A fost una din acele perioade despre care v-am mai vorbit:o perioada de cateva zile in care am fost atins de o depresie puternica si acuta,cauzata de tot ceea ce vad,aud si simt in jurul meu.Amatorismul si prostia unora,setea acestora pentru grotesc si obscen,pentru stupid si urat ma face sa rup contactul cu lumea exterioara.
Astfel ca am stat departe de televizor si calculator in timpul asta,dominat si de o stare de plafonare in ce priveste blogul.Am ajuns la un punct in care inevitabil m-am intrebat:"De fapt,ce naiba fac eu aici si mai ales,pentru cine si de ce?".Cu ce ma intereseaza pe mine sa-i informez pe altii asupra unor lucruri mai mult sau mai putin importante?Doar nu vreau sa-mi fac un nume,nici in lumea internetului,cu atat mai putin in lumea reala.Nu sunt ahtiat dupa notorietate,nu vreau sa devin cineva important si cunoscut.Prefer sa raman un anonim,spre deosebire de multi altii care doresc cu orice pret sa iasa in fata,culmea,apeland la tot felul de metode si tertipuri de cea mai joasa speta.
Am incercat aici pe blog,in ultimul an si jumatate sa atrag atentia asupra lucrurilor si faptelor care conteaza cu adevarat,se pare insa ca fara nici un folos.Cei pe care ii cunosc eu au ramas aceleasi specimene doritoare de "ieftin si prost."
Vor mai fi perioade cand voi mai inchide blogul,perioade mai lungi sau mai scurte,depinde de starea mea de spirit pe care o voi avea atunci.Mai mult ca sigur blogul ar fi fost si la aceasta ora inchis daca in noaptea asta n-as fi ales sa fac o scurta plimbare,pentru limpezirea gandurilor.
La 2:15,cand pe strazi nu e tipenie de om,dar in schimb haitele de caini abia asteapta niste picioare umane pentru a le composta,m-am riscat sa fac o plimbare pana in centru si retur (plimbare care a durat cam jumatate de ora),expunandu-ma la mai multe momente de panica atunci cand cativa dulai se apropiau amenintator de mine sau,momente de nesiguranta,cand treceam si prin locuri intr-atat de intunecoase incat as fi putut primi oricand ceva in cap,fara sa existe posibilitatea de a mai iesi dintr-o astfel de situatie.Lasa sa fie astea cele mai mari bizarerii ale mele,decat cele pe care le au altii.
Despre blogul asta,nu stiu ce sa spun,cert e ca voi continua sa scriu pe el,chiar daca mi-a disparut placerea de altadata.Pana si eu m-am saturat sa scriu numai despre fotbal si de DINAMO,avand in vedere ca se cauta mai mult scandalul din ele,decat articolele care ofera informatii cu adevarat utile.Va veni si ziua cand inevitabil voi inceta sa mai scriu pe blog,cel mai probabil la anul!
E evident ca nu voi scrie pe blog toata viata si ca,2 ani de zile sunt de ajuns pentru a te ocupa de o astfel de pasiune.Nu stiu daca e un defect sau nu,dar eu m-am plictisit de orice de-a lungul timpului,in special de oamenii care m-au inconjurat,nefiind multumit de calitatea si caracterul acestora,de ce nu m-as plictisi intr-un final si de o banala pagina de internet?
Stiu,nu uit ca am spus ca acest blog e ca un copil pentru mine,dar in momentul asta il privesc ca pe un copil care a cam crescut si imi cam face necazuri,in sensul ca altii ca el (adica alte bloguri) sunt,ca si oamenii din viata reala,atat de diferiti si simt nevoia sa il las in voia sortii,asa cum,in ceea ce ma priveste,si eu simt nevoia sa ma izolez fata de ceilalti.
De schimbat macazul si sa ma apuc sa scriu despre ce scriu altii repet ca nu se pune problema.Nu ma cheama nici Dragos Gardescu iar pseudonimul meu nu e "Puya" ca sa ma trezesc intr-o zi si sa ma apuc sa fac altceva,dupa ce o buna perioada am mers pe un traseu bine stabilit.Nu am sa schimb vreodata continutul acestui blog,chiar daca,trebuie sa recunosc,ca scriind aproape numai despre fotbal nu mai primesc aceeasi satisfactie de odinioara.
Pe 1 ianuarie imi voi lansa inca un blog,despre care voi scrie intr-un articol viitor in ce consta acesta si cred ca va fi doar o chestiune de timp pana cand,dupa o scurta perioada in care voi scrie si pe ala si pe acesta,ma voi muta si ma voi concentra exclusiv pe acela.
Nu mai pot sa continui intr-un domeniu macinat de mizerie (fotbalul autohton),nu mai pot sa continui scriind despre lucruri nebagate in seama si neapreciate oricum de catre nimeni (valorile morale si materiale),deci,nu mai pot sa-mi pierd prea mult timpul cu acest blog.Am incercat sa fac ceva frumos,pe alocuri imi place sa cred ca am reusit,dar nu a fost suficient,iar eu nu ma multumesc cu jumatati de masura...Ori totul,ori nimic!
De azi,blogul e din nou deschis pentru cine doreste sa il viziteze!Pentru cat timp,ramane de vazut,la fel cum ramane de vazut si pentru cata vreme va mai exista...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu