Sunt pasionat de fotografie,dar nu practic acest hobby,in sensul ca nu am nici o tangenta cu fotografia si nici nu mi-as dori sa devin fotograf profesionist.Ca si in cazul fotbalului,marea mea pasiune,acolo unde am spus si in trecut ca nu am talent si nici nu-mi place sa-l practic,preferand sa dezbat,sa privesc si sa analizez acest fenomen sportiv,in cazul fotografiei lucrurile sunt similare,preferand sa studiez poze,imagini,sa ma uit amanuntit la detaliile lor,sa le descoper mesajul,simbolul,acea chestie care face o fotografie sa fie reusita sau nu... La partida dintre Romania si Austria de acum doua seri,un personaj aparte a fost rasfatat de blitzurile si aparatele de fotografiat ale mai multor foto-reporteri din diferite redactii,cum ar fi http://www.prosport.ro/ , http://www.mediafax.ro/ si http://www.sport365.ro/. Cel din imaginile pe care le puteti vedea aici este evident una si aceeasi persoana,un copil probabil de nici 10 ani,care a venit la stadion pentru a-i incuraja,atat cat poate el la o asemenea varsta frageda,pe tricolori.
Sclipirea din ochi,entuziasmul si speranta pe care sunt sigur ca le-a avut in timpul partidei desi e un pui de om si in ciuda faptului ca ultimele doua trasaturi nu se pot vedea in aceste imagini sunt fascinante pentru mine.Am ramas uluit in special de imaginea pe care o vedeti imediat sub titlu,aia mi se pare cea mai tulburatoare in sensul bun al cuvantului.Multi ar putea spune "da,desigur,insa e doar o poza si nimic mai mult!'.E doar o poza,insa care spune multe si face cat mii de cuvinte,nu doar 1.000.De la o simpla poza ar putea porni multe curiozitati personale.
De exemplu,sunt curios ce a simtit si cat a inteles el din semi-esecul nationalei de fotbal,sunt curios ce l-a facut sa se lase pictat pe fata si sa poarte o peruca in culorile nationalei,de cate ori a mai fost la meciurile Romaniei si ce simte de fiecare data cand participa la o partida a nationalei...
Cat despre fotbalistii din lotul condus de Razvan Lucescu,sa ia aminte si sa le fie rusine de fiecare data cand,la sfarsit de meci in care nu au reusit victoria,indiferent de adversar,in drumul lor spre vestiare intalnesc privirile unor astfel de copii care si-au pus increderea in ei,crezand ca tin cu niste jucatori adevarati.
Copilul merita felicitari pentru atasamentul sau fata de tricolorul Romaniei.Iar imaginile in sine vor mai continua multe zile de-acum incolo sa ma urmareasca,pentru ca sunt atat de profunde si complexe,fata de jocul Romaniei din acel meci,care a fost lipsit de orice substanta si valoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu