...Ma simt bine.In ciuda oboselii,in mine zace o euforie de nedescris,care persista de ceva vreme incoace.Am realizat ca nu ma afecteaza nici criza economica,nici ce parere au altii despre mine,nici problemele altora.Pentru ca nu ma mai intereseaza.Nu,nu pentru ca sunt insensibil,nici vorba,ci pentru ca am inceput sa ma concentrez mai mult asupra vietii mele decat sa fiu preocupat cu ce li se intampla altora.Nu imi plac si nu ma intereseaza barfele,tocmai de aceea nu acord nici o atentie asupra unor chestiuni ca:ce telefon si-a mai luat cutare din cartier,cine si de ce si-a mai luat bataie de pe la mine din zona,ce datorii are "x" la "y" din bloc... Sunt fericit ca,spre deosebire de altii,desi nu am nici pe departe o viata ideala,am reusit sa imi mentin o integritate si o demnitate personala pe care altii au pierdut-o de mult.Am avut si eu dificultati de multe feluri,cu toate astea insa nu m-am injosit la nimeni,nu am lingusit pe nimeni,nu m-am dat bine pe langa nimeni ca sa imi fie mai bine.Din principiu.Pentru ca daca ajungi sa iti pierzi demnitatea si sa recurgi la acte de pupincurism si sclavagism,inseamna ca intreaga ta existenta e o mare farsa,o mare minciuna,si nu in ultimul rand,un mare rahat.Nu incerc sa fiu inteligent scriind aceste lucruri,ci doar expun aici ceea ce imi trece prin minte in aceste momente.Vrei sa stii ce lucruri imi mai vajaie prin cap?OK,atunci citeste in continuare.
Multi cred ca prietenia mea cu Mihnea de la NUOVA GUARDIA e una supraestimata sau ca incerc sa fiu servil.Nimic mai fals.Prietenia mea cu Mihnea,care dateaza de vreo 2 ani jumate se bazeaza pe dinamovism,onestitate si ajutor reciproc in unele chestiuni.In afara de faptul ca am bilet rezervat oricand atunci cand ma duc la DINAMO,nu beneficiez de alte lucruri si nici nu imi doresc.El poate sa va confirme cat de mult trebuie sa se roage de mine ca sa merg cu el in nu stiu ce loc din Bucuresti sau altele atunci cand ma aflu in Capitala.El,de asemenea,nu mi-a cerut nimic material sau important niciodata,dar a stiut sa ofere...Mi-a oferit de-a lungul timpului niste lectii de viata pe care nu le-am mai primit de la nimeni niciodata si care mi-au fost de mare folos.Nici nu ma mir,in cei 14 ani care ne separa ca varsta,omul a fost prin multe locuri si a trait multe lucruri.Asta una la mana.
Ma uit in jurul meu si nu mai recunosc pe nimeni din cei cu care am copilarit.Desigur,aceleasi chipuri,dar alte suflete,alte comportamente.Nu stiu ce prieteni aveti fiecare in parte,voi,cei care imi cititi blogul,dar cred ca nu gresesc cand spun ca lumea s-a schimbat brusc si radical in ultima vreme,si nu in bine.Cei ce ma cunosc mi-au confirmat insa ceea ce stiam deja:eu am ramas absolut la fel ca fel de-a fi si ca mod de a gandi.Am ales sa raman eu insumi,sa am parerile mele,principiile mele,regulile mele.Eu nu pot fi ca altul,sa imi iau adidasi de nu stiu ce fel sau firma,pentru ca asa e la moda,sa imi fac o anumita frizura pentru ca asa se poarta,sa gandesc ca nu stiu cine pentru ca e mai inteligent.NU!Moda si tendintele ma lasa rece.Ma imbrac cum vreau eu,ma tund la fel de vreo 7 ani incoace si gandesc cu propriile mele idei,fara sa copii pe nimeni,fara sa citez pe nimeni in exprimare.Cine ma place,ma place asa cum sunt.Nu vreau sa fiu o clona a altcuiva cand originalul propriei mele persoane pot fi eu insumi.Ma simt bine in pielea mea si nu mi-e rusine cu mine.Am mai spus-o si o repet:am fost,sunt,si mai mult ca sigur voi fi ceea ce vreau eu sa fiu,sunt stapanul propriei mele minti si gandiri,sunt o persoana independenta.Nu ma poate controla nimeni cu nimic,nu ma poate santaja nimeni cu nimic,nu ma poate obliga nimeni sa fac nimic. Nu sunt dator nimanui si nu am fost niciodata.Nu am imprumutat de la nimeni niciodata o tigara sau macar 1 RON,chiar daca au fost zile cand nu am avut aceste lucruri.Nu mi se poate reprosa nimic de catre nimeni.Daca incetez sa mai fiu prieten cu cineva,acel cineva nu imi poate scoate ochii cu nimic.
Ma uit in jur si mi-e scarba de sclavii,prostii,cocalarii,curvele,proastele si cretinele care ma inconjoara zi de zi.Nu stiu de ce unii tin cu tot dinadinsul sa-si etaleze in cel mai grosier mod cu putinta si sa isi faca publica prostia in cantitati cat mai mari.Ma uit la manelisti de exemplu.Penibil.OK,asculti manele,fine with me,dar de ce trebuie sa te comporti ca unul.Adica idolatrizezi pe cineva ca Guta sau Salam,si ii imiti desi nu ai nimic in comun cu ei,in afara de ridicol si prostie,ca despre bani,masini,femei si vile nici nu poate fi vorba.Si atunci,nu se poate spune despre tine ca esti un rapan?Eu sunt rocker (si rapper,dar am scris rocker in prima instanta pentru ca rockul pare un gen muzical mai extrem in contradictie cu manelele decat rap-ul),dar,cu toate astea,nu ma imbrac,nu ma comport,nu ma manifest ca unul.Imi place muzica asta si atat,nu caut metode penibile prin care sa arat si ca sunt rocker sau sa conving si pe altii sa asculte ce ascult eu.Fiecare cu deciziile si optiunile lui,dar numai sa nu ma poluezi fonic,sa imi deranjezi privirea sau sa intri in contact cu mine,pentru ca eu nu suport comportamentul vulgar si fecalier al altora. Imi plac femeile (nu sunt gay,slava Domnului!),dar sunt singur.Lumea ma intreaba de ce nu ma combin si eu cu cineva.Pai cu cine sa te mai combini ca peste tot pe unde te uiti,vezi numai stricate,numai pitipoance,numai tute,numai rupte care se uita intai la cati bani ai in portofel.Ma irita toate basinoasele care se cred printese si au pretentia sa li se dea totul de-a gata.Ma irita toate parasutele care nu stiu sa fie decente si care cauta sa socheze sau sa capteze atentia altora prin orice metoda.Asta e unul dintre motivele pentru care pe acest blog nu veti citi niciodata stiri mondene despre cu cine si-a mai tras-o Alina Plugaru sau Laura Andresan (sunt cat se poate de sincer cand spun ca pe tarfele astea 2 nu le-as pune nici sa ma linga in cur,mai ales dupa cata pula au supt,daca le-as lasa,e ca si cum as avea cateva mii de puli la fundul meu,iar eu,tin sa reiterez ca nu sunt pe invers) si e unul din motivele pentru care cred ca va mai trece multa vreme pana sa am pe cineva alaturi.Oricum e greu sa gasesc pe cineva deosebit,pentru ca la randul meu,si eu sunt deosebit.Si nu o spun eu,o spun cei ce ma cunosc.
Oi fi,cine stie,cert este ca imi place sa dialoghez,sa ajut,sa ma imprietenesc cu oricine,indiferent de varsta,rasa,religie,nationalitate (dovada cea mai mare este amicitia carem-a legat cu bangladezii la inceputul lui iulie,vezi in arhiva blogului,cand altii treceau pe langa ei si se uitau urat si ii numeau cioroi),cu conditia sa am ce vorbi si ce invata de la persoana respectiva.Din punct de vedere al comunicarii si al socializarii cu altii sunt dificil.Pentru ca am standarde inalte in ceea ce priveste oamenii.Nu mai am rabdare sa fiu vazut cu oricine care stiu ca nu imi aduce vreun beneficiu moral (ca material am spus ca nu am luat de la nimeni macar o tigara niciodata),care stiu ca sta cu mine tocmai pentru a avea vreun avantaj.De prieteni falsi m-am saturat pana peste cap.Am descoperit ca cel mai bine e sa fiu prieten cu mine insumi.In acest fel,eu nu ma voi trada niciodata,nu ma voi face sa sufar,nu voi fi propriul meu dusman niciodata.Ma intriga faptul ca unii au atat de putina incredere in propriile lor forte incat trebuie sa apeleze la altii. Spiritul de turma si nevoia de a fi intr-o gasca nu m-a atras niciodata.Si cand stau sa ma gandesc in ce anturaje puteam sa intru si cu cine puteam sa ma intovarasesc de-a lungul timpului...Nu pot decat sa ma felicit pentru deciziile coerente,obiective si corecte pe care le-am luat de-a lungul timpului.Nu am fost niciodata in pericol de a plati pentru greselile altora,pentru ca am avut grija sa nu am tangenta cu nimeni mai mult decat simplele cordialitati cu cei din jur. Stii ce e fascinant?Faptul ca eu singur m-am educat sa fiu astfel.Parintii mei,care au fost atat de buni cu mine,parinti pe care si i-ar dori orice copil,nu au avut timp suficient sa ma invete mereu ce e bine si ce e rau,nu pentru ca nu au vrut,ci pentru ca mereu au muncit cinstit si onest pentru a asigura un trai decent familiei mele.Nu sunt nici pe departe o persoana cu bani,putinul pe care il am imi ajunge si nu ma plang de nimic.Nu visez la averi,ii multumesc Domnului ca sunt sanatos si ca mi-a dat cat mi-a dat si nici nu imi blamez parintii pentru ca in loc sa devalizeze statul si sa traga tepe altora furand si inseland,au ales,in schimb,sa munceasca din greu si corect.Si chiar daca ar fi pe viitor sa am bani,nu am sa fiu niciodata intr-atat de taran incat sa ii sparg pe curve,pe discoteci sau pe mai stiu eu ce.Daca as avea bani,nu mi-as imbraca degetele in aur si nici nu mi-as face o lista cu toate curvele pe care mi le-as dori in pat.Nu as avea impresii de lovelar si cu siguranta nu m-as duce sa impresionez strambele in Bamboo.De altfel,nu imi plac locurile luxoase si de fite,dovada ca,desi mall-ul din Bacau are aproape un an de cand s-a deschis,si chiar arata fenomenal din ce am vazut din poze,nu am intrat nici macar o singura data in el si nici nu intentionez prea curand sa fac asta.Nu pentru ca nu as putea,dar nu agreez ideea sa ma duc intr-un loc unde se aduna toti taranii si toate tarancile.Daca mi-ar fi lacut astfel de locuri,m-as fi dus in peluza la stiaoa.
Sunt diferit fata de restul lumii pentru ca eu stiu sa apreciez calitatea unui lucru,nu cantitatea.Si cel mai mult,imi place sa dialoghez cu o persoana care are un suflet si o frumusete interioara aparte,spre deosebire de cineva care e prezentabil,dar e prost de da in gropi si are si o proasta educatie.Indiferent de cine ar fi si ce ar avea,eu ignor aceste specimene.
Am divagat de la subiect putin.Spuneam ca eu am fost propriul meu educator.Da,asa este.Ramas inca de la varsta de 14 ani fara mama,care a plecat sa munceasca in strainatate si care vine doar in luna august si de sarbatori,si fara tata,care muncea de la rasaritul si pana la apusul soarelui,uneori si mai tarziu de atat,si cu un frate mult mai mare ca varsta pentru a-l preocupa de mine,deci,ramas la o varsta foarte importanta pentru oricine,am ales sa nu ma avant in tot felul de grupuri sau sa fac tot felul de chestii.Cine a vazut la televizor de-a lungul vremii campania "Tu stii ce mai face copilul tau?",a putut vedea si observa cu usurinta cum,multi adolescenti,asa cum eram si eu la varsta aceea,ai caror parinti au plecat in strainatate,au luat-o pe cai gresite,intrand si imprietenindu-se cu indivizi dubiosi,multi dintre ei sfarsind fie la scoala de corectie,fie la puscarie.Cate nu puteam sa fac si eu la 14 ani,mai ales ca nu avea cine sa imi ceara socoteala,parintii acordandu-mi mereu o independenta totala asupra faptelor mele,dar am stiut sa fiu echilibrat,sa calculez fiecare lucru pe care l-am facut,pe scurt,sa nu fiu exagerat. Nu ma intereseaza ce face majoritatea,sau ce vrea majoritatea.Imi vad de ale mele,si nu las pe nimeni sa interfereze cu viata mea,cu optiunile mele pentru orice ma priveste.Nu ma las calcat in picioare de catre nimeni.La randul meu,nici eu nu caut sa influentez sau sa calc in picioare pe altcineva.Daca nu ai treaba cu mine,nici eu nu am treaba cu tine,e simplu.Am rabdare cu oricine,pana in momentul in care observ ca se face abuz de increderea mea,de bunatatea mea,de bunele mele intentii.Nu port pica nimanui si nu sunt invidios pe nimeni.Nu ma macina reusitele si succesele altora,nu ma bucur de ghinionul persoanelor care ma detesta.Cuvantul de ordine e indiferenta.
Conflictele altora nu ma intereseaza si nici nu incerc sa fac parte din vreuna din tabere.De asta nici nu o sa ma vedeti vreodata ca scriu pe blog dintre razboiul golanesc care se duce intre Mircea Badea si Serban Huidu,si chiar daca il apreciez pe Mircea si ii urmaresc cu nesat fiecare emisiune,nu tin cu el,pentru ca detest certurile care se poarta la televizor,rufele care se spala in public,de dragul ratingului si a audientei. Am mai spus-o si ma repet:nu caut afirmare,nu vreau sa imi fac reclama,nu vreau sa arat lumii ca sunt cutare si cutare,de parca n-a mai vazut lumea oameni,de parca eu as fi vreun salvator suprem,dovada ca,si asta mai spus-o,nu dau commenturi pe alte bloguri ca sa ma bag aiurea in seama,nu scriu despre ce scriu altii,nu scriu despre ce-a mai scris cel despre care se zice ca ar fi cel mai mare si cunoscut blogger din Romania (si poate chiar e,dar tot nu ma intereseaza) si al carui pseudonim are 4 litere si pe care nici nu am sa ma obosesc sa il scriu aici pentru ca nu vreau sa se creada ca vreau sa imi fac reclama pe spatele lui,nu ma semnez cu spray-ul pe toate zidurile si gardurile,nu dau link-ul blogului pe alte site-uri si exemplele ar mai putea continua.
Mi-e mila de cei care au idoli.Si nu,eu nu am idoli.Pentru mine jucatorii lui DINAMO sunt simpli jucatori care sunt angajati sa aduca bucurie suporterilor si faima clubului cu care tin din mentalitate.Traim in tara lui Becali,a Simonei Senzual,a "zanei" Andreea Marin,a Elodiei si a lui Cioaca,a Magdei Ciumac si a lui Tolea...Va dati seama in ce hal am ajuns daca promovam zi de zi la televizor astfel de indivizi?Poate sa mai spuna cineva ca marea majoritate a romanilor nu sunt decat niste bucati de carne plimbarete intoxicate si manipulate.Pe mine nu ma intereseaza ce a mai hahait Basescu,ce a mai behait Becali,ce a mai supt nu stiu ce actrita porno,ce a mai cotcodacit Borcea,ce rahat a mai mancat Turcu etc.De ce nu puteti fi si voi la fel?De ce asteptati cu nesat fiecare replica idioata a lui "X" sau "Y" de la televizor?De ce nu puteti fi voi insiva,sa va purtati natural,fara imbunatari artificiale?...
Lumea ma intreaba daca sunt la facultate sau am liceul terminat.Lor le raspund:NU!Nici pe departe!Am doar 9 clase si intotdeauna am spus-o cu voce tare si fara retinere,oricui m-a intrebat personal.Si m-am lasat de scoala nu pentru ca nu am fost apt din punct de vedere psihic sa o termin,din contra,am fost premiant in clasele primare,iar la liceu am terminat clasa a 9-a cu media 8 si ceva.M-am lasat de scoala pentru ca ma plictisisem.Pentru ca ma saturasem sa fiu indoctrinat cu lucruri care,99% din ele nu imi vor aduce nici un beneficiu,din nici un punct de vedere.Pentru ca mi-am permis sa renunt la scoala fara sa fiu un vagabond sau vreun certat cu educatia.Pentru ca ceea ce imi pusesem in gand prin gimnaziu s-a materializat mai tarziu,din ambitie.Si nu in ultimul rand pentru ca am vazut ca liceul,ca provocare,nu e cine stie ce.
Se apropie meciul cu DINAMO-stiaoa.D-abia astept sa merg.Va fi inca o ocazie sa fu aproape de ceea ce iubesc mai presus de orice pe lumea asta (si nu sunt vorbe in vant),DINAMO BUCURESTI.Imi place sa fiu apreciat pentru pasiunea pe care o am fata de acest club,dar mahnirea e ca cei care ma apreciaza pentru ceea ce fac,raman doar cu aprecierea,neincercand sa faca sau sa ajunga la fel ca mine din acest punct de vedere.Eu,ca dinamovist,nu vreau sa fiu exemplul sau modelul nimanui.Vreau doar sa fiu inteles si,daca e posibil,sa fie mai multi ca mine,pentru care o deplasare pana in Bucuresti,la stadionul DINAMO,nu e doar un alt pretext de a sparge seminte in peluza sau de a te imbata si face urat.Urasc ipocrizia si falsitatea celor care se dau suporteri,indiferent de echipa cu care simpatizeaza fiecare,dar care nu fac nimic,niciodata pentru a sustine sau pentru a fi aproape de echipa favorita.Sunt extraordinar de multe persoane care au mai multi bani decat mine,se declara fani al vreunei echipe,dar nu au fost niciodata la vreun meci al echipei respective,si nici nu se vor duce vreodata,si stiti de ce?Pentru ca sunt niste "cetateni",niste anonimi,care,oricat de multe ar stii despre fotbal in general,si despre echipa preferata in special,pentru mine si pentru cei ca mine vor fi ca si inexstenti,pentru ca nu fac parte din fenomen,pentru ca nu au avut macar curiozitatea daca nu placerea sa traiasca adrenalina care ti-o poate oferi un meci de fotbal urmarit pe viu. Ma enerveaza la culme genul de persoane care ma abordeaza in domeniul fotbalului,desi nici nu au habar cu ce se mananca.Nu imi place sa imi pierd timpul,neuronii si rabdarea cu toti looserii.Prefer sa polemizez cu cineva pe masura mea.Nu ma supar daca ma iau la harta cu vreun stelist,dar macar sa stiu ca este suporter adevarat care,ca si mine,a facut sacrificii pentru echipa lui asa cum am facut si eu pentru DINAMO.Aici e vorba deja de respect.Si stiu sa respect si stelisti,si rapidisti,deopotriva,cu conditia ca acestia sa simta ce simt si eu atunci cand vad un meci live.Pentru cei care toata viata au sa sparga seminte si vor bea bere in fata televizorului nu am decat dispret extrem si ura maxima...
Deja au trecut vreo 2 ore de cand tot butonez la articolul asta.Dar stii ceva?Nu-mi pasa,pentru ca pentru mine timpul nu inseamna bani,pentru ca eu nu sunt sclavul lor si pentru ca,desi nu am deloc banii pe care mi i-as dori,nici nu caut cu disperare sa ii obtin prin orice metoda.Pentru ca eu nu fac compromisuri,pentru ca prefer sa nu am bani dar sa fiu om,decat sa am bani si sa fiu sclav,pentru ca hai sa fim realisti,in ziua de azi cati nu sunt cumparati si cati nu inchid ochii in fata unor bancnote ignorand orice fel de moralitate si bun simt?Nu stiu ce pret are oricine altcineva,dar eu unul nu sunt vandabil.Pot trai la fel de bine si fara sa ma gandesc cum mi-ar sta cu 1.000.000 de euro acum in cont.Uite ca nu ii am,dar nu mor de foame si nici nu dorm in canale.Sunt un om normal,care traieste normal.Din pacate insa,normalitatea asta in care eu ma simt cel mai bine este perceputa si inteleasa total contrar de catre altii...
Cam atat am avut de spus,exista insa regretul ca as mai fi avut si alte idei de asternut aici dar le las pe altadata.Prefer ca in urmatoarele minute sa ma aflu in compania "Doctorului misterios",scrisa de Alexandre Dumas.Mai am vreo 120 de pagini de citit,din totalul de 396,si cred ca in urmatoarele 3-4 ore am sa termin de citit cartea.Sper sa termin,ca apoi vreau sa incep sa citesc "Contele de Monte Cristo",scrisa de acelasi Dumas.Ce,vi se pare socant ca cineva mai citeste in ziua de azi?Din contra,mi se pare mie dezgustator ca altii stau calare pe Taraf TV,dorind sa asculte cea mai noua melodie scoasa (sau mai bine zis guitata) de Adrian Copilu'-Minune (asta are un pseudonim la fel de penibil ca persoana in sine,deh,manelistii astia).Sunt un spirit liber,un boem,un om care pare ca nu se regaseste in actualitatea contemporana,dar care spera ca intr-o buna zi,lucrurile si,mai ales oamenii,sa se normalizeze,iar decentul,bunele maniere si inteligenta,sa se regasesaca in fiecare dintre noi. Sunt A.G.M.DINAMO. si cu deosebita satisfactie spun ca nu mi-e rusine sa ma privesc in oglinda,nu am regrete,remuscari,sau false conceptii despre viata,si nu am nici o retinere in a privi in ochii oricui de pe lumea asta.Nu ma simt vinovat de ceva,nu sunt dator nimanui cu nimic,nu am facut rau nimanui niciodata.La varsta de 22 de ani,pot spune ca am ajuns la momentul in care sa pot sa afirm,fara nici un fel de retinere,ca sunt asa cum am fost dintotdeauna si ca sunt multumit de mine insumi si de felul meu de a fi...
Voi?...