Cel mai frumos cadou...

Inainte sa inceapa articolul propriu-zis,am de facut 3 precizari:

1)As dori in primul rand sa le multumesc tuturor celor care mi-au urat "LA MULTI ANI!" de ziua mea,indiferent ca am primit aceasta urare in persoana,pe telefon sau prin intermediul hi5-ului.Multumesc sincer urmatorilor:mama,frati-miu,mamaee,Mihnea,Mihaela,Robert,Bobitza,Alex (a.k.a. Shalau),Adi (a.k.a. Turkey),Ionut (a.k.a. Dumbao),Florin,Razvan,Catalin (a.k.a. Iepurash),Stefanutz,Codrin din Piatra-Neamt,Rapidista din Bistrita-Nasaud,Crina,Andreea,Roxana,Bogdanel,Georgiana,Florin din Mures,Mara din Mures,Deutza din Tg.Ocna-Bacau,Atis din Ploiesti,Mihaita din Bucuresti,Cristi din Dambovita,Alexandra din Bucuresti si Ovidiu din Ploiesti.Daca am uitat pe cineva,scuze...nu a fost cu intentie (ori imi sunteti antipatici,ori n-am baut destul cu voi:));

2)Vreau sa precizez ca urmeaza cel mai lung articol pe care l-am scris pana in prezent pe blogul meu asa ca inarmati-va cu multa rabdare si disponibilitate la efort vizual si intelegere mentala;

3)Imi cer scuze ca acest articol apare cu nici mai mult,nici mai putin de 4 zile intarziere,dar in ultimele zile am dorit sa fac o pauza,si oricum,in ultimele 72 de ore am mers mai mult in zig-zag decat am fost sobru:)).Si acum sa inceapa povestea...

Cel mai frumos cadou de ziua mea nu a fost ceva material,un obiect,ceva scump,si nici nu mi-a fost oferit de catre cineva.Cel mai frumos cadou din acest an a fost ceva simbolic,ceva ce imi doream de mult sa fac,si mi-am permis sa imi ofer mie insumi acest lucru.

De unde a inceput totul?In dimineata zilei de 5 mai,dupa meciul DINAMO-stiaoa 2-1,stateam cu baietii de la NUOVA GUARDIA si schimbam impresii de la meci.Care era mai treaz,care nu:)),nu asta conteaza.Era vreo 5 ceasul iar o ora mai tarziu urma sa imi plece trenul care sa ma duca inapoi la Bacau.Venise timpul sa imi iau la revedere de la baieti.Prins inca in euforia meciului si dominat de entuziasm si de dorinta de a-i revedea cat mai repede cu putinta pe acesti baieti extraordinari,i-am salutat si le-am transmis,mai mult mecanic si involuntar,ca urmeaza sa ne revedem peste exact 100 d zile,adica pe 14 august.Nu prea au inteles ei ce semnificatie avea aceasta data asa ca le-am precizat ca in acea zi,nu e nici un meci de vreo importanta majora,de fapt nu e meci deloc,doar ca...e ziua mea si mi-ar face placere sa revin sa mai stam la o discutie...

Si a venit 14 august!Scrisesem intr-un post anterior ca imi luasem bilet de tren cu 5 zile inainte.Din cauza nerabdarii.Si tot de nerabdare nu am dormit decat vreo doua ore in noaptea de miercuri spre joi.Aveam sa imi indeplinesc o dorinta ce in timp devenise ambitie si tel,si care,odata indeplinit scopul,avea sa intre definitiv in istoria existentei mele ca fiind un triumf rasunator pe plan personal.

Ma trezesc la 3 noaptea.Fac baie,mananc,ma invart prin casa,se face ora 6:15,ora de plecare spre gara.Il iau pe Stefanut cu mine,vecinul meu de la parter,care a dorit sa mearga cu mine pentru a se duce la sora-sa,altminteri nu s-ar fi dus singur la Bucuresti.Cu o mica intarziere,trenul Intercity 552 isi face aparitia in gara Bacau.
Urcam amandoi si ne asezam aleatoriu in vagonul 3,pe alte scaune decat era prevazut pe bilet.Nu vad de ce nu as fi facut acest lucru din moment ce toata lumea facea acelasi lucru,intrucat in Intercity nu exista compartimente si nici controlorul nu avea nimic de obiectat in privinta asta.Nici bine nu ma asez ca o taranca obosita vine si isi proclama locul,decretand ca poate demonstra cu biletul acest lucru.OK,zic,nici o problema.Ma ridic si ma mut cu vreo 4 randuri de scaune mai in fata.Asta ca sa constat ca si ea isi schimbase la scurt timp locul si acum statea exact in spatele meu.In mod normal,la astfel de faze ma apuca furia dar in acele momente m-am controlat.Nu aveam de gand ca o biata dobitoaca sa imi strice buna dispozitie.Nu in acea zi speciala pentru mine.Si ca sa fac calatoria mai enjoyable,l-am spart pe Stefanut cu bataia,i-am facut cearcane la genunchi,i-am machiat rotulele cu toate nuantele de vanat-inchis:)),am citit presa sportiva si m-am uitat pe geam la campiile,padurile,apele si orasele patriei noastre...
Undeva intre Focsani si Ramnicu Sarat ma suna mama.Ea inca nu stia ca plecasem la Bucuresti,la DINAMO.Ajunsese acasa,cu cadourile si ma astepta.Nu i-am raspuns.Era inca o lectie aplicata pentru a vedea inca o data,daca mai era nevoie,cine e pe primul loc pentru mine.Trenul se opreste in plin camp,in apropiere de Ramnicu Sarat,cand ma suna Mihnea.Ma intreaba daca dorm.Cum sa dorm,ma,nene,nu ti-am spus ca vin?Ma intreaba cand ajung ca sa ma astepte la Gara de Nord.Ii zic ca in jur de 11:45 ca trenul are intarziere.Are restrictii de viteza intrucat erau vreo 37 de grade afara,iar la nivelul solului cred ca erau vreo 55-60 de grade,astfel ca sinele se dilatasera si exista pericolul de deraiere daca mergea prea in viteza.Pe dreaq,am ajuns pe la vreo 12 in gara,cu o intarziere totala de vreo 35-40 de minute.Halal Intercity!In fine,pe Stefanut l-a asteptat sora-sa pe peron si m-a intrebat daca ma descurc de aici incolo.I-am multumit frumos pentru grija si am asigurat-o ca nu are de ce sa isi faca probleme.Mi-am luat la revedere de la ei si il cautam cu privirea pe Mihnea,care apare la McDonald's-ul din gara si nici bine nu dau noroc cu el ca ma gratuleaza cu un "LA MULTI ANI!",zgomotos.

Ne indreptam spre DINAMO in infernul care era in acea zi.In jur de 38 de grade si un trafic pe masura.Ii dau o plasuta cu mici atentii pentru ca niciodata nu ma duc la el cu mana goala.Oi fi eu moldovean,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma port ca atare:))Si oricum,imi face realmente placere,doar nu m-am dus la un dusman,ci la un adevarat prieten.Mult mai de treaba,mai rational si cult decat bulangiii si muistii de la mine din cartier.

Ma lasa in fata la DINAMO si imi spune ca revine un pic mai tarziu ca are putina treaba si trebuie sa mearga iar pe la gara sa conduca 2 fete.Jur ca om mai amabil ca asta n-am intalnit.Eu in locul lui si pe vremea aia cred ca stateam in casa la umbra patului si incercam sa dorm cat mai mult.

Si iata-ma la DINAMO!Ajunsesem asa cum imi propusesem,de ziua mea,la DINAMO!

Nu se poate descrie in cuvinte fericirea ce o aveam in suflet in acele momente...M-am dus pe stadion,la statuia lui Catalin Hildan,prin parculetul sportiv DINAMO,pe scurt,m-am plimbat putin prin acel colt de rai...
M-am indreptat apoi spre DINAMO-shop-ul din fata complexului,pentru a mai adauga cateva suveniruri la zestrea mea de lucruri,obiecte si articole vestimentare la care tin foarte mult.In magazin,am dat peste o vanzatoare plictisita (cred ca ii era ciuda ca nu e la mare:)) si peste fiul lui Borcea,Patrick,insotit de un bodyguard.Simpatic baiatul,dar rasfatat pana la Dumnezeu.Pe undeva de inteles,la urma urmei si taica-miu daca ar fi fost multimilionar in euro as fi avut alta atitudine fata de ceea si de cei ce ma inconjoara.Banul te schimba,asta nu poate sa imi spuna nimeni altfel!

Cum spuneam,in DINAMO-shop fiind,pur si simplu nu stiam ce sa cumpar.M-am invartit de atatea ori pe acolo incat cred ca si vanzatoarea a ametit.Pana la urma am luat urmatoarele:2 fulare pe care nu le mai aveam pana atunci (in total,acum numarul fularelor cu DINAMO pe care le detin se ridica la 21!),o sapca,ultimele 2 numere ale revistei DINAMO,2 pahare si un tricou...

Aaa,si sa nu uit,mi-am luat bilet in peluza la meciul DINAMO-Gloria Buzau (care ulterior s-a terminat 4-1 pentru noi),desi stiam ca nu il voi putea folosi vreodata,intrucat urma sa ma intorc in noaptea de joi spre vineri,in timpul ce meciul a fost sambata seara de la ora 21:45.Dar,l-am luat bineinteles pentru a-l pastra ca amintire...Cu astea fiind zise,sau mai exact,cumparate,m-am indreptat la terasa si mi-am ales un loc la umbra.Ca stateam la umbra sau la soare nu ar fi fost mare diferenta,caldura era pur si simplu insuportabila!Am baut cam un litru de Pepsi si un litru de apa plata,am mancat o pizza quattro stagioni (ceea mai buna pizza la terasa RED DOGS o gasiti) si eram relaxat cum nu mai fusesem de mult timp.Pur si simplu uitasem de griji,de problemele de acasa,de tot.Admiram privelistea si parca inca nu-mi venea sa cred ca ma aflu acolo... La un moment dat ma suna frati-miu.Auziti dialog:

Frati-miu:Ce faci,Alex?Unde esti?Ca a venit mama la tine,te-a asteptat o ora acasa si nu te-a gasit...Unde esti?

A.G.M.DINAMO.:Eh,pe la Dinamo putin!

Frati-miu:...
A.G.M.DINAMO.:...Ionut,ma mai auzi?

Frati-miu:...(intr-un tarziu)Care Dinamo?(nu ca nu ar fi stiut despre ce e vorba,el fiind rapidist,deci are ceva habar de fotbal)

A.G.M.DINAMO.:DINAMO BUCURESTI,bah!!!

Frati-miu:Esti in Bucuresti?!?!?

A.G.M.DINAMO.:Mda!

Frati-miu:Pai bine,puteai si tu sa o anunti pe mama sa stie si ea...

A.G.M.DINAMO.:Lasa-ma,bah,cu d-astea acuma...

Cateva minute mai tarziu a venit si Mihnea.Ne-am plimbat putin prin oras,am vorbit despre diverse lucruri si apoi ne-am indreptat din nou la stadion pentru ca la 18:30 incepea conferinta de presa la panou si antrenamentul echipei pe stadionul mare.Au venit jucatorii,rand pe rand,cu unii dintre ei am dat noroc,pe altii doar i-am salutat verbal,in functie si de preferinte.De exemplu,pe Bostina nu l-am bagat deloc in seama:))Iar Marius Niculae a venit dar nu a stat mult,a plecat,neefectuand antrenamentul,fiind puternic racit.Cat despre Blay,omul asta e negru de tot,doar ochii i se vad,probabil a fost la mare sa se bronzeze:))

Pe masura ce se apropia ora 18:30,reporterii si cameramanii deveneau din ce in ce mai agitati.Isi potriveau camerele si aparatele de fotografiat,isi probau microfoanele si isi exersau intrebarile ce urmau sa le puna.Eu i-am facut 2 poze lui Mihnea la panou,din lipsa de ocupatie.Probabil v-ati putea intreba de ce nu mi-am facut mie personal absolut nici o poza toata ziua.Simplu,pentru ca nu sunt prea fotogenic si pentru ca aveam pur si simplu fata congestionata din cauza oboselii si a caldurii excesive.Simteam cum imi clocoteste capul si nu aveam chef de poze nereusite.So anyway,a inceput conferinta.Intai a vorbit Rednic,apoi Danciulescu.Aceleasi intrebari:despre meciul urmator (in cazul de fata,cel cu Gloria Buzau),despre situatia lotului de jucatori,despre ce parere au la declaratiile lui x si/sau y din fotbalul romanesc. Ne-am mutat apoi la tribuna a 2-a,aflata in reconstructie,pentru a putea vedea antrenamentul echipei.Am stat acolo aproximativ jumatate de ora,dupa care ofiterul de presa al echipei,Ionel Culina,i-a rugat pe reprezentantii mass-media sa paraseasca incinta.Soarele ne batea direct in fata iar eu simteam ca nu mai rezist mult,era o zapuseala pe care cred ca nici africanii obisnuiti cu desertul saharian nu ar fi suportat-o prea mult... Am mai stat si noi putin si am decis sa mergem la tribuna 0,la umbra.Aici am fost fascinat de tribuna oficiala si de scaunele mult mai moderne decat cele existente in peluza,pe undeva si normal acest lucru.Plus ca aveam si o vedere mai buna.In timp ce urmaream antrenamentul,in spatele meu isi face aparitia un superb Audi A8 ce iesea de sub tribuna oficiala.Era Borcea.S-a uitat indelung inspre noi,ca eram vreo 20 adunati sa vedem antrenamentul,dar eu personal nu l-am salutat.S-a oprit la vreo 7-8 metri de mine sa discute cu Mihnea.Eu ma retrasesem si priveam multumit la jocurile echipei,celebrele miute,suturi la 4 porti,tinutul mingei cat mai mult in posesia propriei echipe (ca erau 2,una cu veste galbene,si alta cu veste verzi) si multe altele...

Din cand in cand mai aruncam cate o privire in departare si ma gandeam...Bucuresti...Adevarul e ca,desi imi plac oamenii de aici,locurile,aerul si peisajele ma dezgusta.Nu as da Bacaul meu pentru un oras atat de gri,atat de poluat,atat de zgomotos,precum Bucurestiul,al carui singura pata de culoare si singurul motiv pentru care as locui in Capitala,il constituie DINAMO.Si totusi,cine stie,poate intr-o buna zi voi alege sa ma mut aici tocmai pentru DINAMO.

S-a facut ceasul ora 20:00 si era timpul sa plec,la ora 21:00 aveam un tren accelerat,cu sosire in Bacau la ora 1:40.Aventura luase sfarsit...Era timpul sa plec de la DINAMO...Mihnea mi-a propus sa ma duca la el la tara sa imi arate unde isi construieste casa.I-am multumit frumos pentru invitatie dar a trebuit sa il refuz.A incercat sa ma convinga sa iau trenul mai tarziu,sa fac schimb de trenuri dar l-am rugat sa inteleaga ca pur si simplu nu mai pot si sunt epuizat din cauza caldurii.Pana la urma a inteles si m-a condus la gara,nu inainte de a-mi da si el cateva cadouri.M-am simtit putin stanjenit.I-am spus ca nu era deloc nevoie pentru acest lucru,si nu i-am spus-o doar din complezenta.Pur si simplu nu trebuia sa se deranjeze mai mult decat o facuse deja pe parcursul intregii zile.Mi-a oferit o pereche de slapi cu DINAMO (stai linistit,Mihnelo,chiar daca erau numarul 44 si eu ti-am spus ca port 43,la o constatare aproximativa din ochi imi vin perfect,numai ca nu ii voi purta niciodata pentru ca eu nu calc stema lui DINAMO in picioare!),un tricou cu MILAN (stie ca sunt un fan al rosso-nerilor,desi el tine cu AS Roma,tocmai de asta m-a si impresionat acest cadou) si un set compus dintr-un parfum,gel de dus si after-shave.Eram de-a dreptul emotionat si nu ma asteptam la aceste lucruri.I-am multumit frumos atunci si ii multumesc frumos si acum,pentru ca stiu ca va citi acest articol!

Eu m-am nascut acum 22 de ani la ora 20:15,tot intr-o zi de joi.Practic,in momentul in care am implinit cu adevarat 22 de ani eram la coada la bilete.Era o aglomeratie de nedescris si nu era nici aer conditionat.M-am temut realmente pentru 2 lucruri:sa nu lesin si sa apuc sa ma sui in tren pentru ca presimteam ca reusesc sa iau bilet dar nu mai ajung la timp in vagon.Pana la urma,Cel de Sus s-a indurat de mine si de data asta si am ajuns in sfarsit la aer,pe peron.In gara,din nou,aglomeratie...Ce naiba?Ma intrebam daca nu cumva se dau bani ca lumea sa mearga cu trenul de sunt atatia oameni.Niciodata ca pana acum nu am avut de infruntat o asemenea multime...

A venit trenul,s-a umplut imediat.M-am urcat in vagonul 8 si m-am asezat in singurul compartiment al vagonului al carui geam nu se deschidea.Lasand asta la o parte,au existat si parti pozitive.Am nimerit cu nu mai putin de 5 suceveni si astfel s-a umplut compartimentul de moldoveni:))Aveau niste dume si vorbe in ei.Am ras pe cinste chiar daca picam pe jos de somn.E super sa mergi cu trenul noaptea.Chiar daca nu ai ce vedea pe geam,lumea pare mai sociabila pe timp nocturn.In compartiment si pe culoar se perindau tot felul de oameni,care de care mai ciudati si mai dubiosi,dar nu mi-a fost nici un moment teama ca mi s-ar putea intampla ceva.Ador sa merg noaptea cu trenul si chiar nu mai fusesem de mult.Tot felul de creaturi vezi in tren noaptea.La mine in compartiment s-a asezat cand un burtos de vreo 200 de kile care abia incapea pe usa si tot juca de-a v-ati ascunselea cu controlorul pentru ca nu avea bilet,cand o domnisoara care tot isi consilia parintii pe probleme maritale si ii sfatuia sa nu se mai certe,cand o femeie cu 2 copii,din care unul avea un ochi spanchi si tipa,in timp ce celalalt dormea dus,cand un domn batran care nici el nu stia ce doreste.Dar caterinca a fost garantata cu sucevenii aia...Niciodata sa nu compari accentul unui sucevean cu cel al unui bacauan.Nu exista aproape nici o asemanare...Aia erau pur si simplu prea...moldoveni!:))
M-a enervat ca si acceleratul asta a avut intarziere de vreo juma de ora.Pana la urma,pe la vreo 2:10 am ajuns (finalmente) in gara Bacau.Am luat un taxi pentru ca nu ma mai tineau picioarele si in 5 minute eram in fata blocului.Eram la capatul puterilor,cu toate astea am avut curiozitatea sa ma uit la cadourile lasate de mama pe masa.Intr-un final,in jurul orei 5 am adormit.Si am adormit multumit pana peste masura.Na,ca o facusem si pe asta!A.G.M.DINAMO 22-DAY fusese un real succes.De-acum incolo,totul e istorie in ceea ce priveste acea zi.Si stiti care e partea cea mai tare?Ca si anul viitor cred ca voi face la fel!!!