Ma uit de cateva zile cu jiind cum cateva kile de visine,formand ciorchini pe cateva crengi firave,imi "zambesc" de la marginea balconului meu.
Nu sunt nici pe departe un tip pofticios,cine ma cunoaste stie ca refuz orice mi se serveste,insa ceea ce e pe gratis si vine din pomi fructiferi intotdeauna a reprezentat o atractie pentru mine din punct de vedere gastronomic.Problema e distanta de circa 1,5 metri.Oricat de mult m-as apleca peste balcon,nu pot sa fac decat sa ating frunzele crengilor nu prea elastice.Daca m-as apleca prea mult,
as risca sa cad de la etajul 1 si,chiar daca distanta nu e prea mare,zau ca nu-mi surade o astfel de chestie. Asta e,raman cu privirea (ca nici nu mi-ar conveni sa dau vreo 5 lei pe un kg de visine din piata-nu face pretul asta si nu as vrea sa am impresia ca sunt un prost platind ceva ce nu renteaza) si fac si eu precum vulpea care,neajungand la struguri,zicea ca sunt prea acri.In cazul meu,ma consolez spunand ca visinele sunt prea mare,dar in subconstient banuiala ca de fapt sunt numai bune nu-mi da pace:)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu