Dar sa fim bineintelesi,acest articol nu e scris pentru altcineva ci doar pentru mine,pentru ca,intr-o zi cand nu voi avea nimic de facut,sa rasfoiesc arhiva blogului sa imi aduc aminte de aceste zile.Trebuie sa imi tin si eu amintirile si unde altundeva decat aici,pe blog,nu?Deci,remember,nu vreau sa demonstrez nimic cu randurile de mai jos ci doar sa imi astern cateva opinii si trairi ale acelei zile...Am mai zis-o:frati-miu venise cu ideea sa ii facem mamei o surpriza si sa mergem amandoi sa o luam de pe aeroport.OK,desi nu tineam neaparat,am fost de acord.Am plecat martea trecuta,noaptea,la 4:30.Eu ramasesem totusi la parerea ca am plecat prea devreme,cat naiba poti face pana la Bucuresti?Dar ce bine s-a dovedit a fi plecarea mult prea matinala!Si cand ma gandesc ca eu ii propusesem lui frati-miu sa mergem la 6:00,iar el vroia la 3:00,intr-un final alegandu-se calea de mijloc ca sa nu ne suparam nici unul.Plm,la 11:00 trebuia sa fim la aeroport,aveam 6 ore jumate la dispozitie.
Si plecam.Curios,spre deosebire de alta data frati-miu a mers foarte calm,fara manevre bruste si viteza excesiva.
Chiar m-am mirat.A fost un prilej perfect de a mai sta de vorba,intrucat,cei care ne cunosc pe noi,stiu foarte bine ca ne avem ca soarecele si pisica,nu de alta dar suntem pur si simplu prea diferiti.Eu am 22,el are 30,eu sunt dinamovist,el martalog.Am vorbit despre multe lucruri,asa cum ar trebui sa faca 2 frati dar,asa cum si el stie foarte bine,i-am dat de inteles ca mai mult de bucura el de faptul ca discutam si dialogam decat eu.Eu...eram multumit ca mai iesisem din Bacau pentru cateva ore.
Chiar m-am mirat.A fost un prilej perfect de a mai sta de vorba,intrucat,cei care ne cunosc pe noi,stiu foarte bine ca ne avem ca soarecele si pisica,nu de alta dar suntem pur si simplu prea diferiti.Eu am 22,el are 30,eu sunt dinamovist,el martalog.Am vorbit despre multe lucruri,asa cum ar trebui sa faca 2 frati dar,asa cum si el stie foarte bine,i-am dat de inteles ca mai mult de bucura el de faptul ca discutam si dialogam decat eu.Eu...eram multumit ca mai iesisem din Bacau pentru cateva ore.Prin Buzau:
Popas la Adjud si de acolo tot inainte spre Bucuresti.Am ajuns la intrarea in Capitala pe la 9:00.Ii zic "na,esti multumit?Ce naiba facem noi 2 ore d-aiurea?".Raspunsul a venit la cateva sute de metri de aeroport.Stam blocati in trafic.Am stat,pentru a parcurge 2 amarate de poduri 2 (doua) ore!!!
Avionul aterizase de vreun sfert de ora si in loc sa o asteptam pe mama,ne astepta ea pe noi.Doamne,ce trafic!4 benzi,toate blocate de nu aveai loc sa arunci un ac!Pe mine ma treceau toate caldurile de nervi in timp ce frati-miu ma intreba:"Aici vrei tu sa te muti?".Replic spunandu-i:"Da,fratelo,da' vezi tu,in Bacau nu am ce face...aici am infinit mai multe sanse de a reusi ce mi-am propus in viata...".Turbam de nervi ca stateam pe loc in haosul ala,cand mai miscam 2-3 metri era bucurie.Bonus,m-a tiuit o ambulanta juma de ora pana sa treaca printre noi,si atunci a mers mai mult pe diagonala,ca cu 2 roti era urcata pe bordura ce separa sensurile de mers.Aici chiar m-a pufnit rasul...Ce jungla de oras!Ca aici,la nimeni,si in general,ca la romani,la nimeni!
Am intrat pe poarta aeroportului.Cand a vazut ca eram si eu in masina,mama s-a imbujorat si mai ca nu a izbucnit in plans de emotie.
Stie ca eu sunt mai rece si ca,de obicei,greu am momente cand sunt prins in toane bune.Cu noi a venit si o prietena de-a ei,Cela,cu fiul ei de vreo 4 ani,Raul Alessandro,o dulceata de baiat,cu ochi albastri si par blond,buclat.Sa fi cazut in mana mea vreo juma de an ce dinamovist faceam din el!Lasa ca o sa vina vremea cand voi avea si eu copii si atunci ce pui de rotweilleri scot din ei...de toti pechinezii si maidanezii cartierului o sa le stie de frica.Numai sa nu fac fete ca le trimit la orfelinat,n-am ce sa fac cu ele.
Stie ca eu sunt mai rece si ca,de obicei,greu am momente cand sunt prins in toane bune.Cu noi a venit si o prietena de-a ei,Cela,cu fiul ei de vreo 4 ani,Raul Alessandro,o dulceata de baiat,cu ochi albastri si par blond,buclat.Sa fi cazut in mana mea vreo juma de an ce dinamovist faceam din el!Lasa ca o sa vina vremea cand voi avea si eu copii si atunci ce pui de rotweilleri scot din ei...de toti pechinezii si maidanezii cartierului o sa le stie de frica.Numai sa nu fac fete ca le trimit la orfelinat,n-am ce sa fac cu ele.Ei bun,si acum hai inapoi la Bacau.Perfect,mai stam o ora la intoarcere pe acele 2 poduri si apoi drum liber.
De data asta am avut ocazia sa privesc mai mult pe geam,avand in vedere ca o buna bucata din drumul la dus a fost facut pe timp de noapte.Ce jeg de tara avem!Orasele mai sunt cum mai sunt,dar cum ai iesit din ele,nu vezi decat balarii,gunoaie cu tonele,animale moarte si strivite pe sosea si mult,mult noroi,glod,mizerie!
De data asta am avut ocazia sa privesc mai mult pe geam,avand in vedere ca o buna bucata din drumul la dus a fost facut pe timp de noapte.Ce jeg de tara avem!Orasele mai sunt cum mai sunt,dar cum ai iesit din ele,nu vezi decat balarii,gunoaie cu tonele,animale moarte si strivite pe sosea si mult,mult noroi,glod,mizerie!Am facut din nou popas la Adjud cand ne-am intors.Si am intrat in Bacau la ora 16:30...Trecusera 12 ore de cand eram pe drumuri si am avut ocazia sa vad si eu cum arata un drum Bacau-Bucuresti
si retur pe sosea,din moment ce pana acum nu fusesem decat cu trenul.Am lasat-o pe doamna Cela si pe Raul la ei si noi ne-am indreptat la bunica,in centru.Eram,la propriu,o mana de oameni:venise si nevasta lui frati-miu,era bunica,eu,mama si cu frati-miu.Pentru cateva momente,micuta noastra familie,dar deosebit de iubitoare se stransese sub acelasi acoperis.Am stat si eu sa asist la despachetarea pachetelor,ca bulangiul ala de frati-miu ar fi fost in stare sa acapareze tot (noroc ca-l mai aduceam cu picioarele pe pamant,atragandu-i atentia sa-si mai tina mainile in buzunar si sa nu mai ia orice obiect scotea mama din genti).
si retur pe sosea,din moment ce pana acum nu fusesem decat cu trenul.Am lasat-o pe doamna Cela si pe Raul la ei si noi ne-am indreptat la bunica,in centru.Eram,la propriu,o mana de oameni:venise si nevasta lui frati-miu,era bunica,eu,mama si cu frati-miu.Pentru cateva momente,micuta noastra familie,dar deosebit de iubitoare se stransese sub acelasi acoperis.Am stat si eu sa asist la despachetarea pachetelor,ca bulangiul ala de frati-miu ar fi fost in stare sa acapareze tot (noroc ca-l mai aduceam cu picioarele pe pamant,atragandu-i atentia sa-si mai tina mainile in buzunar si sa nu mai ia orice obiect scotea mama din genti).Intr-un final,am pornit-o spre casa,lasandu-i pe ei sa mai povesteasca.Eu eram frant de somn,asa ca nu am mai rezistat.Dupa un sfert de ora ajunsesem acasa si cam atat a fost.Dar nu am plecat de la bunica-mea decat dupa ce am facut poza de mai jos,care e de pus in rama sau in albumul familiei:))Mama,si ea obosita,cu parul nearanjat si vadit emotionata,si bunica-mea,imbratisand un urs de plus,aproape cat ea de mare,cu lacrimi in ochi.
A trecut o saptamana si,desi divergentele si discutiile in contradictoriu nu au lipsit,ma bucur ca mama este acasa.La urma urmei,doar ea mi-a mai ramas si,orice ar fi,este mama mea si tin la ea indiferent de felul ei mai nonconformist de a fi,in ciuda varstei de 55 de ani.Asa ca mami,cand vei citi articolul asta sa stii ca te pup cu drag,te imbratisez tare de tot si te iubesc enorm!Sa traiesti,sefa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu