi,formam rapid alte gasti,ate grupuri,alt cerc de prieteni,pentru ca aveam de unde alege,iar a doua zi ne impacam fara nici un fel de probleme.

Numai cine nu a fost copil pana prin anul 2000 nu isi poate imagina ce ani frumosi am trait atat eu cat si cei ca mine.Ca sa nu spun de cei si mai mari ca mine!As vrea sa mai prind perioada cand o moneda de 100 de lei insemna ceva pentru noi,iar cand aveam o bancnota de 10.000 de lei,eram "boieri"!Cand mancam tot felul de dulciuri care astazi nici nu se mai gasesc,cand hoinaream prin tot orasul fara sa imi fie teama de caini vagabonzi sau tigani.

Regret momentele cand,in ciuda faptului ca n-am dus lipsa de nimic,strangeam tot felul de fiare si sarme ca sa le ducem la "fier vechi" ca sa ne luam acadele patratoase,care se sfaramau in gura.Cand colectionam tot felul de surprize de la gume si le jucam la "risca" sau "gropita".

Nu-mi pare rau ca la varsta de 12-13 ani inca mai credeam in Mos Craciun,sau ca m-a adus barza.Inocenta,naivitatea,simplitatea acelor vremuri faceau viata mai frumoasa,mai dulce de trait,mai libera de imaginat.Era perioada cand toti ca mine ne miram cand auzeam o injuratura,nu exista animal gasit pe strada sa nu avem grija de el,temele le faceam cu cel mai mare drag si ne ajutam intre noi,neexistand invidii sau vorbe pe la spate.

Apoi au aparut primele teribilisme si primele semne ale maturitatii...Prima tigara,prima bere,prima dragoste,dar chiar si asa,toate erau facute sa fie mult mai sublime si mai demne de retinut decat in zilele noastre.

Mi-e mila de copiii din ziua de azi care n-au sarit niciodata coarda,n-au jucat elasticul,sau clasicul "25 de palme".Ii compatimesc pe cei care s-au suit niciodata intr-un copac,n-au facut niciodata un om de zapada,n-au completat niciodata un oracol,nu s-au tras cu sania,n-au fost cu colindul,n-au stiut ce inseamna o zi de vara traita la maxim,cand fugeam de-acasa si ne duceam la gara sa punem monede pe sinele de tren sau sa ne udam cu furtunurile cu care se spalau trenurile la depou.Sigur,acum toate astea pentru unii li s-ar parea ca fiind niste tampenii,dar atunci,ele insemnau intamplari din viata de zi cu zi,pe care abia asteptam sa le repetam de indata ce primii zori ai diminetii urmatoare se iveau.

N-am avut nici unul dintre noi toate chestiile moderne pe care practic le au de-a gata cei de azi,dar noi,spre deosebire de ei,am avut COPILARIE!Una in adevaratul sens al cuvantului.Una despre care as putea sa scriu in roman intreg!

Probabil,tendinta de minimalizare a bucuriilor copilariei care a inceput odata cu noul mileniu va continua si in viitor.Mi-e greu sa cred ca vor mai fi vreodata zilele pe care le-am apucat noi...Se spune ca fiecare generatie are specificul ei,adevarat,dar generatia copiilor care s-au nascut dupa 1995 cu ce se poate mandri?Cu McDonald's,cu telefoane mobile,cu calculatoare,hi5 si alte chestii asemanatoare?...

Nu veti stii niciodata ce a insemnat primul deceniu de dupa Revolutie,cu toate lipsurile astea moderne care insa ne-au facut sa ne calim altfel pentru viata.Nu veti cunoaste niciodata placerea primului sarut sincer si nevinovat,fara ganduri necurate...Datorita vremurilor pe care eu si cei ca mine le-am trait,nu voi uita niciodata de copilaria mea!In schimb,voi,de ce va veti aduce aminte cand veti avea aceeasi varsta ca si mine,voi,cei ce deja la varsta de 10-15 ani stiti ce e ala sex,cum se nasc copiii si va place sa chinuiti animalele abandonate sau credeti ca mersul la mall e raiul pe pamant!Asa cum bine spunea Bitza intr-una dintre melodiile sale,nu sunteti decat niste copii imbatraniti inainte de timp!