Sunt foarte mahnit...Au trecut 5 zile de cand Dixie e de negasit.Daca pana ieri nu am intrat in panica,inca sperand sa ii aud latratul prin spatele blocului,azi am renuntat definitiv la a spera ca va mai aparea...Nu stiu ce sa cred cu privire la disparitia ei.Hingherii nu cred ca au luat-o,e o ipoteza chiar daca nu imposibil de neluat in calcul,macar e foarte putin probabila.Cel mai plauzibil ar fi ca a luat-o cineva sau s-a luat cainele dupa cineva,intr-un final ratacindu-se. Azi se implinesc exact 2 luni de zile de cand un ghemotoc viu,sub forma unui pui de caine timid si trist isi gasea adapost in spatele blocului meu...Bine hranit si iubit de toata lumea,ajunsese sa fie un caine fericit,jucaus si adorabil...
Stiam ca va veni si ziua cand,intr-un fel sau altul,dintr-un motiv sau altul,nu o voi mai vedea.Numai ca nu ma asteptam ca acea zi sa vina prea curand si nu cu un astfel de deznodamant.Nu pot sa nu-mi fac griji,gandindu-ma la tot felul de scenarii care au facut sa nu se mai stie nimic de ea.Paturica ei rosie,precum si micutele ei farfurii din plastic,unde avea mancare si apa inca au ramas la locul lor.Lipseste insa "stapana".
O palida consolare e ca raman amintirile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu