O viata de caine...rosu!

Acest articolul este al 100-lea scris pe acest blog si este dedicat cititorilor care au votat in sondaj liber exprimat acest subiect ca fiind articolul special pe care vor sa il citeasca cu ocazia articolului cu numarul 100!...

...Nu am crezut niciodata in vorbele de gen "tin cu echipa x sau y de cand m-am nascut",hai sa fim seriosi,dragostea pentru o echipa de fotbal se invata,nu se mosteneste si nici nu apare o data cu nasterea noastra.Dragostea pentru o echipa se descopera,creste si apoi,dupa caz,devine certitudine sau,in cazul celor amatori,reprezinta doar ceva trecator.
Mie nu mi-a placut fotbalul dintotdeauna.In clasele primare nu aveam timp de fotbal ci de invatatura.Nu stiam ce inseamna DINAMO si nici nu incercam sa invat despre acest lucru.O data ce am trecut in clasele V-VIII lucrurile s-au schimbat.Dupa ce m-am uitat la Campionatul Mondial de fotbal din Franta '98,mi-am dat seama ca ceva din acest sport ma atrage,si incet-incet,mi-am indreptat atentia spre campionatul autohton.Majoritatea celor de varsta mea simpatizau cu stiaoa,de fapt,si fratele meu tinea tot cu ei,chiar daca ulterior s-a sucit si a dat-o pe Rapid.Mie nu mi-a placut niciodata cuvantul "steaua" si nici culorile albastru-rosu puse una langa cealalta.Nu imi placea cand auzeam numele "Lacatus,Piturca" sau altele,desi nici cu DINAMO nu incepusem inca sa tin.
Dragostea pentru DINAMO s-a intamplat datorita acestei echipe.In sezonul 1999-2000 cand spulberau pe oricine in campionat si se vorbea despre dinamovisti numai la superlativ,a coincis cu dorinta mea de a privi cat mai mult fotbal.Nu mai tin minte daca era la sfarsitul lui 1999 sau inceputul lui 2000,de fapt,cred ca era la inceputul lui 2000 cand,inexplicabil,in minte imi ramasesera anumite expresii si imagini in minte..."cainii rosii,NUOVA GUARDIA,dinamovisti,alb-rosu,Stefan cel Mare"...am decis sa acord mai mult timp vizionarii acestei echipe si m-a convins.Jucau impecabil si entuziasmant.Nu stiam ca DINAMO nu mai castigase un campionat din 1992,la felul cum jucau atunci aveai impresia ca DINAMO era campioana de cand lumea!Meciul dintre DINAMO si stiaoa din primavara lui 2000 a pus capac.M-am uitat la acel meci chiar daca nu intelegeam multe.Am inteles insa inca de pe atunci ca stelistii sunt rivalii principali si de atunci mi-am dorit sa ii invingem mereu,sa ii umilim prin orice mijloace,la orice nivel (conducere,echipa,galerie).
Asadar aveam sa fiu dinamovist de-acum incolo.Curios e ca nu a incercat nimeni sa imi schimbe decizia.Ori poate nu ma lua nimeni in serios,ori poate nimeni nu concepea ca cineva ca mine care era premiant la scoala sa se dedice acestui fenomen,considerat ca si pana acum,ceva specific gloatei,oamenilor fara rost.
Ceea ce imi place mie sa imi repet intotdeauna si sentimentul de mandrie pe care il am,este faptul ca m-am educat singur sa tin cu DINAMO.Nu am fost influentat de nimeni sa tin cu aceasta echipa asa cum majoritatea o fac,asa cum multi se iau dupa prieteni doar ca sa fie si ei parte integranta a unui grup sau gasti.Eu am ales singur sa tin cu DINAMO si singur am crescut de la an la an cu mentalitate "bianco-rosso".
Nu aveam prieteni dinamovisti in cartier,de fapt nu aveam prieteni in general.Si atunci,ca si acum,eram foarte selectiv in privinta oamenilor si nu-mi permiteam sa imi pierd timpul cu oricine.Nu ma consideram si nu ma consider nici acum superior altora,doar ca imi place sa cred ca nu ma leaga prea multe lucruri de restul oamenilor.Imi place sa cred ca gandesc altfel,ca am alt sistem de valori,alte principii de viata si alt mod de a percepe tot ce se intampla in jurul meu...
Pentru ca nu aveam prieteni dinamovisti,nu am putut merge pe stadioane prea des.Restul mahalalei mai mergea pe la meciurile lui FCM Bacau,dar pe mine nu ma atragea.Consideram FCM-ul o echipa taraneasca,pentru tarani,compusa din tarani,o echipa mica,fara obiective reale,fara mentalitate,o echipa de provincie,al carui singur scop pentru care a fost creata era sa serveasca interesele altora (ceea ce mai tarziu s-a dovedit ca era aservita stelei).Aveam 14 ani si gandeam acest lucru despre echipa locala.Cei din jurul meu nici nu concepeau asa ceva.Mie in schimb nu mi-a placut niciodata sa ma multumesc cu putin,sa ma complac in mediocritate,mereu am dorit mai mult,intotdeauna mi-a placut sa fiu primul,chiar daca asta insemna sa las o majoritate in spate sau sa fiu impotriva multora...
Cum spuneam,nu mergeam de multe ori pe stadion aici in Bacau,iar cand mergeam,mergeam pentru a mai aduce ceva inedit in viata mea,pentru a mai trece timpul si pentru a viziona pur si simplu pe viu un meci de fotbal,chiar daca nu era de cea mai buna calitate.Am prins si ploi teribile pe stadion,si geruri naprasnice in putinele dati cand am mers...
Tin minte cand am fost prima oara in galerie la DINAMO intr-un meci cu Bacaul aici,la Bacau.Nu am cum sa uit asa ceva.Era 14 aprilie 2004.Mi-am facut curaj si am fost singur.Pentru mine acea zi a fost superba,amintirile sunt inca vii in memoria mea.Acel meci s-a terminat 0-0 dar pentru mine era un pas inainte in calitate de suporter,simteam ca mai urcasem o treapta in lupta mea pentru a ajunge un suporter adevarat.
Eram un suporter si atunci,aveam nebuniile mele in ceea ce priveste DINAMO,nu inghiteam chiar orice cand era vorba de DINAMO.Ma maturizasem si invatasem ca aceasta echipa avea sa fie un mod de a fi.Avea sa fie eticheta si simbolul care mai tarziu aveau sa ma descrie cel mai bine.Pentru ca in prezent asta este cel mai important lucru pe care cineva trebuie sa il stie despre mine,faptul ca sunt dinamovist.Restul,nu conteaza...
De plans,nu am plans niciodata la infrangeri,nu ca nu mi-ar fi venit(cel putin la acea serie de 7 infrangeri din primavara lui 2003 nu mai zic),ci pentru ca mereu am stiut sa imi reprim supararea,consumandu-ma in interior.De bucurie am plans,lasand frau liber emotiilor in mai multe randuri,printre care si acele emotii cu ocazia eventului din 2004.
Multa lume m-a intrebat de ce am ales DINAMO?Si daca tot am ales DINAMO,de ce atata intensitate si pasiune extrema?La inceput,nu stiam si/sau nu ma oboseam sa raspund oricui,stiam ca nu se merita si ca acel cineva care ma intreba nu va intelege niciodata.Azi insa raspund oricui fara retineri:sunt dinamovist din MENTALITATE!
Sunt dinamovist pentru ca nu imi place sa fac parte din turma (la propriu),pentru ca nu imi place sa fiu printre cei multi si prosti,ci printre cei poate mai putini,dar mai inteligenti si care scriu istoria!
Palmaresul stelei nu ma intereseaza,motiv pentru care ma lasa rece si nu a fost un lucru care sa ma influenteze sa tin cu ei.Am explicat deja,la mine pur si simplu a fost dragostea pentru acele culori,alb-rosu.Galeria a jucat si ea un rol determinant in alegerea mea de a simpatiza cu ei,galerie din care,din 2006 fac si eu parte.
Cea mai frumoasa amintire a mea legata de DINAMO (ca initial despre asta trebuia sa fie acest articol)?Simplu:cea mai frumoasa amintire legata de DINAMO coincide,surprinzator sau nu,cu cea mai frumoasa zi din viata mea.Pe 20 septembrie 2006 aveam sa fiu pentru prima data in Bucuresti,la un meci al lui DINAMO,si nu cu oricine,ci cu rivala de moarte,stiaoa.O zi in care totul a decurs perfect,iar finalul meciului a fost halucinant de-a dreptul,cu un gol in minutul 91.A fost ceva ce nu se poate descrie in cuvinte,oricat de mult as incerca,cine nu traieste pe viu acele senzatii nu isi poate imagina din vorbe...
Au trecut 8 ani si jumatate de cand sunt dinamovist si nu regret nimic din acesti ani.Ba chiar ma felicit pentru aceasta decizie care,mai mult ca sigur imi va influenta viata in continuare.
Lumea nu intelege in totalitate ce simt eu pentru aceasta echipa,si pe undeva nici nu o condamn,atat timp cat multi inca nu au avut ocazia sa ma vada in "actiune" fata in fata,e bine de stiut insa ca eu iubesc aceasta echipa cinstit,nu spre deosebire de altii care s-au folosit de acest club pentru a trage si a beneficia de anumite foloase materiale si nu numai.
Altii sunt de parere si opineaza ca aceasta pasiune e doar temporara.Nu cred,ba mai mult,pana acum,pe an ce a trecut,am devenit din ce in ce mai caine!Si asta tocmai pentru ca nu vreau sa fiu confundat cu orice pseudo-suporter!Am ales un drum si pe asta il urmez orice ar fi...
Pentru DINAMO am facut multe sacrificii si am renuntat la multe lucruri,DINAMO primand din toate punctele de vedere,punand-o pe primul loc,deasupra familiei si credintei,nefiind intotdeauna o miscare corecta pentru ca am ranit multa lume dar mai presus de orice,am avut grija ca eu sa fiu multumit si impacat cu mine insumi.
Pe aceasta tema voi mai scrie si pe viitor,din pacate inspiratia imi joaca feste in acest moment si chiar daca nu era timpul cel mai oportun pentru acest articol,am dorit sa ma tin de cuvant,intr-un fel sau altul,fata de cei care au votat in acel sondaj si au ales tematica prezenta,altminteri mi-ar fi fost destul de usor sa continui treaba pe blog.
Nu stiu cum vor percepe cei ce vor citi acest articol randurile pe care tocmai le-am scris mai sus,mi-as dori insa sa nu existe idei preconcepute pana cand nu vor avea ocazia sa ma cunoasca cu adevarat.
Nu sunt un fanatic inconstient care pateaza imaginea clubului prin mijloace negative crezand ca de fapt face bine,sunt un suporter,dar unul onest si adevarat!
Nu urlu ca altii ca sunt dinamovist,tin acest lucru in inima si o demonstrez prin fapte!
Prefer,in general,sa imi calc pe mandrie si sa nu afli ca sunt dinamovist.Placerea de a descoperi singur/a acest lucru e mai mare si merita fara indoiala!;)