...atunci cand ele trec in nefiinta,nu?A nu se intelege ca vreau sa ma ridic singur in slavi ca am scris pe blog si n-am uitat ca pe 3 februarie CATALIN HILDAN ar fi ajuns la varsta de 34 de ani sau ca pe 8 februarie s-a implinit un an de cand MARIAN COZMA nu se mai afla printre noi (chiar daca,se vor gasi destui prosti carora le curge scuipat din gura de prosti ce sunt care sa creada ca eu de fapt vreau sa-mi fac singur reclama pe tema asta ceea ce NU e cazul),dar am ramas cu un gust amar zilele trecute constatand ca,exceptand FCDB.RO (http://www.fcdb.ro/) ,nici site-ul lui DINAMO (http://www.fcdinamo.ro/) ,nici DINAMOMANIA (http://www.dinamomania.net/) si nici DINAMOVISTI.RO (http://www.dinamovisti.ro/) nu au scris nimic despre un an fara "Pasarila",desi ar fi fost mult mai indrituite decat mine sa faca acest lucru,mai ales ca sunt site-uri cu specific dinamovist,bazandu-se,focusandu-se si scriind zilnic despre tot ce tine de DINAMO BUCURESTI,ori,consider ca MARIAN COZMA si CATALIN HILDAN au facut,fac si vor face parte pe veci din istoria lui DINAMO,indiferent de cati ani vor mai trece de-acum incolo. By the way,"mai indrituite decat mine" inseamna "mai indreptatite decat mine,cu si mai mult temei,mult mai in masura...".Tin sa specific asta,poate unii care citesc randurile de fata vor baga si cuvantul asta la cap,pe langa mult mai celebrele si la moda "gutza,salam,minune" pe care le stiau deja,uzitandu-le zilnic.
Deci,ca sa revin,ca am divagat de la subiect ca de obicei,ce ar fi fost asa greu ca site-urile mai sus numite sa bage o poza cu cei doi,alaturi de cateva cuvinte,2-3 randuri,nu atat pentru noi,astia mai mari,trecuti de 20-30 de ani,cat pentru cei ce vin din urma si care,in ritmul asta peste cativa ani nici nu vor stii cine au fost CATALIN HILDAN si/sau MARIAN COZMA,riscand ca aceste nume si acesti oameni sa li se para banali,simpli oameni care au avut nenorocul sa se stinga mai devreme decat ar fi trebuit.
Despre MARIAN COZMA asadar,nimic pe data de 8 februarie.Cat despre CATALIN HILDAN,abia a doua zi,pe 4 februarie,DINAMOMANIA a scris un articol numit "Nedemni de C.H.",din care am extras urmatorul fragment:
Acum, la început de februarie, iarăşi am avut motiv de aducere aminte. Dar noi, aici, am păstrat tăcerea. Am uitat de el? Cine ar putea susţine asta? Ce înseamnă a-ţi aduce aminte de un om care a intrat în lumea celor drepţi fără a ne dezamăgi vreodată? Ce rost mai au acum articolele dedicate lui? E doar un prilej de a scrie la comentarii un „Dumnezeu să-l ierte” pentru cel care nu a greşit cu nimic?
Care dintre păcate este mai mare? A-l comemora de ochii lumii, pentru ca a doua zi să revenim cu nepăsare la indiferenţa în care ne complacem, sau a nu scrie ceva despre cel a cărui memorie nu mai este de mult cinstită de dinamovişti aşa cum s-ar cuveni?
Care dintre păcate este mai mare? A-l comemora de ochii lumii, pentru ca a doua zi să revenim cu nepăsare la indiferenţa în care ne complacem, sau a nu scrie ceva despre cel a cărui memorie nu mai este de mult cinstită de dinamovişti aşa cum s-ar cuveni?
Să intrăm în aceeaşi oală cu cei care scuipând emblema „Câinilor Roşii” în paginile ziarelor şi site-urilor, fac într-un colţ loc şi pentru a spune cititorilor despre ce înseamnă el pentru Dinamo şi dinamovişti? Dincolo de scandările galeriei, ce moştenire am păstrat noi, în urma sa? De câte ori am dus, acolo unde el odihneşte, satisfacţii şi împliniri?
La care "Brigantes",unul dintre dinamovistii inregistrati pe site,a scris urmatorul comentariu care mi se pare de o logica iesita din comun si pe care o sustin,pentru ca e normal sa fiu de acord cu o asemenea parere:
Era un prilej pentru cei mai tineri dintre noi de a afla ca Dinamo nu a fost tot timpul plin de indolenta si nesimtire, ca, chiar daca e imposibil de crezut, a avut jucatori gata sa moara pe teren pentru tricoul alb-rosu, care se gandeau doar la pregatire si nu la pagina din cancan in care o sa apara, ca erau vremuri in care puteam mai mult decat un loc 8 la finalul turului. Asta este mostenirea noastra: un model pe care sa-l cautam in fiecare tanar care imbraca pentru prima data tricoul lui Dinamo.
Avem nevoie ca tinerii sa cunoasca istoria, si mai bun prilej nici ca exista. Imi pare rau ca voi ati intrat in curentul "trendy", si ati ratat articolul doar ca sa fiti "mai" altfel.
In privinta pacatului despre care se intreaba singur DINAMOMANIA,acesta ar fi,intr-adevar,ignoranta!Sa ne pese daca picam sau nu in derizoriu si penibil daca scriem cateva randuri despre un simbol al clubului care ne intereseaza,ai caror fani suntem si despre care scriem,sa ne intereseze daca altii chicotesc rautacios sau ranjesc grotesc doar pentru ca noi ne oprim pentru o secunda,un minut sau mai mult sa ne reculegem,gandindu-ne in scris la cei care astazi nu se mai afla langa noi dar pe care ii idolatrizam si le scandam numele atunci cand inca erau in viata,nu dovedeste decat ca ne depersonalizam si avem tendinta sa uitam cine am fost,cine ne reprezinta,cine sunt simbolurile noastre,riscand ca,intr-o zi,sa ne trezim si sa ne confruntam cu o amnezie severa asupra propriei noastre existente,daramite a altora,care cu siguranta au facut mai mult pentru clubul al caror sustinatori ne declaram noi a fi,decat o vom putea noi face vreodata,cei care privim de pe margine,comentam,vocal sau in scris,tot ce misca la DINAMO.
Ori,aici e necazul.Cel putin pe 8 februarie,nu s-a miscat nimic,totul a stat pe loc,timpul s-a scurs ca si cum nimeni si nimic nu ar fi putut sa ne perturbe de la rutina noastra de zi cu zi,cand ar fi trebuit sa avem un motiv in plus pentru a cugeta.Aveam la cine,la ce si pentru cine sa ne gandim!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu