M-am salutat cu jucatorii si pe la pranz m-am intors acasa,unde nu am stat mult,nesuportand asteptarea de dinaintea meciului...Cu vreo 3 ore inaintea inceperii meciului am pornit-o din nou la drum si m-am indreptat spre stadion.Dinamovistii veniti de la Bucuresti si din provincie faceau o galagie asurzitoare in spatele stadionului.Eu ma simteam bine printre "ai mei"...As fi vrut sa nu se mai termine seara aia.Am intrat pe stadion (logic,in sectorul rezervat dinamovistilor) si il cautam din priviri pe Elyass,pana de curand cel ce dadea tonul galeriei "cainilor" (pana in prezent,ramane inca un mister motivul pentru care a ales sa se retraga din fruntea P.C.H.-ului,desi am niste banuieli).Il cautam din priviri pe Elyass pentru ca de el auzisem cel mai des si il stiam si cum arata.Impunator si cu simtul umorului...Nu il zaresc si,plin de curaj (desi sunt un introvertit de felul meu si nu obisnuiesc sa ma bag in seama cu necunoscutii) ma indrept spre un domn inalt,bine facut si cu ochelari,pe care l-am citit ca e din Capitala.Il intreb:"Nu te supara,nu stii daca Elyass a venit la meci?",imi raspunde:"Nu a venit ca are guturai"...Stau si ma gandesc ce ma gandesc si insist:"Auzi,da' Mihnea Ionescu (de el auzisem,stiam ca e unul din membrii marcanti ai galeriei dar nu stiam cum arata) care e dintre toti astia?",imi zice:"Vezi grupuletul ala de persoane?(si imi arata un grup de 4 baieti care stateau langa gardul ce separa peluza de suprafata de joc)Unul din ei e Mihnea"..."O.K.Multumesc" ,zic si ma indrept spre un baiat solid (ca toti de altfel din galerie) care avea un tricou cu inscriptia "HEPATICUS" pe spate...Ma bag in seama si cu acesta:"Uite,mi-a spus baiatul ala cu ochelari ca unul dintre voi este Mihnea..Care dintre voi este?"Au inceput sa rada iar "HEPATICUS" (pe care aveam sa ajung sa il stimez si sa aflu mai multe despre el de-a lungul timpului) imi spune hatru:"Pai...chiar baiatul cu care ai vorbit tu e Mihnea..."...Nu mai intelegeam nimic,plus ca eram si in transa datorita atmosferei create pe masura ce se apropia fluierul de inceput de meci...Urc din nou cateva randuri,si il iau la rost (desi repet ca in mod normal nu as fi facut asta,dar la ora aia nu mai tineam cont de emotivitate):"Bine,mai,de ce nu mi-ai zis ca tu esti ala?"..."Lasa ca nu-i bai" ,imi spune si pe moment legatura se intrerupe intre noi doi...Meciul incepuse iar eu eram in fibrilatii,am cantat de mi-au sarit plamanii iar galeria era la inaltime...In inghesuiala de acolo mi-am luat si vreo 2 steaguri in cap (cel cu CATALIN HILDAN) dar nu mai simteam nimic.Minutul 91,Tiberiu Curt inscrie si dinamovistii intra in delir.Tin minte ca in acel moment am fost prima persoana care a sarit de pe scaune (nici nu era greu,doar stateam ca intotdeauna in primul rand) si am escaladat gardul delimitator...Restul,dupa mine.Degeaba incercau 3 jandarmi sa ma dea jos,eu eram bine infipt si cu sufletul in al 9-lea cer.A doua zi,mi-au spus vecinii microbisti de pe scara mea care se uitasera la meci ca m-au vazut la televizor cum zbieram si urlam pe gard:))Dar seara magica de acum 2 ani de zile inca nu se terminase.Dupa meci,il vad pe acelasi baiat cu ochelari inconjurat de mai multi suporteri.Curios,ma duc sa vad si eu ce se petrece acolo.Acesta isi facea public numarul de telefon "pentru sugestii si alte pareri".L-am notat si eu...
Am inceput cu mesajele,apoi mi-am facut curaj si am inceput cu telefoanele.Intotdeauna a fost calm si nu s-a suparat,desi uneori il sunam la ore nu tocmai potrivite...Incepusem sa legam o amicitie in adevaratul sens al cuvantului,mai lipsea doar sa ne vedem si sa ne vorbim fata in fata.L-am asigurat ca se va intampla si lucrul asta atunci cand DINAMO va juca cu stiaoa in "Stefan cel Mare" in sezonul ce avea sa inceapa.
4 iulie 2006,atunci s-a tras la sorti calendarul competitional al sezonului fotbalistic 2006-2007,cu derby-ul DINAMO-stiaoa in etapa a 8-a,pe 20 septembrie...Asadar,asta urma sa fie data cand ne vom revedea (si data cand urma sa merg pentru prima data in Bucuresti la un meci de-al lui DINAMO).
Zilele au trecut,a venit cea mai importanta zi din viata mea!Ma pregatisem temeinic,imi luasem tot ce aveam nevoie la meci si cateva atentii pentru Mihnea,doar nu aveam sa merg cu mana goala la el,mai ales ca imi oprise si un bilet din timp...(nu mai trebuie spus ca s-a jucat cu casa inchisa acea partida).
Ajung in fata stadionului...Inima imi bubuia de emotie si bucurie,aveam senzatia ca de fapt,ma intorsesem acasa,nu ca plecasem de acasa.Iata,locul si stadionul pe care nu il vazusem decat prin ziare sau la televizor,se afisa acum in fata ochilor mei,aproape lacrimanzi...Greu de descris sentimentele ce ma incercau in acele momente.
Ma intalnesc cu Mihnea la statuia lui CATALIN HILDAN,il salut,il pup pe obraz din respect si simpatie si ii dau o plasuta cu niste "suveniruri" (iti mai amintesti de "pufarinele" alea roz?=))Scoate un sunet de mirare,adevarul e ca nu se astepta,iar eu eram multumit ca ii placuse si lui ce ii adusesem (sau cel putin asa cred)...Pentru ca avea treaba a decis sa ma ia cu masina sa ma plimbe prin oras,pana la firma unde lucra,pana la el acasa.Gestul lui m-a surprins...Adica nu stiu,putea sa ma lase acolo si sa imi spuna ca vorbim mai tarziu dar nu,a ales sa fac parte din viata lui pentru o zi.Am fost la el acasa,i-am cunoscut cainele,pe Zombie,un bull-terrier foarte simpatic (foto).
Am vorbit multe in acea zi iar eu ma simteam de minune in compania lui.Parca ne cunosteam de o viata,puteam vorbi cu el despre orice.A venit si meciul cu stiaoa,nu am stat langa el la meci (si nici in ziua de azi nu stau,nu vreau sa il sperii cu modul meu de manifestare) el alegand sa stea la NUOVA GUARDIA ,eu la FRONT 48.Despre meci,voi vorbi cu alta ocazie,se stie,am castigat cu 1-0 (Dennis Serban,90+1),dovada ca nu mai gandeam limpede am sarit gardul de protectie si cand sa ajung aproape de corner m-a insfacat garda si mi-am luat 3.000 RON amenda (alo,"Garcea",inca mai astepti banii aia,asa-i?) iar DINAMO se indrepta triumfal spre un sezon de vis.Dupa meci am mers din nou la el acasa,tot la initiativa lui.Asta chiar ca pusese capac la toate,pur si simplu eram consternat de increderea ce mi-o arata fara nici un echivoc,fara nici o retinere.Putea sa ma lase linistit in fata stadionului sau cel mult sa ma conduca la gara,dar el a ales sa mergem la el.Am dormit intre orele 4:00 si 8:00,el adormise inaintea mea,desi cred ca eu eram mai obosit ca el,aveam aproape in jur de 24 de ore de cand nu mai dormisem,plus ca drumul cu trenul si meciul (mai ales) ma epuizasera complet.M-a condus la gara,mi-am luat ramas bun de la el asa,parca in graba (nu ma pricep la despartiri sau la alte forme de adio) si i-am spus ca poate revin intr-un meci de Cupa UEFA (ceea ce s-a si intamplat pe 29 noiembrie,la meciul cu Bayer Leverkusen,cand am fost martor la calificarea lui DINAMO in primavara europeana dupa 17 ani).
Ultima data cand ne-am vazut in persoana a fost la meciul cu Benfica Lisabona din 22 februarie 2007.Atunci am mai fost cu 2 prieteni,carora le-a fost si lor gazda pentru cateva ore din acea seara (Iulian,Adi,fiti mandri ca ati avut ocazia asta!) si au putut realiza si ei ca tot ce le povestisem despre Mihnea era adevarat.Erau destul de stingheri,ii cred,asa am fost si eu prima data.
Urmeaza,cine stie,sa mai merg la Bucuresti la meciul cu stiaoa de pe 4 mai (sper,inca nu e nimic 100% sigur).Vorbesc cu el aproape zilnic,fie la telefon,fie pe messenger.Si pentru ca va citi si el aceste randuri,vreau sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine:pentru ospitalitate,pentru amabilitate,pentru felul exemplar cum s-a purtat cu mine,pentru bilete,pentru cana cu ceai:)),pentru fularul cu Benfica si pentru multe altele...Aaa,si vreau sa ii multumesc pentru sfaturile pe care mi le-a dat de-a lungul timpului.
Mihnea Ionescu a fost si ramane un om de mare clasa,valoare,noblete si rafinament.Nici nu e de mirare,omul are facultate,e cult,a fost si profesor (de aici i se si spune "domn' profesor"),stie sa se poarte si nu face distinctie intre generatii (eu am 22,el are 35).E un om deopotriva respectat,cat si invidiat de catre multi si contestat.Dar lumea care in contesta nu il cunoaste asa cum il stiu eu.Tind sa cred ca toate sfaturile pe care mi le-a dat,au fost ca niste lectii de viata predate de catre un om care a vazut,auzit si trait multe.Si faptul ca a acceptat sa imi fie amic reprezinta pentru mine o nota de trecere,ce m-a ajutat mult la moral in astia 2 ani.Ii doresc tot binele din lume,sa fie atent la cei ce il inconjoara si sa nu uite ca in mine poate avea incredete oricand,asa cum si eu am incredere in el (la urma urmei,asta e fundatia unei legaturi de amicitie,nu?)Datorita lui DINAMO am trait zile de vis si am castigat prieteni noi,oameni adevarati cu care se poate discuta si,printre ei,acest Mihnea care a fost pentru mine un fel de profesor nonconformist si deschis la dialog oricand.
Multumesc pentru votul de incredere din zilele cand am fost la dvs. acasa si astept cu real interes data viitoare cand ne vom reintalni.Sa traiti,domn' profesor si va multumesc ca sunteti asa cum va stiu,un OM!!!Al dvs. "elev" si amic,
A.G.M.DINAMO.
