Ghici cine s-a intors?

Da,da...e vorba despre puiul de caine pe care l-am gasit in spate la mine acum 8 zile,pe data de 16 (http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/04/naca-am-mai-gasit-unul.html). L-am dus dupa garaje,la centrala,in speranta ca se va lua cu alti caini aciuati pe-acolo si va avea mai mult noroc,plus ca la mine in spate,in dreptul geamurilor mele,fiind vreo 25 de garaje,exista riscul sa fie calcat de masini care parcheaza in zona pe care o veti putea vedea intr-una din pozele de mai jos.

Asta se intampla joia trecuta.Vineri nu l-am vazut si nici nu l-am auzit.Sambata insa,il vad din nou sub geam la mine,pitit sub o masina abandonata.Venise agale de dupa garaje (foto jos) si revenise aici.Mi se rupea inima vazandu-l si am iesit afara sa-i dau de mancare.Saracul,era hamesit...

La mine e o chestiune de momente pana cand ma atasez defintiv de un pui de caine.Asa ca am hotarat sa am grija de el,uitandu-ma mai des pe geam sa vad ce face si daca are mancare si apa cat sa-i trebuiasca.Am ramas intrigat insa de unele lucruri:cum si mai ales,ce l-am impins pe acest sufletel sa isi gaseasca adapost tocmai aici,la mine in spate,cand are o gramada de alte locuri mai ferite de pericole in apropierea blocului unde stau eu.

Mai mult decat atat,am observat ca e foarte tacut.Nu,nu e mut,am auzit eu cum latra la un alt caine,dar ma mir ca la varsta lui (n-are nici macar o luna!),nu scanceste dupa mama lui,nu schiauna de foame.Dar se vede ca e foarte trist!Sta uneori pe cele 4 labute dupa care se tranteste dintr-o data pe ciment si te priveste cu o privire care iti sfasie inima.

Cum oare s-o fi pierdut si cine stie cat va supravietui fara sa pateasca ceva sau fara ca cineva sa vrea sa-i faca rau sunt chestiuni care ma macina pentru ca nu le stiu raspunsul.E doar o bucatica de carne,care a avut nenorocul sa nimereasca intr-un loc unde,in afara de mine,nu-i ofera nimeni o portie de mancare sau o mangaiere.

E gras,e simpatic foc,e tacut,dar adevarul e ca are purici.Spre deosebire de Brownie,catelusul pe care l-am luat tot de pe strazi in noiembrie,care era curat,asta se scarpina din 5 in 5 secunde.Privirea lui,asa cum puteti vedea si in poze,este halucinant de trista!

Ieri noapte l-am luat chiar la mine in casa,pentru ca erau vreo 2-3 grade si m-am simtit ca un rahat ca eu sa stau in casa la caldura,in timp ce un biet animal sa stea in frig,ca un gunoi.L-am luat la mine,l-am pus intr-o cutie de pantofi peste care am pus o bluza si l-am lasat sa doarma.Spre dimineata,m-am decis sa-i fac o baie,desi stiam ca nu prea e indicat la varsta lui.

L-am spalat cu sampon bine de tot si,bagandu-l in apa,mi-am dat seama ca nu e chiar atat de gras pe cat credeam,e doar foarte blanos.Mi-a fost mila de el,dar inca o data nu-mi dau seama cum de nu plange dupa mancare.Aaa,si nu a scos nici un sunet nici cat i-am facut baie!E visul oricarui iubitor de animale un astfel de caine!

L-am spalat,l-am sters cu un prosop si l-am pus din nou in cutia de pantofi unde a adormit ca un prunc.L-am asezat langa masa unde blogaresc eu pe-aici,si ma mai uitam din cand in cand la el,in timp ce tastam articolele de ieri.Dimineata l-am scos din nou afara...Cred ca am sa-l mai iau cateva nopti pe la mine,dar nu vreau sa il invat nici prea des cu mine,pentru ca asa cum am spus,ma atasez atat de tare de caini si catei,incat,atunci cand ei nu mai sunt din varii motive stau saptamani intregi in stare de depresie acuta.

Nu m-am gandit inca la un nume pentru el.Asta e mai putin important.Important e sa nu pateasca nimic si sa am ocazia sa-l mai vad macar pana se face marisor.Dar,in momentul asta,sansele nu-i prea surad...E prea mic,iar lumea prea rea pentru ca acest caine sa nu sufere multe cumpene de-a lungul vietii lui,indiferent de durata acesteia...