Se stie ca primavara si toamna (in special lunile martie-aprilie si octombrie-noiembrie) sunt cele mai capricioase anotimpuri,iar in lunile enumerate mai sus e cel mai probabil sa te imbolnavesti.Pur si simplu nu stii cum si cu ce sa te imbraci...Cand e prea frig,cand cald,acum sunt 15 grade,peste 2 ore vreo 5,cand e soare,cand dintr-o data incepe sa ploua si sa bata vantul...
Precum in ultima parte a paragrafului de mai sus mi s-a intamplat ieri:am fost putin pana la bunica-mea (ma rog,una din ele,ca ambele sunt inca in viata),la cea din centru,aflata la 15 minute de mers pe jos.Asta era pe la ora 14:00...Soare,frumos,ce-i drept,cam racoare,de asta m-am si imbracat suficient de gros,ca sa nu risc nimic.
Am stat la mamaee vreo 45 de minute si am vazut cum se innoureaza brusc afara.M-am grabit sa plec.Pe drum,am observat cu nori din ce in ce mai cenusii si densi (genul de nori pe care vara i-ar cataloga oricine ca fiind aducatori de grindina) aflati la joasa altitudine.Pe la jumatatea drumului spre casa (pentru bacauani,care cunosc orasul,ma aflam pe Karl Marx,la rondul de la RMB,care face legatura cu Energiei) incep sa cada stropi mari,dar rari de ploaie.Asta pe langa faptul ca incepuse o vijelie,vantul puternic ridicand tot praful in aer.
Mai merg cativa pasi si vedeam din departare (ai vedere buna,pana departe,spre podul de la Margineni) cum ninsoarea (asa credeam in acele momente,pana sa ajunga la mine) se apropie spre mine,fiind extrem de deasa.Dar nu era zapada...era o lapovita teribil de apoasa,care si aia,in cateva secunde,s-a transformat in picaturi de gheata,care erau "imbracate" intr-un strat de zapada.
Ce sa fac,unde sa ma adapostesc?Eram in plina strada,asa ca am continuat sa merg spre casa,infruntand cu stoicism acele bucatele mici de gheata care ma piscau,lovindu-mi fata,si care se prindeau ca un magnet de haine,avand aderenta buna.
In mai putin de 5 minute m-am facut fleasca si inghetasem de frig.Am ajuns in cartier si m-am adapostit in magazinul de la bloc la mine,ca oricum trebuia sa iau paine si am facut o poza cu tricoul meu care prinsese turturi.
Afara,intensitatea lapovitei mai incetase (de altfel,dupa vreun sfert de ora iesise iarasi soarele).Ce sa-i faci,asa e primavara...Partea proasta e ca nu ma simt prea bine si ca mai mult ca sigur iar voi cadea la pat fara nici un chef de viata.
Ca o completare la acest articol,si mai ales ca o precizare,pe viitor am sa scriu mai multe articole despre mine si despre viata mea banala (nu va asteptati sa cititi lucruri iesite din comun),nu de alta dar vad ca fotbalul (intern si extern) a inceput sa acapareze aproape in totalitate continutul acestui blog,ceea ce nu prea imi convine...Iar la final,mai jos puteti vedea ceea ce urasc eu mult de tot in peisajul cotidian:e prea mult gri pretutindeni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu