Ce nu fac eu pentru blogul asta?...

V-am mai spus ca pentru mine blogul e ca un copil.Eu i-am dat viata,eu am avut grija de el,ba chiar i-am facut si tort cand a implinit un an (http://agmdinamo48.blogspot.com/2009/04/articolul-cu-numarul-1000-blogul.html) ,l-am scos in lume prezentandu-l si altora,am stat cu el ore intregi aproape zilnic pentru a avea grija sa "manance" noi si noi articole,ca sa creasca mare,cunoscut si apreciat.

Ca orice "copil",am fost nevoit sa ii mai suport si mofturile,chiar daca unele dintre ele involuntare (cum ar fi unele setari care nu mi-au mers pentru o perioada),dar pentru el am lasat de la mine.

Ultima data cand am facut un sacrificiu important,in sensul ca mi-am petrecut 7 ore cu el intr-o zi cand trebuia sa ma simt ca in vacanta,a fost vineri,14 august,ziua in care am implinit 23 de ani.In timp ce altii isi petrec aniversarile odihnindu-se si bucurandu-se de timpul liber,eu a trebuit sa stau 7 ore pentru 4 articole care in mod normal nu mi-ar fi necesitat decat vreo 3 ore ca sa le scriu si apoi sa le public.

Dar asta pentru ca nici bine nu trecusem de ora 0:00 in acea zi si mouse-ul si-a dat obstescul sfarsit.Ii intrase rotita inauntru."Mare mester" cum sunt,zic hai sa-l repar,cum numai eu as fi putut.Da-i,loveste-l,tranteste-l,deschide-l in doua,degeaba.Mouse-ul intrase in putrefactie deja.

Asa ca am apelat la ultima speranta.Pentru ca nu puteam ca fix de ziua mea sa las totul balta pe blog,l-am deschis si...singura solutie ca treaba sa mai fi mers cat de cat era sa...apas cu unghiile acele clapite mici si verzulii,incercuite cu rosu in imaginea de mai jos (click stanga-dreapta si rotita).Si da-i,tine degetul apasat,chinuieste-te sa "tarasti" poza de sus pana jos ca s-o asezi in articol,si tot asa...Am avut o noapte in care am prestat o munca de sisif rau de tot.Cred ca si curvele de pe centura s-au distrat mai bine noaptea aia.Plus ca alea au mai facut si un ban.Abia a doua zi mi-am luat alt mouse.

In fine,ideea de baza e ca tot ce ati putut vedea pe blog in data de 14 a fost rezultatul unei enorme rabdari si a unui imens efort,nu atat fizic,cat psihic.Puteam foarte usor sa mi se rupa si sa o las pe altadata,dar nu mi-am abandonat blogul,nu m-am dat batut de la primul inconvenient ce m-a impiedicat atunci sa ma misc mai repede.Pentru ca,nu-i asa,ce nu fac eu sa-i impac si sa-i multumesc pe toti,inclusiv pe mine?...